Timuș Hmelnițki
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Subotiv, Chyhyryn Regiment⁠(d), Hetmanatul Căzăcesc, Polonia-Lituania Modificați la Wikidata
Decedat (20 de ani) Modificați la Wikidata
Suceava, Moldova Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiucis în luptă Modificați la Wikidata
PărințiBogdan Hmelnițki
Anna Somko[*][[Anna Somko |​]] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRuxandra Lupu Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata

Timuș Hmelnițki (în ucraineană Тиміш Хмельницький) (n. 1632 – d. 15 septembrie 1653) a fost fiul cel mare al lui Bogdan Hmelnițki, hatmanul cazacilor.

Biografie

modificare

Domnitorul Moldovei, Vasile Lupu a refuzat inițial să-și dea consimțământul pentru căsătoria fiicei sale Ruxandra cu Timuș Hmelnițki, de aceea cazacii au năvălit în Moldova pentru a răzbuna ocara adusă hatmanului lor. În urma invaziei din anul 1650, domnitorul, în cele din urmă a trebuit să se învoiască. Nunta a avut loc la Iași, în anul următor.[1] Au venit la nuntă numeroase solii de la prinții vecini. La petrecerile care au avut loc la nunta de la curtea domnească „Câte trebuia la o curte domnească, nemica n-au lipsit”,spune Miron Costin.[2] Înrudirea lui Vasile Lupu cu Timuș Hmelnițki a determinat reorientarea politicii externe a Moldovei de la una pro-polonă la cea pro-rusă.

În mai 1653 conduce o armată cazaco-moldovenească în Bătălia de la Tecuci în care au înfrânt un detașament valaho-moldovenesc, condus de pretendentul la domnie Gheorghe Ștefan.

A fost căsătorit cu prințesa moldoveană Ruxandra Lupu (Rozanda în ucraineană), fiica domnitorului Vasile Lupu cu care a avut doi copii gemeni, despre care nu se mai știe nimic. A luat parte la bătălia de la Finta (1653) în calitate de comandant al unei trupe de cazaci. După înfrângerea suferită, Timuș a fost asediat de o armată munteană la Suceava și a murit în confruntare.

  1. ^ Istoria orașului Iași, redactori responsabili Constantin Cihodaru și Gheorghe Platon, vol. I, Editura Junimea, Iași, 1980, p. 222
  2. ^ Miron Costin, Opere, ediția P. P. Panaitescu, București, 1958, pp. 134-135