Tarsila do Amaral

pictoriță braziliană
Tarsila do Amaral
Date personale
Născută[5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Capivari, São Paulo, Brazilia Modificați la Wikidata
Decedată (96 de ani)[10][5][6][7][8] Modificați la Wikidata
São Paulo, São Paulo, Brazilia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCemitério da Consolação[*][[Cemitério da Consolação (cemetery in São Paulo, Brazil)|​]][11] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuOswald de Andrade[*][[Oswald de Andrade (Brazilian poet, writer (1890–1954))|​]] ()[12] Modificați la Wikidata
Cetățenie Brazilia[13] Modificați la Wikidata
Ocupațiepictoriță
sculptoriță
desenatoare[*]
artistă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba portugheză Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticarte vizuale[1], Pintura no Brasil[*][[Pintura no Brasil (history of painting in Brazil)|​]][1], Escultura do Brasil[*][[Escultura do Brasil (history of Brazilian sculptural art)|​]][1]  Modificați la Wikidata
StudiiAcademia Julian[2], Académie Moderne[*][[Académie Moderne (French fine arts school)|​]][3]  Modificați la Wikidata
Opere importanteAbaporu[*][[Abaporu (pictură de Tarsila do Amaral)|​]][4], Workers[*][[Workers (pictură de Tarsila do Amaral)|​]]  Modificați la Wikidata
Site oficialhttp://www.tarsiladoamaral.com.br/  Modificați la Wikidata
Prezență online

Tarsila de Aguiar do Amaral (larg cunoscută ca Tarsila do Amaral, n. , Capivari, São Paulo, Brazilia – d. , São Paulo, São Paulo, Brazilia) a fost o artistă vizuală complexă, pictor, desenator, sculptor, ilustrator, dar și cronicar și traducător brazilian.

Tarsila do Amaral este considerată unul dintre principalii artiști moderniști latino-americani, pe lângă faptul că este considerată pictorița care a realizat cel mai bine aspirațiile braziliene de exprimare naționalistă în acest stil artistic.[14]

Ca membru al Grupo dos Cinco (din Brazilia) - Grupul celor cinci din Brazilia, Tarsila este, de asemenea, considerată a fi un artist vizual cu mare influență asupra mișcării de artă modernă din Brazilia, alături de Anita Malfatti, Menotti Del Picchia, Mário de Andrade și Oswald de Andrade.

Stilul său artistic a contribuit esențial la formarea și coagularea mișcării estetice și artistice, Movimento antropófagicoMișcarea antropofagică (1928 - 1929) întrucât Tarsila a fost cea care, prin faimosul ei tablou, Abaporu, a inspirat celebrul Manifest antropofagManifesto Antropófago al lui Oswald de Andrade.[15]

Biografie

modificare

Împreună cu partenerul ei, Oswald de Andrade, cu fratele acestuia, Mário de Andrade, cu Anita Malfatti (studentă a lui Georg Fischer-Elpons) și cu Menotti del Picchia, do Amaral aparținea grupului de artiști brazilieni Grupo dos Cinco (Grupul celor Cinci). De asemenea, Tarsila do Amaral a fost membră a revistei culturale Semana de Arte ModernaSăptămâna de arte moderne.

Una dintre cele mai faimoase picturi intitulata Abaporu a fost creata în 1928. Abaporu înseamnă în limba populației tupí, antropofag, după care a numit ea însăși mișcarea artistică ca fiind mișcarea artistică a antropofagiei. Pictura, de dimensiunile 85 cm × 73 cm a fost achiziționată de către colecționarul și milionarul argentinian Eduardo Costantini în anul 1995 cu 1,5 milioane dolari și este în prezent în Museu de arte latino-americana din Buenos Aires (MALBA).

Ideea europeană de primitivitate a culturilor lor străine, combinată cu atribuirea „etichetei” de sălbaticul nobil, corespunde uneori imaginii canibalismului. Ca mișcare artistică împotriva eurocentrismului și pentru o „referință încrezătoare” atât la tradițiile proprii, cât și la direcțiile europene moderne de stil, Tarsila do Amaral și Movimento antropófago au atacat stereotipuri și atribuții europene pentru a le deconstrui.

În critica postcoloniană de astăzi, există referințe destul de clare la Movimento antropófagico. Luzenir Caixeta și Lucia Helena se referă, de asemenea, în legătura cu Movimento antropófagico, la carnavalul brazilian în stilul său dionisiac și militant, a cărui trăsătură principală reprezintă critica la cultura predominant europeană.

În 2007, asteroidul (4123) Tarsila a fost numit după ea.

Galerie de imagini

modificare
  1. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  3. ^ https://oneartyminute.com/lexique-artistique/academie-de-lart-moderne?srsltid=AfmBOor2PmwvPNR1T1axpAw_JvfLv-hCtKORW3muXUmKnsljBng9FNKU, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.moma.org/artists/49158, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b Tarsila do Amaral, Gran Enciclopèdia Catalana 
  6. ^ a b Tarsila do Amaral, SNAC, accesat în  
  7. ^ a b Tarsila do Amaral, Autoritatea BnF 
  8. ^ a b Tarsila, Tarsila[*][[Tarsila (encyclopedia article)|​]] 
  9. ^ Tarsila do Amaral, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  10. ^ Tarsila do Amaral, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în  
  11. ^ (PDF) https://www.prefeitura.sp.gov.br/cidade/upload/cemiterio%20mapa%20baixa_1219246518.pdf, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ Tarsila do Amaral: Inventing Modern Art in Brazil[*][[Tarsila do Amaral: Inventing Modern Art in Brazil |​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  13. ^ Museum of Modern Art online collection, accesat în  
  14. ^ en Lucie-Smith, Edward. Latin American Art of the 20th Century. London: Thames & Hudson Ltd, 2004: 42.
  15. ^ pt C. Jauregui; "Antropofagia". Acessado em 20 de fevereiro de 2022.

Bibliografie

modificare
  • pt – Lucia Helena (1983) - Uma literatura antropofagica - O literatură antropofagică, UNI Ceara.
  • pt – Luzenir Caixeta (2004) - Antropofagia ca răspuns la Hegemonia Culturală Eurocentrică sau, Cum «societatea majoritară» trebuie „să înghită” femeile feministe migrante – În Hito Steyerl, Encarnación Gutiérrez Rodríguez (Editor) — Vorbește subalternul germana? Migrație și critici postcoloniale, Editura Unrast, Münster, ISBN 3-89771-425-6.

Legături externe

modificare