Tuber mesentericum

Tuber mesentericum
	Trufe gazoase, trufe mezenterice
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Ascomycota
Subdiviziune:	Pezizomycotina
Clasă:	Pezizomycetes
Ordin:	Pezizales
Familie:	Tuberaceae
Gen:	Tuber
Specie:	T. mesentericum
Nume binomial
	Tuber mesentericum; Vittad. (1831)
Sinonime
	Tuber culinare var. mesentericum (Vittad.) Zobel (1854); Tuber aestivum var. mesentericum (Vittad.) E.Fisch. (1896);
	Modifică text

Tuber mesentericum (Carlo Vittadini, 1831) din încrengătura Ascomycota în familia Tuberaceae și de genul Tuber,^[1] denumit în popor trufă gazoasă, ^[2] trufă încrețită^[3] sau trufă mezenterică^[4] este o ciupercă comestibilă care coabitează cu rădăcinile de arbori, formând micorize. Denumirea trufă de pin,^[5] nu este potrivită, pentru că specia nu se dezvoltă în păduri de conifere. Mult mai mult, acest soi se dezvoltă în România subteran în grupuri de mai multe exemplare în soluri lutoase și calcaroase, în păduri de foioase rare în preajma de alun, carpen, fag și stejar. Apare de la câmpie la deal din septembrie până în martie (aprilie).^[6]^[7]

Taxonomie

Specia a fost descoperită, descrisă și ilustrată de micologul italian Carlo Vittadini, de verificat în lucrarea sa Monographia Tuberacearum din 1831.^[8] Acest taxon este valabil până în prezent (2019). Cele două variații propuse (vezi infocaseta)^[9] nu sunt folosite și pot fi neglijate.

Descriere

Vittad.: Tuber mesentericum

Corpul fructifer: se dezvoltă subteran, de obicei la o adâncime cuprinsă între 3-20 cm, uneori și mai adânc. Are un diametru de 2-5 cm (rar și 8 cm), fiind lobat (Mesenterium^⁠(de)^[traduceți]), neregulat rotund sau ovoidal în forma unui tubercul de cartof. Peridia (înveliș al corpului de fructificație la unele ciuperci)^[10] care nu poate fi decojită, este pe suprafață inițial gri-brună, apoi de un maro închis ca de ciocolată, în sfârșit brun-negricioasă și presărată cu negi mici piramidali și deși, de proeminență diferită și mereu cu o indentație. De obicei are o cavitate la bază care intră destul de adânc în trufă, semănând cu un rinichi în secțiune transversală. Gleba este la început albicioasă, schimbând repede în gri-brun până brun și străbătută de nervuri mai mult sau mai puțin groase și labirintice de culoare albicioasă. Are un aspect tare asemănător cu trufa neagră de vară.
Piciorul: nu există.
Carnea (gleba): fermă și compactă, emană un miros specific de gudron sau fenol. În momentul recoltării, la maturitate, eliberează în plus arome foarte puternice de migdale amare sau de sâmbure de caise. Gustul este plăcut.^[6]^[7]
Caracteristici microscopice: are spori ovoidal-elipsoidali, hialini (translucizi), fin reticulați, având o mărime de 27-57 x 23-37 microni. Pulberea lor este brun-gălbuie. Ascele de forma unei măciuci, măsoară 70-100 x 45-75 microni. Ele conțin 3-4 spori.^[11]
Reacții chimice: nu sunt cunoscute.^[6]^[7]

Tuber mesentericum, spori
Tuber mesentericum, secțiune longitudinală

Specificitate

Pentru a găsi ciupercile în pământ, este nevoie de câini dresați pentru descoperirea lor (cel mai bine, din cauza mărimi inferioare).^[12]

Confuzii

Această specie poate doar fi confundată cu specii asemănătoare ale acestui gen, cu toate comestibile, cum sunt: Tuber aestivum,^[13] Tuber brumale,^[14]^[15] Tuber indicum,^[16] Tuber macrosporum,^[17] Tuber melanosporum^[18] sau Tuber uncinatum,^[19] dar și cu de exemplu de asemenea comestibila Leucangium carthusianum sin. Picoa carthusiana.^[20]

Specii asemănătoare în imagini

Leucangium carthusianum sin. Picoa carthusiana
Tuber aestivum
Tuber brumale
Tuber indicum
Tuber macrosporum
Tuber melanosporum
Tuber uncinatum

Valorificare

Trufa gazoasă nu are o valoare gastronomică deosebită din cauza mirosului ei adevărat caracteristic, foarte puternic și pronunțat care o emană, persistând și după gătit.^[21] Dar este destul de mult promovată, de exemplu cu titluri specifice de regiune (Elveția: truffe noble du Tessin,^[22] Franța: truffe noire de Lorraine sau truffe de la Meuse,^[23] Italia: Tartufo Nero di Bagnoli^[24]) și folosită pentru parfumarea unei terine sau a fondurilor de sos. Datorită mirosului, dozarea la aceste feluri trebuie să fie însă semnificativ mai scăzută decât la alte trufe. Prin urmare trufa mezenterică este economică și de acea apreciată acolo în popor.^[25]

Note

^ Index Fungorum
^ Denumire RO 1
^ „Denumire RO 2”. Arhivat din original la 28 februarie 2015. Accesat în 20 ianuarie 2019.
^ „Denumire RO 3”. Arhivat din original la 8 ianuarie 2019. Accesat în 19 ianuarie 2019.
^ Denumire RO 3
^ ^a ^b ^c Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 604-605, ISBN 88-85013-25-2
^ ^a ^b ^c Carlo Vittadini: „Monographia Tuberacearum, Editura Felice Rusconi, Milano 1831, p. 40-41, tab. III, fig. XIX
^ Carlo Vittadini: „Monographia Tuberacearum”, Editura Felice Rusconi, Milano 1831, p. 40-41, tab. III, fig. XIX
^ Mycobank
^ Mic atlas micologic
^ Pilzforum
^ Heinrich Lohwag: „Über Trüffelvorkommen”, în: „Sydowia – Annales mycologici”, 1 iulie 1932, p. 119-120
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 690-691, ISBN 3-405-12081-0
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 634-635 - 2, ISBN 3-405-12116-7
^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 576-577, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
^ Mordecai Cubitt Cooke, Edward Massee: „Tuber indicum”, în: „Grevillea”, vol. 20, 1892, p. 67
^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 634-635, ISBN 88-85013-37-6
^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 574-575 - 1, ISBN 3-405-12124-8
^ G. Gregori: „L'espèce Tuber uncinatum en Italie: écologie, commercialisation et valorisation”, în: Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 19, Viena 2010, p. 265-271
^ Ludwig Rabenhorst: „Kryptogamen-Flora von Deutschland, Oesterreich und der Schweiz”, vol. 1, partea 5, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1884, p. 80
^ [ https://trufesiciuperci.wordpress.com/2016/02/16/sezonul-trufelor-in-romania/ Arhivat în 8 ianuarie 2019, la Wayback Machine. Ghidul culegătorului de trufe]
^ „La rabasse de l'enclave”. Arhivat din original la 19 ianuarie 2019. Accesat în 19 ianuarie 2019.
^ „Maison des truffes”. Arhivat din original la 19 ianuarie 2019. Accesat în 19 ianuarie 2019.
^ „Nazione Tartufi”. Arhivat din original la 19 ianuarie 2019. Accesat în 19 ianuarie 2019.
^ Champignons comestibles

Bibiliografie

Bruno Cetto, volumele 1-7
Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze – vol. II a.: „Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”, Editura Gustav Fischer, Jena 1963
M. Palenzona: „ Il ’Tartufo di Bagnoli’, Tuber mesentericum Vitt.”, Editura S.G.S., Avellino 1975

Legături externe

Materiale media legate de trufă mezenterică la Wikimedia Commons
Tuber mesentericum, film

[1] Index Fungorum

[2] Denumire RO 1

[3] „Denumire RO 2”. Arhivat din original la 28 februarie 2015. Accesat în 20 ianuarie 2019.

[4] „Denumire RO 3”. Arhivat din original la 8 ianuarie 2019. Accesat în 19 ianuarie 2019.

[5] Denumire RO 3

[Cetto_4-6] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 604-605, ISBN 88-85013-25-2

[Vittadini-7] Carlo Vittadini: „Monographia Tuberacearum, Editura Felice Rusconi, Milano 1831, p. 40-41, tab. III, fig. XIX

[8] Carlo Vittadini: „Monographia Tuberacearum”, Editura Felice Rusconi, Milano 1831, p. 40-41, tab. III, fig. XIX

[9] Mycobank

[10] Mic atlas micologic

[11] Pilzforum

[12] Heinrich Lohwag: „Über Trüffelvorkommen”, în: „Sydowia – Annales mycologici”, 1 iulie 1932, p. 119-120

[13] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 690-691, ISBN 3-405-12081-0

[14] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 634-635 - 2, ISBN 3-405-12116-7

[15] Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 576-577, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)

[16] Mordecai Cubitt Cooke, Edward Massee: „Tuber indicum”, în: „Grevillea”, vol. 20, 1892, p. 67

[17] Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 634-635, ISBN 88-85013-37-6

[18] Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 574-575 - 1, ISBN 3-405-12124-8

[19] G. Gregori: „L'espèce Tuber uncinatum en Italie: écologie, commercialisation et valorisation”, în: Österreichische Zeitschrift für Pilzkunde”, vol. 19, Viena 2010, p. 265-271

[20] Ludwig Rabenhorst: „Kryptogamen-Flora von Deutschland, Oesterreich und der Schweiz”, vol. 1, partea 5, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1884, p. 80

[21] [ https://trufesiciuperci.wordpress.com/2016/02/16/sezonul-trufelor-in-romania/ Arhivat în 8 ianuarie 2019, la Wayback Machine. Ghidul culegătorului de trufe]

[22] „La rabasse de l'enclave”. Arhivat din original la 19 ianuarie 2019. Accesat în 19 ianuarie 2019.

[23] „Maison des truffes”. Arhivat din original la 19 ianuarie 2019. Accesat în 19 ianuarie 2019.

[24] „Nazione Tartufi”. Arhivat din original la 19 ianuarie 2019. Accesat în 19 ianuarie 2019.

[25] Champignons comestibles

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]