Limba retoromană

Retoromană Rumantsch
Vorbită în	Elveția, Italia, Liechtenstein
Regiuni	Graubünden
Număr de vorbitori	35 000
Sistem de scriere	alfabetul latin
Clasificare
limbi indo-europene italice romanice italo-vestice romanice de vest galo-romanice rhețiane retoromană Retoromană
Statut oficial și codificare
Limbă oficială în	Elveția
Organ de reglementare	Liga Romanșă
ISO 639-1	rm
ISO 639-2	roh
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect)	roh
SIL	ROH
Puteți vizita Wikipedia în Retoromană.
Această pagină poate conține caractere Unicode

Limba retoromană (în retoromană rumantsch; în germană Bündnerromanisch sau Rätoromanisch; în franceză romanche; în italiană romancio) este una dintre cele patru limbi naționale (în germană: Amtssprache, „limbă administrativă”) ale Elveției, începând cu 20 februarie 1938; totuși, nu are statut de limbă oficială deplină așa ca germana, franceza și italiana. De retoromană ține și limba romanșă (v. mai jos). Din punct de vedere lingvistic, retoromana este un grup de dialecte. Este una din cele 3 limbi romanice retice sau „rețiane”, în prezent izolate geografic, dar constituind probabil în trecut o unitate, și anume:

• grupul occidental: retoromana - se vorbește în cantonul elvețian Graubünden și are două varietăți mai importante: sursilvana (în regiunea catolică) și engadineza sau ladina (în regiunea protestantă), aceasta din urmă cuprinzând: engandineza de jos, engandineza de sus și graiul din Val Müstair. Retoromana este vorbită de 36.622 de persoane (recensământul din 2012).
• grupul central: ladina dolomitică - se vorbește în regiunea munților Dolomiți din Italia.
• grupul oriental: friulana - se vorbește în regiunea Friuli, Italia. Din punctul de vedere al numărului vorbitorilor, grupul oriental (friulan) este cel mai bine reprezentat, cu 700.000 de vorbitori.

Distribuția limbilor în cantonul Graubünden din Elveția.

Limbile romanice retice - Retoromana (romanșa) e cu roșu

(Prefixul reto- și cuvintele „retic”, „rețian” provin de la numele provinciei romane antice Raetia.)

Limba romanșă (în original: rumantsch grischun, „romanșa de Graubünden”) este o formă scrisă unificată a dialectelor retoromanei din Graubünden, standardizată de lingvistul Heinrich Schmid în 1982. Este deci o limbă artificială, de tip limbă-acoperiș. Limba astfel standardizată are un nivel de acceptanță relativ scăzut, ceea ce face ca adesea vorbitorii diferitelor dialecte să se adreseze unul altuia în germană, accelerând astfel declinul dialectelor retoromane. Organizația umbrelă pentru toate asociațiile literare retoromane este "Liga Romanșă" (Lia Rumantscha). Începând din 2001, romanșa este folosită de administrația întregului canton.

Detalii

O grupă de lingviști, adepți ai lui Graziadio Ascoli (1829–1907) și Theodor Gartner (1843-1925), desemnează toate cele 3 limbi romanice retice de mai sus drept „limbile retoromane” (cu circa 830.000 de vorbitori), care însă așa pot fi confundate cu retoromana din Graubünden. Cealaltă grupă, adepții lui Carlo Battisti (1882–1977) și Carlo Salvioni (1858–1920), afirmă că această poziție nu e îndreptățită. Disputa științifică nu este încă decisă.

Retoromana din Graubünden este vorbită de aproximativ 35.000 de persoane și constă în mai multe dialecte cu deosebiri mari între ele: sursilvan, sutsilvan, surmiran, puter (engadineza de sus) și vallader (engadineza de jos).

Caracteristici

• sursilvana: alternanță între diftong și vocală, cu implicații morfologice (ex.: gries „gros”, grossa „groasă”); persoana 1 verbală are desinența -el (ex.: cumprel „cumpăr”)
• engandineza: complementul direct nume de persoană folosește prepoziția a (ca în limba spaniolă)

Cel mai vechi text din grupul occidental este un fragment de predică din secolul al XII-lea. Prima operă literară este un poem epic (Chanzun de la guerra dalg Chiasté d'Müsch) (1527), scris de Gian Travers în engandineza de sus. Prima traducere a Bibliei într-o limbă retică este cea tradusă în dialectul engandinez în 1560, de către J. Bifrun.

Ortografie

Retoromana e scrisă cu alfabetul latinesc și, în cea mai mare parte a situațiilor, respectă ortografia fonemică, având o potrivire ridicată între litere și sunete. Ortografia se diferențiază un pic, în funcție de varietățile dialectale.

Litere mari

A

B

C

D

E

F

G

H

I

J

L

M

N

O

P

Q

R

S

T

U

V

X

Z

Litere mici

a

b

c

d

e

f

g

h

i

j

l

m

n

o

p

q

r

s

t

u

v

x

z

Denumire

a

be

țe

de

e

ef

ghe

ha

i

iot/i lung

el

em

en

o

pe

ku

er

es

te

u

ve

ics

țet

Consoane

Ortografie	Echivalentul românesc	Exemplu	Precizare
b	b	baselgia ('biserică'), bügl ('fântână')
c	k	canaster ('ladă'), corda ('coardă')	Înainte de a, o și u și a consoanelor
	ț	december ('decembrie'), celebrar ('a celebra')	Înainte de e și i
ch	ci	chapütscha ('pălărie'), zücher ('zahăr')	La dialectele Putèr și Vallader
	k	zucher ('zahăr')	La dialectele Sursilvan, Sutsilvan și Surmiran
d	d	dir ('înăuntru'), rouda ('roată')
f	f	fil ('șnur'), fö ('foc')
g	g	gattegl ('pisicuță'), god ('codru')	Înainte de a, o și u și a consoanelor articulate
	gi	tegia ('cabană'), gö ('joc'), saung ('sânge')	Înainte de e, ö, i și ü; i-ul e trecut sub tăcere când e urmat de altă vocală; la final de cuvânt la Putèr și Vallader (de obicei, nearticulate)
gh	g	schenghegiar ('a oferi în dar'), ghigna ('grimasă')	Înainte de e și i (nu apare în altă parte)
gl	gl	Glaruna (orașul 'Glarus'), glatsch ('gheață')	Înainte de a, e, o, u și ö
	i	egl ('ochi'), maglia ('mâncare'), glüsch ('lumânare')	Înainte de i, ü și la final de cuvânt; i-ul e trecut sub tăcere când e urmat de altă vocală
gn	n moale, ca în franceză și italiană	gnierv ('nerv'), chavagna ('ladă')
h	(tăcut)	habitaziun ('locuință'), hoz ('azi')	În majoritatea cazurilor; mai vezi: ch, gh și sch
	h	haluncs ('hoți'), hobi ('ocupație distractivă')	La unele interjecții și neologisme
	h mai pronunțat	amih ('amic')
j	i	jamna ('săptămână'), muja ('vacă având doi ani')
k	c	kilo ('kilogram'), tockin ('bucățică')	Apare numai la neologisme, mai puțin la Putèr și Vallader, unde mai apare înainte de i și de e.
l	l	lev ('lumină'), miel ('miere')
m	m	mellen ('galben'), mül ('cârtiță')
n	n	paun ('pâine'), punt ('pod')	Mai puțin ce e jos
ng	[ŋ]	pang ('pâine')	numai la Surmiran
p	p	pur ('agricultor'), pom ('măr')
qu	cu	quater ('patru'), quint ('chitanță')
r	r	trais & treis ('trei')
s	s	sulegl ('soare'), qualchosa ('ceva')	Adeseori, la începutul cuvintelor și după consoane; mereu se citește 's' și mereu la sfârșitul cuvântului
	z	casa ('locuință'), maisa ('masă')	Adeseori, între vocale; câteodată după l, n ori r; câteodată la începutul vreunui cuvânt
	ș	scaffa ('dulap'), spler ('fluture')	Înaintea consoanelor stinse; la începutul vreunui cuvânt înainte de m, n ori r
	j	sbagl ('greșeală'), sdun ('lingură')	Înainte de vreun obstruant articulat
sch	ș	schavet ('monoton'), schmancher ('a uita')
	j	pischada ('unt'), travascher ('a munci')	oriunde, mai puțin la sfârșitul cuvântului
s-ch	șci	pas-chüra ('pășunat')	apare numai la Putèr și Vallader, corespunde lui stg la alte dialecte
t	t	tut & tuot ('tot' sau 'toți')
tg	ci	vitg ('sat')	Înainte de e și i; i-ul e trecut sub tăcere când e urmat de altă vocală; corespunde lui ch la Putèr și Vallader
tsch	ci	tschintschar ('a vorbi' sau 'a dialoga'), tschöver ('grevă')
v	v	riva ('mal'), verdüra ('legume')
w	v	pista da bowling ('pistă sau culoar de joc de popice')	Apare numai la cuvinte străine
x	cs	exact	de obicei, apare în jargon și la nume precise
y	(Depinde de pronunția limbii originale)	hockey	Apare numai la cuvintele străine
z	ț	canzun ('cântec'), zop ('ascunzătoare')

Vocale

Ortografie	Echivalentul românesc	Exemplu	Precizare
a	a	clav ('cheie'), bagn ('baie')	la silabele accentuate
	a prescurtat sau ă	casa ('casă'), canzun & chanzun ('cântec'), mellan ('galben')	la silabele neaccentuate
ai	ai	zai ('greu'), naiv ('nea')
au	au	aur ('aur'), paur ('agricultor')	la cele mai multe dialecte
	e	maun ('mână')	la Putèr
e	e	lev ('lumină'), fnestra ('fereastră'), tegia ('cabană'), allegra ('salutare')	la silabele accentuate
	a prescurtat sau ă	mellen ('galben'), cudesch ('carte')	la silabele neaccentuate
é	e	pér ('pară')	de obicei, numai cuvintele unde e-ul e scris cu accent
ê		pêr ('pereche')	de obicei, numai cuvintele unde e-ul e scris cu accent
è	e	pèr ('pereche')
ei	ei	meisa ('masă'), meidi ('medic')	pronunția exactă depinde de dialect
eu	eu	jeu ('eu'), glieud ('norod')
i	i	ti ('tu'), tizcher ('a începe focul')	Dar, vezi sus despre gi și gli
ï		gïun ('contrabas')	arată că vocala nu formează diftong cu vocala următoare
ia	ia	fiasta ('sărbătoare' sau 'ospăț')
ie	ie, i-ul fiind prelung	tschiel ('cer'), miel ('miere')
iu	ieu	ischiu ('oțet')
iau	iau	cumiau ('bifurcare' sau 'despărțire')
⟨ieu⟩	ieu	jeu ('eu')	se mai scrie "jeu"
o	oa, ca în maghiară	comba ('picior'), pom ('măr')
ou	oa, ca în maghiară	vouta ('timp')	la Putèr
	o	rouda ('roată')	la Vallader
	ou	nous ('noi')	la Surmiran
u	u	luvrar ('a munci'), tudas-ch ('neamț')	depinde de termen și de dialect
	o, u prelung	cudisch & cudesch ('carte')
ua	ua	quater ('patru'), aguagliöl ('cui')
ue	ue	quen ('chitanță')
ui	ui	quint ('chitanță')
uo	u și oa, ca în maghiară	buob ('băiat'), chamuotsch ('capră neagră')
uai	uai	quai ('acesta', 'ăsta'), frequaint ('frecvent')
uei	uei	quei ('acesta', 'ăsta')
uau	uau	uaul ('pădure')
ö	[ø], ca în germană	chaschöl ('brânză')	Numai la Putèr și Vallader
ü	[y], ca în germană	tü ('tu')
üe	[y], ca în germană + e-ul e aproape stins	spüerta ('ofertă')

Exemple

Limba romanșă	Limba română
Bap nos, quel chi est in ils cels, sanctificha vegna teis nom; teis regiuam vegna nan pro; tia voeglia dvainta, sco in cel, usche eir in terra; nos pan d'imminchia di da a nus hoz, perduna a nus nos debits, sco eir nus perdunains a nos debitaduors; e non ans manar in provamaint, ma spendrans dal mal. Perche teis reginam e la possanza e la gloria in eterno. Amen.	Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe Pământ. Pâinea noastră, cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă păcatele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri; și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuește de cel rău. Căci a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea în veci. Amin.

Jos e un fragment din fabula grecească "Vulpea și corbul" a lui Esop, folosind interpretarea franțuzească a lui Jean de La Fontaine:

Limba retoromană	Limba română
La vulp era puspè ina giada fomentada. Qua ha ella vis sin in pign in corv che tegneva in toc chaschiel en ses pichel. Quai ma gustass, ha ella pensà, ed ha clamà al corv: «Tge bel che ti es ! Sche tes chant è uschè bel sco tia parita, lur es ti il pli bel utschè da tuts».	Vulpea iarăși era flămândă. Acolo, ea a văzut un corb așezat pe un brad, ținând în ciocul lui o bucată de brânză. Asta mi-ar plăcea, gândea ea, și i-a strigat corbului: "Ești așa de frumos ! Dacă cântul tău e tot atât de plăcut ca înfățișarea ta, atunci ești cea mai frumoasă dintre toate păsările."

Traducerea artistică în românește, a lui Gheorghe Asachi: [1]

Bibliografie

• Marius Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu, Limbile lumii, Mică Enciclopedie, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1981

Vezi și

• Limba valonă
• Limba friulană
• Limba ladină
• Limba română

Legături externe

• Situl organizației de tineret GiuRu
• Situl ligii romanșe