Simion Mehedinți

Pentru alte utilizări ale antroponimului și toponimului Mehedinți, vedeți Mehedinți (dezambiguizare) .

Simion Mehedinți

Date personale

Născut

16 octombrie 1868

Soveja, România

Decedat

14 decembrie 1962 (94 de ani)

București, România

Cetățenie

România

Ocupație

geograf, geopolitician

Limbi vorbite

limba franceză^[1]
limba română
limba germană

Activitate

Alma mater

Colegiul Național „Unirea” din Focșani

Partid politic

membru al Partidului Conservator

Rude

Dinu C. Giurescu

Profesor pentru

Natalia Negru, Ștefan Manciulea

Simion Mehedinți (n. 16 octombrie 1868, Soveja, Vrancea, România – d. 14 decembrie 1962, București, România) a fost un academician, geograf și geopolitician român. Spirit filozofic, format la școala lui Titu Maiorescu, a desfășurat o vastă activitate culturală ca educator al maselor și cu deosebire al tineretului, prin scrierile și numeroasele sale conferințe ținute în fața studențimii române din centrele universitare ale țării. Simion Mehedinți a fost un adept al ideilor naționaliste și legionare numai în ceea ce privește educația și cultul muncii.^[2]

Biografie

Simion Mehedinți s-a născut în anul 1868, în satul Soveja. A fost fiul lui Neculai Mehedinți, dascăl de biserică și Voicăi Mehedinți. A avut 10 frați. A urmat clasele primare la Școala din Vidra^[3] iar cursurile liceale la Focșani și București^[4]. Astăzi, instituția din Vidra, unde a învățat, îi poartă numele, Liceul „Simion Mehedinti”.

Educație, viață profesională

Și-a făcut studiile la București, apoi în Franța și Germania. A fost profesor la Universitatea din București, la prima catedră de geografie din România. Academician - a fost membru titular al Academiei Române din anul 1915. A fost director al revistei Convorbiri literare.

A avut un rol important în dezvoltarea gândirii geografice și geopolitice în România. S-a preocupat de stabilirea obiectului și conținutului geografiei, de precizarea locului ei în sistemul științelor, de determinarea legilor și categoriilor geografice și a metodelor de cercetare în geografie și geopolitică.

A elaborat un sistem propriu de gândire geografică, concretizat în lucrarea sa fundamentală Terra - introducere în geografia ca știință (2 vol., 1931). Între 1940 și 1944 a colaborat cu revista Geopolitică și geoistorie. „Analizând metoda originală pe care Simion Mehedinți tocmai o „brevetase”, în premieră pe Glob - metoda geografică -, ajungem la câteva concluzii preliminare:

funcția face organul cu o anumită formă, impusă de necesitatea funcției de a răspunde la solicitarea evolutivă;
drept urmare, nu se poate înțelege un fenomen care se petrece la suprafața scoarței terestre fără a înțelege forma sa spațială (cât se desfășoară în suprafață, raportat la scară planetară) - dinamica în spațiu;
pentru a nu greși, trebuie urmărită evoluția formei spațiale a fenomenului respectiv și în adâncimea sa istorică (raportat, de asemenea, la scară planetară) - dinamica în timp.”^[5]

Numit la 17 mai 1900 profesor la Facultatea de Litere din București, la prima catedră de geografie înființată în România, Simion Mehedinți a format în această calitate generațiile de mari geografi ai țării în frunte cu George Vâlsan, Constantin Brătescu, Vintilă Mihăilescu, Mihail D. David și alții.

A fost profesor la Școala Superioară de Război între 1919-1939, unde preda Geografia generală (...), fiind menționat în lucrarea Istoricul Școalei Superioare de Război 1889-1939, publicată cu ocazia serbării a 50 de ani de la înființarea acesteia.^[6]

A colaborat la numeroase ziare și reviste (mai ales Convorbiri literare pe care a condus-o mulți ani): "Cuvântul Studențesc", "Duminica poporului", "Lamura", precum și la cele de specialitate, cu multe studii de geografie, metodologie geografică și mai ales antropogeografie: "Analele Academiei Române", "Buletinul Societății Române de Geografie", "Analele Dobrogei", "Natura", "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", "Volkermagasin" (Germania) și multe altele.

Marginalizat după instaurarea comunismului (cea mai mare parte a studiilor sale fiind interzise de noua orânduire politică), s-a stins din viață în anul 1962.

Opere selective

Die Kartographische Induktion (teza). Leipzig, 1900
Etrogeneitatea celor patru sfere. București, 1900
Problemele geografiei contemporane ca știință despre Cosmos. București, 1900
Introducere în studiul geografiei. București, 1904
Die rumänische Steppe. Leipzig, 1904
Către noua generație. București, 1912
Poporul. București, 1913
Primăvara literară, București, 1914
Omul politic. București, 1915
Școala poporului, București, 1918
Legea Eforiilor, București, 1918
Însușirile omului de Stat, București, 1919
Altă creștere: Școala muncii, București, 1919
Caracterizarea etnografică a unui popor prin munca și uneltele sale (Discurs de recepție la Academia Română), București, 1920
Vechimea poporului româan și legătura cu elementele alogene, București, 1924
Titu Maiorescu, București, 1925
Școala română și capitalul biologic al poporului român, Biblioteca eugenică și biopolitică a ASTREI, Cluj, 1927
Cadrul antropogeografic. Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul. Vol. I, 1918-1928, București
Terra (metodologie geografică). Operă de importanță științifică mondială, aclamată de specialiștii mondiali în domeniu. Bucuresti, 1930
Opere complete. „Fundația pentru Literatură și Artă”, București
Geografia României, București
Geografia României pentru clasa a III-a, București
Aproprie-te de Isus prin biserica noastră și prin alegerea educatorilor, București
Quelque observations sur l'evolution de la geographie en Roumanie. În "La vie scientifique en Roumanie", Academia Română, tomul IV: "Sciences pures" I, pag. 329-371. București, 1937
Geografie și geografi la începutul sec. XIX-lea, Editura "SOCEC", București, 144 pag.
Geografie și geografi la începutul sec. XX - Însemnări cu privire la desvoltarea științelor și a învățământului în România, Editura "SOCEC", București, 1938
Trilogia științei. Cercetător - erudit - savant. În "Memoriul Secției Istorice a Academiei". Tip. Monitorul Oficial, București, 1939, 110 pagini
Învățătorul și straja țării, Editura "CUGETAREA", București, 276 pagini
Ce este Transilvania? Biblioteca "Revistei Istorice Române", București, 1940. (Traducere în limba engleză: "What is Transylvania?" de Traian Golea, Editura "Romanian Historical Studies", Miami Beach, Florida, 1986

Publicații și studii

Insula Șerpilor. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XIV
Locul geografiei între știinte. În "Buletinul S.R.R. de geografie, Vol. XV
Obiectul și definiția geografiei. În "Convorbiri litarare", 1901
Aplicări antropogeografice în sfera etnografiei, istoriei și a altor științe. În "Anuarul de Geografie și Antropogeografie", Vol. I, 1910
Observări asupra Dobrogei. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. XXXVIII, 1919
Premise etnografice în istoria românilor. În "Analele Academiei Române", București, 1922
Dacia pontica și Dacia carpatica. În "Buletinul S.R.R. de Geografie", Vol. 47, București, 1923
Religia ca mijloc de caracterizare a unui popor. În "Analele Academiei Române", București, 1924
Rumänische Volkskultur. În "Völkermagazin", Berlin, 1924
Direcția „Convorbirilor literare” și îndrumarea poporului român. În "Convorbiri literare", Ianuarie-Aprilie 1927, Anul LIX
Considerațiuni geopolitice în Milvovia, anul I, numărul 1, București, 1930 ^[7]
Coordonate etnografice: civilizația și cultura. În "Memoriile Academiei Române", București, 1930
Moța-Marin - Urmașii lui Eminescu. În "Cuvântul Studențesc", Anul XII, Nr. 1-4, Ianuarie - Februarie 1937, București
Deliormanul, o verigă între Carpați și țărmul Mării Negre. În "Analele Dobrogei", Anul XIV, Nr. 2, 1938
Legăturile noastre cu Dunărea și Marea. Conferință inaugurală a ciclului de prelegeri: "Apele, Dunărea și Marea Neagră" ținute la Liga Navală Română, București, 1938
Creștinismul Românesc. În "Chemarea Vremii", 1940

Note

^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ „Crestinismul Si Educatia In Gândirea Savantului Simion Mehedinti - Mișcarea Legionară”. Arhivat din original la 11 martie 2016. Accesat în 1 iulie 2011.
^ Ion Cherciu: Tradiții și credințe populare din Țara Vrancei, Editura Enciclopedică, 2007, p. 136
^ I. Șandru: România, geografie economică, Editura didactică și pedagogică, 1975, p. 15
^ Neacșu, Marius-Cristian (2018). Simion Mehedinți și Geopolitica românească. CD Press. p. 111.
^ Neacșu, Marius-Cristian (coord.) (2018). România 1918-2018 Un secol de frământări geopolitice. p. 260, ed. ASE.
^ Folosită ca sursă majoră în Monografia județului Putna, Focșani, 1943^{[nefuncțională]}

Bibliografie

Mircea A. Diaconu - Simion Mehedinți - Scrisori către Constantin Brătescu, Editura „Convorbiri Literare”, Iași, 2001, ISBN 973-98221-7-7.

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Simion Mehedinți

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – M
Simion Mehedinti - savantul geograf si pedagogul crestin, 4 iulie 2012, Profesor Aurel Popescu, CrestinOrtodox.ro
Simion Mehedinți - savantul, profesorul, creștinul Arhivat în 2 iunie 2014, la Wayback Machine., 16 decembrie 2009, Dr. George Enache, Ziarul Lumina
Academicianul Simion Mehedinți: „În toate duminicile, copiii să vină la biserică“^{[nefuncțională]}, 20 octombrie 2008, Mihai Grobnicu, Ziarul Lumina

Portal România în Primul Război Mondial

Portal Istorie

[4fb93bc9b7fac630e32600362487c4b0-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[2] „Crestinismul Si Educatia In Gândirea Savantului Simion Mehedinti - Mișcarea Legionară”. Arhivat din original la 11 martie 2016. Accesat în 1 iulie 2011.

[3] Ion Cherciu: Tradiții și credințe populare din Țara Vrancei, Editura Enciclopedică, 2007, p. 136

[4] I. Șandru: România, geografie economică, Editura didactică și pedagogică, 1975, p. 15

[5] Neacșu, Marius-Cristian (2018). Simion Mehedinți și Geopolitica românească. CD Press. p. 111.

[6] Neacșu, Marius-Cristian (coord.) (2018). România 1918-2018 Un secol de frământări geopolitice. p. 260, ed. ASE.

[7] Folosită ca sursă majoră în Monografia județului Putna, Focșani, 1943^{[nefuncțională]}

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]