Vânătoare de vrăjitoare
Vânătoare de vrăjitoare este o sintagmă, care poate avea mai multe înțelesuri.
În mod concret, ea se referă la căutarea de vrăjitoare sau de dovezi de vrăjitorie, dovezi care puteau duce la declanșarea unor procese de vrăjitorie, inițiate de inchiziție.
De asemenea, termenul vânătoare de vrăjitoare se poate referi la modul figurat la persecutarea unei persoane sau grupuri de persoane percepute ca inamici, de obicei grupuri nonconformiste, indiferent de adevăratele vinovății sau nevinovății. De cele mai multe ori, acestor persecuții în masă și represalii îndreptate împotriva unui grup de persoane, le cad victime și oameni nevinovați.
Numeroase culturi ale lumii din toate timpurile au reacționat cu violență la acuzațiile de vrăjitorie, din superstiție, din frică sau din evlavie, ucigând presupușii practicanți ai vrăjitoriei sau pedepsindu-i pentru șarlatanie, exorcism sau escrocherie. În zilele noastre asemenea evenimente sunt recunoscute ca forme ale paranoiei colective.
În Țara Românească și Moldova, Biserica ortodoxă nu a „prigonit” vrăjitoarele, în Transilvania au existat procese, dar acestea erau diferite de cele ale Inchiziției. Aceste acțiuni au fost făcute de către biserica romano-catolică și cea protestantă in Transilvania. [1]
Vezi și
modificareNote
modificare- ^ De ce nu a existat Inchiziție în România. Explicațiile istoricilor și rolul Bisericii Ortodoxe în procesele vrăjitoarelor, 26 august 2016, Remus Florescu, Adevărul, accesat la 27 august 2016
Legături externe
modificare- Vânătoarea de vrăjitoare și execuțiile publice în Clujul medieval Arhivat în , la Wayback Machine.
- Holocaustul vrăjitoarelor Arhivat în , la Wayback Machine., 8 august 2007, Gabriel Tudor, Revista Magazin