Tiocianat de potasiu
Tiocianat de potasiu | |
Nume IUPAC | Tiocianat de potasiu |
---|---|
Alte denumiri | Sulfocianat de potasiu Rodanat de potasiu |
Identificare | |
Număr CAS | 333-20-0 |
ChEMBL | CHEMBL2106973 |
PubChem CID | 516872 |
Informații generale | |
Formulă chimică | KSCN |
Aspect | cristale incolore higroscopice |
Masă molară | 97,181 g/mol |
Proprietăți | |
Densitate | 1,886 g/cm3 |
Punct de topire | 173,2 °C |
Punct de fierbere | 500 °C |
Solubilitate în apă | |
177 g/100 mL (0 °C) 217 g/100 mL (20 °C) | |
Pericol | |
Fraze R | R20/21/22, R32, R52/53 |
Fraze S | (S2), S13, S61 |
NFPA 704 | |
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text |
Tiocianatul de potasiu este un compus anorganic cu formula KSCN, sarea potasiului cu acidul tiocianic. Este una dintre cele mai importante săruri ale acestui acid, fiind folosită adesea în analiza chimică (calitativă) pentru determinarea cationilor de fier trivalent (Fe3+).
Obținere
modificareTiocianatul de potasiu poate fi obținut prin topirea cianurii de potasiu cu sulf sau prin reacția dintre hidroxidul de potasiu și tiocianat de amoniu. Tiocianatul de amoniu poate fi obținut în urma reacției dintre sulfură de carbon și amoniac, în condiții de temperatură și presiune ridicate:
Proprietăți chimice
modificareAnaliza fierului
modificareTiocianatul de potasiu este reactivul specific folosit în analiza chimică pentru identificarea cationului trivalent de fier Fe3+. Astfel, o soluție apoasă de tiocianat adăugată la soluția unei săruri de fier trivalent (sare ferică, cum este clorura ferică) va forma o soluție de colorație roșu-sângerie, specifică tiocianatului de fier (III). Reacția poate fi scrisă în două moduri:[1][2]
Alte reacții
modificareSoluțiile apoase de tiocianat de potasiu reacționează aproape cantitativ cu azotatul de plumb divalent Pb(NO3)2 cu obținerea tiocianatului de plumb Pb(SCN)2, care a fost utilizat pentru conversia clorurilor de acil în tiocianați.[3]
În prezența tiocianatulului de potasiu, carbonatul de etenă se transformă în sulfură de etenă (tiiran).[4] Pentru acest proces, sarea este prima dată topită în vid pentru a se elimina apa. Într-o reacție analoagă, tiocianatul transformă oxidul de ciclohexenă în episulfurile corespunzătoare.[5]
Referințe
modificare- ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. (), Inorganic Chemistry, San Diego: Academic Press, ISBN 0-12-352651-5
- ^ Raluca Ripan, Ervin Popper, Candin Liteanu (1961), Chimie analitică calitativă, București, Editura de Stat Didactică și Pedagogică; p. 158
- ^ Smith, P. A. S.; Kan, R. O. (), „2a-Thiohomophthalimide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 1051
- ^ Searles, S.; Lutz, E. F.; Hays, H. R.; Mortensen, H. E. (), „Ethylenesulfide”, Org. Synth. ; Collective Volume, 5, p. 562
- ^ van Tamelen, E. E. (), „Cyclohexenesulfide”, Org. Synth.; Collective Volume, 4, p. 232