Utilizator:Cioburi/Cutia cu nisip

Petre Don

Profil literar și publicistic Semnează și cu pseudonimele Alina Iliescu și Dan Patriu. S-a născut la 3 martie 1951 în orașul Curtici, județul Arad. Urmează școala primară și gimnaziul la Curtici. Este absolvent al Liceului Teoretic nr. 3 Arad și al Școlii Poligrafice București. Până în 1990 profesează ca tipograf la Tipografia Gutenberg Arad și la secția culturală a județului UTC Arad. A urmat cursuri Postliceale la Academia Ștefan Gheorghiu București.

Între 1979-1986 a condus Cenaclul literar „Poesis“.

În prezent (2012), Petre Don este redactor, corector și editorialist la cotidianul Glasul Aradului.

A mai lucrat ca redactor la Tribuna Aradului, Curierul Aradului, Reporter în Arad, Observator arădean, Oglinda. A debutat publicistic în 1971 (Flacăra roșie) și literar în Excelsior (1973). A mai publicat poezie în Cariatide, Viața Literar-Artistică, Aradul Literar, Arca, Steaua, Tribuna, Orizont, Luceafărul. A câștigat mai multe premii naționale de poezie: Floarea de argint, Aleșd, 1984; Premiul I și Diplomă Specială la Festivalul „Cântarea României“ 1983 pentru antologia „ Noi Poesis“ alcătuită împreună cu Dumitru Siniteanu; Premiul Revistei „Viața literar-artistică“ la Concursul Național „Mihai Eminescu“, în 1985. În anul 1990, februarie a înființat prima publicație independentă de după Revoluție din Vestul României, „Litera de tipar“ nume dat de criticul Dan Lăzărescu după o poezie semnată Petre Don. În anul 1993 a inițiat „Rubrica optimistului“, tabletă-pamflet cu tematică predilectă sport, rubrică dusă cu el pe la toate redacțiile pe unde a lucrat, inclusiv la „Glasul Aradului“ Editorial a debutat în anul 1983 cu antologia de poezii „Noi Poesis“. În anul 2003 a publicat volumul de poezii „Voluptatea firescului“ Editura Mirador, cu o prefață de Florin Bănescu. Petre Don este prezent în „Dicționarul scriitorilor arădeni de azi“ de Iulian Negrilă, Editura Mirador 1997; „Dicționarul presei arădene“ și „Dicționarul jurnaliștilor arădeni, ambele de Emil Șimăndan, precum și în studiul monografic „Curtici vatră din câmpie“.

În august 2012 i-a apărut cartea de poezie „Pur și simplu“ la Editura MIRADOR Arad. În octombrie 2012 a ieșit de sub tipar, la Editura „Mirador“ Arad o carte de proză lirică scurtă, scrisă în colaborare cu Hedir Al-chalabi, carte intitulată „Gânduri ciobite“ cu o prefață semnată de Ștefan Doru Dăncuș. TEXTE CRITICE „Meditând asupra versurilor lui Petre Don, când rostite pe un ton suav, când pe un ton sarcastic... probează nu numai o înzestrare deosebită, ci și maturitatea expresiei poetice.“ (Florin Bănescu, „La o ieșire în lume...“, în Orizont, 23 sept 1983, pag. 7) „Autorii și îngrijitorii ediției, poetul Petre Don și prozatorul Dumitru Siniteanu, au urmărit ca întregul volum să se constituie ca un florilegiu de poezie tânără și, trebuie să recunoaștem că au reușit cu prisosință să realizeze acest lucru“. (Emil Șimăndan, „Un bogat florilegiu de poezie tânără“, în Flacăra roșie din 31 iulie 1883). „Cartea de acum a lui Petre Don nu este una de debut. Cele risipite pe aiurea s-au adunat, măcar în parte, dovedindu-ni-se că poetul e hotărât să fluture un stindard pe care e imprimat blazonul său. Cu însemne ale trăirii unor stări de grație, exprimate într-un limbaj poetic curat – chiar dacă acesta crește câteodată din derizoriu, din cotidian, din spunerea verde fiindcă el se înalță întotdeauna; ceea ce ni se pare că ține de banal, aspiră spre mitizare; nu e mai puțin adevărat că, dintr-un superior capriciu, el demitizează, prăbușind idealul în hăuri, dărâmând convenții, spărgând dogme pentru a așeza, fie și apelând la recuzita posmodernismului, totul în firesc. De unde și titlul cărții sale, „Voluptatea firescului“. Acesta este poetul, singuraticul, NU aruncați în el cu pietrele nepăsării! Iubiți-l!“ (Florin Bănescu, „Iată poetul, singuraticul! Nu aruncați în el cu pietre!...“ volumul „Mușchetarii Câmpiei de Vest“,Cartea a II-a, Editura Ivan Krasko.

„Esența acestui tip de poezie, ba, mai mult, scopul ei! Este să se apropie într-atât de tare de sufletul cititorului încât el să simtă, cum zice Pessoa, durerea sa, cea neavută. La Petre Don e chiar ceva mai complicat de atât: în multitudinea de poeme-personaj (vezi abundența dedicațiilor), tu, cititor fățarnic, te vei recunoaște ca existând în tine oameni care habar n-aveai că-i conții, așa încât, la capătul lecturii, vei cotrobăi uluit după buletin, să vezi dacă nu cumva, odată cu metamorfozarea livrescă ți s-a schimbat și identitatea.“ (Lucian Valeriu, Coperta IV a cărții „Voluptatea firescului) „Poetul Vasile Dan, președinte al Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România, chiar remarca neobișnuita îngemănare a două vocații asemănătoare și totuși atât de diferite: aceea de ziarist cu cea de poet. (...) Majoritatea poeziilor din această carte sunt emoționante dedicații către prieteni, colegi, constituind, după cum remarca Vasile Dan, „expresia unei inflamații afective“ și ca atare, un act de curaj. (...) Portretul afectiv și literar al poetului Petre Don a fost schițat de scriitorul Florin Bănescu, care și semnează prefața volumului. Și-au mai rostit gândurile scriitorul Gheorghe Schwartz și ziaristul Lucian Valeriu.“ (Cătălina Latu, „Poeziile unui ziarist“, Adevărul, 24 decembrie 2002). „Petre Don nu se dezminte, rămâne un cuc singuratic grăbit de lupii vârstei. Ca atare, mai are un motiv de grabă, înveșmântat fiind în costumul de mire ros în cursul anilor de molii: e obsedat de eutanasiere, de tristeți, de eșecurile Bătrânei Doamne (UTA), de de singurătățile de la ultimul etaj, de zgrâmboiala copiilor vecinilor. Nu-i poate refuza, ca un boem ce este și de aceea neînțeles, el, poetul Petre Don, le dăruiește mult albastru, pentru fiecare zbor.“ (Monica Rodica-Iacob, „Pur și simplu: Petre Don“, în Glasul Aradului, 25 august 2012).

„Sunt mai multe voci care vorbesc în această carte (Pur și simplu) de poezie. Una e aceea a meditației grave, ce nu se cruță în expresie, despre această realitate ultimă, devoratoare a oricui, despre moartea cea inexorabilă. Despre proximitatea ei insinuantă (Costumul). Altă voce, mult mai prezentă, e una hâtră erotic. Un erotism mereu dezabuzat. O poezie deopotrivă plastică și autoironică până la autoflagelare. A treia este a cântecelor de lume și de pierzanie, de chef și damf ce amintesc de „cânticele țigănești“ ale lui Miron Radu Paraschivescu (Cântec trist de mahala). Toate trei vocile lui Petre Don sunt autentice, deși sunt atât de diferite în economia unei singure cărți. Toate îl reprezintă. În toată candoarea omului Petre Don se simte la ea acasă.“ (Vasile Dan, „Poezie pur și simplu“, Monitorul Cultural Arad, septembrie 2012).

„Prima parte, <<Gânduri ciobite>>, exaltată și exaltantă, pare o traducere a unor reproșuri scrise în spiritul popoarelor arabe sau egiptene. Un fel de Carte a morților de factură modernă. Degajă un iz de incantație străveche dar nu de tipul rudimentar a vechilor triburi asiatice sau orientale. E ceva în scrierea aceasta ce tulbură – iar cine o citește neatent poate să nu o citească deloc. (...) Hedir Al-chalabi deține puterea unei fascinante intersectări culturale – rezultatul fiind cartea pe care o citiți. (...) Partea a doua, aproape identică în ceea ce privește stilul, aparține lui Petre Don. «De ce luminează licuricii» pare sora geamănă a primei scrieri. Am înțeles că ei au scris fiecare ce au crezut de cuviință, respectând, totuși, o anumită linie ideatică/tematică. Așa de mult seamănă – în expresii – Petre Don cu Hedir Al-chalabi – încât par amândoi un fel de alter ego unul al altuia. De altfel, story-ul cărții cărții reproduce dialoguri imaginare sau ba, între o fiică și tatăl ei.“ (Ștefan Doru Dăncuș în prefața cărții „Gânduri ciobite“)

Despre publicistica lui Petre Don se mai vorbește în cartea „Evoluția și tipologia presei arădene“ Editura Fundației „Ioan Slavici“ Arad, 2006 de Melente Nica, Gabriela Groza și Emil Șimăndan (pag. 145, 146) precum și în cartea „Limbă și stil în presa scrisă“ de Carmen Neamțu, Editura Mirador, 2007 (pag. 87-89).