Serghei Biriuzov
Серге́й Семёнович Бирюзо́в
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Skopin, gubernia Reazan⁠(d), Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (60 de ani)[1][3][2] Modificați la Wikidata
Belgrad, RS Serbia, RSF Iugoslavia Modificați la Wikidata
Înmormântatnecropola din zidul Kremlinului[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimoarte accidentală[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiUniunea Republicilor Sovietice Socialiste[4] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[5] Modificați la Wikidata
StudiiAcademia Militară M. V. Frunze[*]
Moskovskoe vîsșee voennoe komandnoe ucilișce[*][[Moskovskoe vîsșee voennoe komandnoe ucilișce (Russian military academy)|​]]  Modificați la Wikidata
Activitate
A luptat pentru Armata Roșie
RamuraArmata Roșie
Forțele de Rachete Strategice Ruse[*]
infanterie  Modificați la Wikidata
Ani de serviciu1922 – 1964
Gradul Mareșal al Uniunii Sovietice (1955)
Bătălii / RăzboaieMarele Război Patriotic
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Lenin (5x),

Erou al Uniunii Sovietice,
Ordinul Steagul Roșu(3),
Ordinul Suvorov
Ordinul Bogdan Hmelnițki,

Ordinul Kutuzov

Serghei Semionovici Biriuzov (în rusă Серге́й Семёнович Бирюзо́в; n. , Skopin, gubernia Reazan⁠(d), Imperiul Rus – d. , Belgrad, RS Serbia, RSF Iugoslavia) a fost un mareșal al Uniunii Sovietice. În 1963, Serghei Biriuzov a fost numit șeful Marelui Stat Major al URSS.

Biriuzov s-a născut în Skopin, provincia Riazan. S-a înrolat în Armata Roșie în 1920 și a fost promovat constant până când a ajuns comandant de batalion.

În 1934 s-a dus la Academia Militară Frunze pe care a absolvit-o în 1937. În același an a fost numit comandant al unei divizii de pușcași, după care în 1937 a fost numit șef de operații în districtul militar Harkov, o poziție pe care a păstrat-o până în 1939, după care a fost numit în fruntea Diviziei 132 Pușcași. Biriuzov a comandat această unitate în următorii trei ani, lucru rar printre generalii sovietici, în special în Al Doilea Război Mondial.

Divizia lui Biriuzov era parte a Frontului din sud-vest, Frontul Briansk. Era un comandant bun, adesea își conducea personal oamenii în luptă. În primul an al Operațiunii Barbarossa (iunie 1941) Biriuzov a fost rănit de cinci ori, de două ori foarte grav.

În aprilie 1942 a fost promovat șef de stat major al Armatei a 48-a, parte a Frontului Briansk, apoi în noiembrie al aceluiași an șef de stat major al Armatei a 2-a Gardă cu care a ajutat la zdrobirea armatei a 6-a germane încercuite lângă Stalingrad.

În aprilie 1943 a fost promovat șef de stat major al Frontului de sud, unde s-a dovedit de un real folos comandantului Fiodor Tolbuhin.

La 20 octombrie 1943, Frontul Sudic a fost redenumit Frontul al 4-lea Ucrainean, de unde în octombrie 1944 a fost transferat comandant la Armata a 37-a parte a Frontului al 3-lea Ucranean, unde a rămas până la sfârșitul războiului.

Biriuzov a participat la expulzarea forțelor germane din Ucraina și al eliberarea Bulgariei și Iugoslaviei.

După război a deținut pentru perioade scurte de timp mai multe funcții. În 11 martie 1955 a primit rangul de Mareșal al Uniunii Sovietice.

În perioada aprilie 1955-aprilie 1962 a deținut comanda Forțelor Aeriene de Apărare, după care a fost denumit comandant al Rachetelor Strategice.

În 1963 a fost numit șef de stat major al Armatei URSS.

Biriuzov a murit în 19 octombrie 1964 într-un accident de avion lângă Belgrad. Urna cu rămășițele sale pământești a fost înmormântat în Kremlin.

  1. ^ a b Sergei Semenovich Biriuzov, Find a Grave, accesat în  
  2. ^ a b Sergei Semyonovich Biryuzov, TracesOfWar 
  3. ^ Sergej S. Birjusow, Munzinger Personen, accesat în  
  4. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  5. ^ Czech National Authority Database, accesat în