Cianură de potasiu

Cianură de potasiu
Denumiri
Alte denumiri	Cianură potasică
Identificare
SMILES [C-]#N.[K+]
Număr CAS	151-50-8
ChEMBL	CHEMBL2228308
PubChem CID	9032
Informații generale
Formulă chimică	KCN
Aspect	cristale incolore, cu miros de migdale amare
Masă molară	65,12 g/mol
Proprietăți
Densitate	1,553 g/cm3
Starea de agregare	solidă
Punct de topire	634,5 °C
Punct de fierbere	1625 °C
Solubilitate	solubil în apă (716 g/l la 25 °C)
Presiune de vapori	?
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Cianura de potasiu este o sare a potasiului cu acidul cianhidric cu formula chimică KCN.

Proprietăți

Cianura de potasiu se prezintă sub formă de cristale incolore cu miros de migdale amare. Cu acizi slabi ca acidul carbonic se eliberează acidul cianhidric. Dacă se află mai îndelungat în contact cu aerul, formează dioxidul de carbon și carbonat de potasiu.

Structură

$\mathrm {K^{+}\ [C{\equiv }N]^{-}}$

Toxicitate

Capsulele folosite de agenții secreți conțineau între 100 și 250 mg de cianură de potasiu, având un efect mortal (140 mg) imediat la om, în contact cu sucul gastric se formează acid cianhidric. La pești este suficient o doză între 1–5 µg/litru.

Obținere

Obținerea se face din acid cianhidric și hidroxid de potasiu:

$\mathrm {HCN+KOH\longrightarrow KCN+H_{2}O}$

In trecut era produs, la temperaturi înalte din monoxid de carbon și amoniac:

$\mathrm {3\ CO+2\ NH_{3}+K_{2}CO_{3}\longrightarrow 2\ KCN+2\ H_{2}O+H_{2}+2\ CO_{2}}$

Utilizare

Cianura de potasiu se folosește în mod deosebit la obținerea aurului sau a nitrililor ca și în băile galvanice.

Măsuri de protecție

Trebuie evitată formarea prafului cu orice preț la manipularea substanței. Personalul trebuie să poarte măști și mănuși de protecție, deoarece se poate absorbi și prin piele. Depozitarea se face în recipiente etichetate, închise ermetic și în condiții uscate și la temperaturi scăzute.

Metoda de depistare a ionilor de cianură (CN⁻) se face cu sulfatul de fier care se colorează în albastru, prin formarea de albastru de Berlin, numit și albastru de Prusia: Fe₄[Fe(CN)₆]₃.