Simion Hâncu
Unul sau mai mulți editori lucrează în prezent la această pagină sau secțiune. Pentru a evita conflictele de editare și alte confuzii creatorul solicită ca, pentru o perioadă scurtă de timp, această pagină să nu fie editată inutil sau nominalizată pentru ștergere în această etapă incipientă de dezvoltare, chiar dacă există unele lacune de conținut. Dacă observați că nu au mai avut loc modificări de 10 zile puteți șterge această etichetă. |
Simion Hâncu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | Medeleni, Vultureni, Bacău, România |
Decedat | (87 de ani) București, România |
Cetățenie | România |
Religie | creștinism ortodox[*] |
Ocupație | inginer cercetător politician |
Ministru al Apelor, Pădurilor și Mediului Înconjurător | |
În funcție 26 decembrie 1989 – 28 iunie 1990 | |
Prim-ministru | Petre Roman |
Precedat de | - |
Succedat de | Valeriu Eugen Pop |
Partid politic | Frontul Salvării Naționale |
Profesie | inginer, profesor universitar |
Modifică date / text |
Simion Hâncu (sau Simion Hîncu; n. 1 august 1929, Medeleni, comuna Vultureni, județul Bacău – d. 14 august 2016, București) a fost un inginer, profesor universitar și politician român. A făcut parte din primul guvern postdecembrist, ca ministru al Apelor, Pădurilor și Mediului Înconjurător.
Biografie
modificareSimion Hâncu s-a născut în Medeleni, Bacău, la 1 august 1929. A urmat școala primară în satul natal, între 1936 și 1942.[1]
În vara anului 1942, s-a întâmplat să vină la Medeleni o rudă a sa mai îndepărtată. La îndemnul învățătorului din sat, care a insistat că „elevul Hâncu este foarte bun la învățătură și e păcat să nu meargă mai departe”, această rudă l-a luat la București pentru a-și continua studiile. La dorința copilului de a deveni preot, a fost înscris, în urma examenului de admitere, la Seminarul Central din București. În 1948, când au fost desființate majoritatea seminarelor, la insistentele profesorilor din seminar, elevul Hâncu Simion a fost înscris la Liceul „Sfântul Sava” din București, unde a urmat, ca bursier, ultimii doi ani de studiu liceal.[1]
În anul 1950 a dat examen de admitere la Institutul de Construcții din București, examen la care s-a clasat pe primul loc, acordându-i-se „bursa republicană”.[2] În anul I de facultate, i s-a propus, iar el a acceptat, să-și continue studiile la Institutul de Construcții din Moscova (actuala Universitate de Stat de Construcții Civile din Moscova).[3] În timpul facultății, în anul 1954 a primit premiul I la concursul cercurilor studențești din Moscova, cu lucrarea din domeniul hidrodinamicii: „Metode variaționale în hidraulică”. În paralel, a frecventat și cursuri la Facultatea de matematică și mecanică a Universității „Lomonosov" din Moscova.[2]
Activitate științifică și didactică
modificare...
În 1976 a primit premiul „Aurel Vlaicu” al Academiei Române.[1]
În 1991 a devenit membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice.[4]
Activitate politică
modificareLa 26 decembrie 1989 a devenit ministru în Guvernul Petre Roman (1), conducând Ministerul Apelor, Pădurilor și Mediului Înconjurător, minister nou înființat prin reorganizarea Consiliului Național al Apelor, Ministerului Silviculturii și Consiliului Național pentru Protecția Mediului Înconjurător, care s-au desființat prin Decretul CFSN nr. 11/1989. A fost astfel cel dintâi ministru care a gestionat domeniul mediului în România, până la 28 iunie 1990.[5]
Lucrări publicate
modificareSimion Hâncu este autor sau coautor a mai multor cărți din domeniul tehnic și manuale universitare, printre care:
- Hâncu, S., Modelarea hidraulică în curenți de aer sub presiune, Editura Academiei Române, București, 1967
- Hâncu, S., Stănescu, P., Platagea, G., Hidrologia agricolă, Editura Ceres, București, 1971
- Hâncu, S., Curs de hidraulică, IANB, București, 1975
- Hâncu, S., Rus, E. ș. a., Hidraulica sistemelor de irigație cu funcționare automată, Editura Ceres, București, 1982
- Hâncu, S., Popescu, M. ș.a., Hidraulică aplicată. Simularea numerică a mișcării nepermanente a fluidelor, Editura Tehnică, București, 1985
- Hâncu, S., Marin, G., Transportul și dispersia poluanților, Editura BREN, București, 2003, ISBN: 973-648-152-2
- Hâncu, S., Marin, G., Hidraulică teoretică și aplicată, Ed. Cartea Universitară, București, 2007, ISBN: 978-973-731-477-2
De asemenea, a publicat numeroase articole în reviste tehnice de specialitate din țară și străinătate și comunicări științifice la congrese de specialitate și manifestări științifice naționale și internaționale.
Note
modificare- ^ a b c Ștefan Constantin (), „Un corifeu al hidraulicii românești – profesor doctor docent inginer Simion Hâncu”, Revista Construcțiilor Nr. 133, accesat în
- ^ a b Mihai Popescu (), „Omagiu profesorului Simion Hâncu la împlinirea vârstei de 80 de ani”, Revista Hidrotehnica nr. 54
- ^ „Un corifeu al hidraulicii românești. Profesor doctor docent inginer Simion Hâncu. 1 august 1929 - 14 august 2016”, Issuu.com Revista Constructiilor - Nr. 133, Ianuarie – Februarie 2017, pp. 54–55, accesat în
- ^ en „The Academy of Agricultural and Forestry Sciences - Prof. Simion HÂNCU”, Asas.ro, accesat în
- ^ „Echipa Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor anunță cu regret dispariția Prof. univ. dr. doc. ing. Simion Hâncu, cel dintâi ministru care a gestionat domeniul mediului în țara noastră”, Mmediu.ro, , accesat în