Reiner Kunze

Reiner Kunze
Date personale
Născut	16 august 1933 (91 de ani) Oelsnitz/Erzgeb., Saxonia, Germania Nazistă
Cetățenie	Germania  Republica Democrată Germană
Ocupație	lingvist scriitor poet traducător regizor de film scenarist
Locul desfășurării activității	Leipzig
Limbi vorbite	limba germană
Partid politic	Partidul Unității Socialiste din Germania
Studii	Universitatea Leipzig
Specie literară	poezie, proză
Note
Premii	Ordinul de Merit al Bavariei[*]​ Premiul Georg Büchner Premiul Frații Hans și Sophie Scholl[*]​ Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​ Verdienstorden des Freistaats Thüringen[*][[Verdienstorden des Freistaats Thüringen (maximum order of the Free State of Thuringia)|​]] Hanns Martin Schleyer-Preis[*][[Hanns Martin Schleyer-Preis (award)|​]] America Award in Literature[*][[America Award in Literature (literary award)|​]] Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*]​ premiul Andreas Gryphius[*]​ Großer Literaturpreis der Bayerischen Akademie der Schönen Künste[*][[Großer Literaturpreis der Bayerischen Akademie der Schönen Künste (German literary award)|​]] Weilheimer Literaturpreis[*][[Weilheimer Literaturpreis (literary award)|​]] Medalia Robert Schuman[*]​ Cena Jihomoravského kraje[*][[Cena Jihomoravského kraje |​]] Thüringer Literaturpreis[*][[Thüringer Literaturpreis (literary award)|​]] Friedrich-Hölderlin-Preis[*][[Friedrich-Hölderlin-Preis (German literary award)|​]] Premiul Bavarez de Film Franz Josef Strauß-Preis[*][[Franz Josef Strauß-Preis (German politics award)|​]] Kulturpreis der deutschen Freimaurer[*][[Kulturpreis der deutschen Freimaurer |​]] Lessing-Ring[*][[Lessing-Ring |​]] Nikolaus-Lenau-Preis[*][[Nikolaus-Lenau-Preis |​]] Memminger Freedom Prize 1525[*][[Memminger Freedom Prize 1525 |​]]
Semnătură
Prezență online
site web oficial

Reiner Kunze (n. 16 august 1933) este un scriitor, traducător și fost disident din Republica Democrată Germană.

Viața

Născut la Oelsnitz/Erzgeb. ca fiu al unui miner și a unei muncitoare textile, Kunze a studiat filosofia și jurnalistica la Universitatea Karl Marx din Leipzig.

Primele poezii le-a publicat în revista "neue deutsche literatur" în anul 1953, iar doi ani mai târziu, după ce și-a luat examenul de stat, a început să lucreze ca asistent universitar la Facultatea de jurnalistică a Universității Karl Marx din Leipzig.

În anul 1961, după mulți ani de corespondență, a cunoscut-o personal pe ceha de origine germană Elisabeth Littnerova, cu care s-a căsătorit în 1962, stabilindu-se în RDG. Ea a lucrat ca ortodontă, iar el ca scriitor liber profesionist.

În 1968 Kunze și-a dat demisia din Partidul Unității Socialiste în protest față de invazia Cehoslovaciei de către trupele Pactului de la Varșovia.

Când cartea sa de literatură pentru copii Der Löwe Leopold: Fast Märchen, fast Geschichte („Leul Leopold: Aproape povestire, aproape istorie”) a apărut în RFG în 1970, a fost sancționat disciplinar și exemplarele de autor i-au fost confiscate.

În anul 1976 i-a apărut tot în RFG volumul de proză Die wunderbaren Jahre („Anii cei minunați”), în care critică aspru sistemul social-politic din RDG. Manuscriptul îl trimisese clandestin în RFG. Datorită poziției sale de disident, Kunze a fost exclus din Uniunea Scriitorilor din RDG, ceea ce însemna de fapt o interdicție de exercitare a meseriei. O ediție planificată pentru RDG a cărții Der Löwe Leopold: Fast Märchen, fast Geschichte a fost retrasă, iar cele 15.000 de exemplare care fuseseră deja tipărite au fost date la topit.

Pe data de 7 aprilie 1977, Kunze și familia sa au depus cerere de renunțare la cetățenia RDG din cauza represaliilor la care erau supuși din partea autoritățile din RDG. Cererea a fost aprobată in timpul record de trei zile, și pe data de 13 aprilie 1977 familia Kunze s-a stabilit în RFG.

În 1978 a scris scenariul pentru filmul Die wunderbaren Jahre, film care a apărut în 1979.

În 1981, a publicat primul volum de poezie de dupa emigrare, volum intitulat Auf eigene Hoffnung („Pe speranță proprie”).

În anul 1990 și-a văzut dosarul din arhivele Securității est-germane (Stasi), documente pe care le-a folosit parțial pentru scrierea volumului Deckname Lyrik („Nume de cod Lyrik”), din care reiese că președintele Partidului Social-Democrat est-german (DDR-SPD), Ibrahim Böhme, a fost ani îndelungați colaborator Stasi.

Actualmente (2009), trăiește ca scriitor liber profesionist în localitatea Erlau de lângă Passau.

Apartenențe

Kunze este membru al Academiei Bavareze a Artelor Frumoase, al Academiei Germane Pentru Limbă și Creație, al Academiei Libere a Artelor Rhein-Neckar și al Academiei Saxone a Artelor.

Este de asemenea membru al centrului P.E.N. a scriitorilor de limbă germană din străinătate. Din 1975 până în 1992 a fost membru al Academiei de Arte din Berlin, din care și-a dat demisia împreună cu mulți alți colegi în semn de protest față de acceptarea en bloc a tuturor membrilor fostei Academii a Artelor din RDG. Kunze este membru de onoare al Collegium europaeum Jenense al Universitatii Friedrich Schiller din Jena, al Uniunii Libere a Autorilor Germani, al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, al centrului P.E.N. din Cehia.

Decorații

• 1968 Übersetzerpreis des Tschechoslowakischen Schriftstellerverbandes („Premiul de traducător al Uniunii Scriitorilor din Cehoslovacia”)
• 1971 Deutscher Jugendliteraturpreis|Deutscher Jugendbuchpreis („Premiul Literaturii pentru tineret|Premiul Cărții pentru tineret”)
• 1973 Großer Literaturpreis der Bayerischen Akademie der Schönen Künste („Marele Premiu Literar al Academiei Bavareze a Artelor Frumoase”)
• 1973 Mölle-Literatur-Preis („Premiul de literatură Mölle”)
• 1977 Georg-Büchner-Preis
• 1977 Andreas-Gryphius-Preis
• 1977 Georg-Trakl-Preis
• 1979 Bayerischer Filmpreis für das Drehbuch zum Film Die wunderbaren Jahre (Premiul pentru scenariul filmului Die wunderbaren Jahre)
• 1981 Geschwister-Scholl-Preis für Auf eigene Hoffnung
• 1984 Eichendorff-Literaturpreis
• 1993 Ehrendoktor der Technischen Universität Dresden (Doctor Honoris Causa al Universității Tehnice Dresda
• 1993 Großes Bundesverdienstkreuz („Marea Cruce de Merit a Republicii Federale Germania”)
• 1993 Kulturpreis der deutschen Freimaurer („Premiul Cultural al Frimasonilor germani”)
• 1995 Ehrenbürgerschaft der Stadt Greiz (Cetățean de onoare al orașului Greiz)
• 1997 Weilheimer Literaturpreis
• 1999 Friedrich-Hölderlin-Preis
• 2000 Christian-Ferber-Ehrengabe der Deutschen Schillerstiftung
• 2001 Hans-Sahl-Preis
• 2001 Bayerischer Maximiliansorden für Wissenschaft und Kunst
• 2002 Kunstpreis zur deutsch-tschechischen Verständigung
• 2002 Sprachwahrer des Jahres der Deutschen Sprachwelt
• 2003 Ján-Smrek-Preis
• 2003 Ehrenbürgerschaft der Stadt Oelsnitz/Erzgebirge
• 2004 Preis der Stiftung für Abendländische Besinnung
• 2004 Premia Bohemica
• 2006 Ehrengast des Heinrich-Heine-Hauses Lüneburg
• 2007 Ehrenmitglied der Neuen Fruchtbringenden Gesellschaft
• 2008 Thüringer Verdienstordens für sein Lebenswerk

În cinstea sa, orașul său natal Oelsnitz a instituit un Premiu Reiner-Kunze, care a fost decernat pentru prima dată în 2007.

Opera

• Die Zukunft sitzt am Tische. Gedichte, Mitteldeutscher Verlag, Halle (Saale), 1955 (zusammen mit Egon Günther)
• Vögel über dem Tau. Liebesgedichte und Lieder. Mitteldeutscher Verlag, Halle (Saale), 1959
• Fragen des lyrischen Schaffens, Halle an der Saale, VEB Verlag Sprache und Literatur 1960, (Beiträge zur Gegenwartsliteratur Heft 18).
• Widmungen. Gedichte, Bad Godesberg, Hohwacht Verlag 1963
• Die guten Sitten. . Mitteldeutscher Verlag, Halle Saale, 1964, Feuilletons (zusammen mit Heinz Knobloch)
• sensible wege, 1969
• Der Löwe Leopold, fast Märchen, fast Geschichten, 1970
• zimmerlautstärke, 1972
• Brief mit blauem Siegel, 1973
• Die wunderbaren Jahre. Prosa. Frankfurt am Main: S. Fischer, 1976, 127 S., ISBN 3-10-042003-9; 432.-437. Tausend. Fischer-Taschenbuch-Verlag, 1994, 124 S., ISBN 3-596-22074-2 (Fischer; 2074)
• auf eigene hoffnung, Gedichte, 1981
• Wundklee, 1982. Übersetzung der Gedichte Jan Skácels
• aus: einundzwanzg variationen über das thema "die post". Mit Holzschnitten von Alfred Pohl. Hauzenberg 1983
• gespräch mit der amsel, frühe Gedichte, 1984
• eines jeden einziges leben, Gedichte, 1986
• Das weiße Gedicht, Essays, 1989
• Deckname »Lyrik«. Eine Dokumentation. Frankfurt am Main: Fischer-Taschenbuch-Verlag, 1990, 124 S., ISBN 3-596-10854-3 (Fischer; 10854: Sachbuch); 3. Auflage, 2003
• Wohin der Schlaf sich schlafen legt, Gedichte für Kinder, 1991
• Am Sonnenhang. Tagebuch eines Jahres, Frankfurt am Main: S. Fischer, 1993, 207 S., ISBN 3-10-042014-4 (autobiographische Prosa)
• Wo Freiheit ist ... . Gespräche 1977 - 1993. Frankfurt am Main: S. Fischer, 1994, 237 S., ISBN 3-10-042015-2
• Begehrte, unbequeme Freiheit. Interviews zu Fragen von Torsten Büker ... ; 1989 - 1992. Hauzenberg: Edition Pongratz, 1993, 61 S., ISBN 3-923313-79-9 (Edition Toni Pongratz; 48)
• ein tag auf dieser erde, Gedichte, 1998
• Die Intellektuellen als Gefahr für die Menschheit oder Macht und Ohnmacht der Literatur. Gespräch zwischen Günter Kunert und Reiner Kunze. Kiel: Kunststiftung der Landesbank SH. 1999 (ohne ISBN).
• Steine und Lieder, Namibische Notizen und Fotos, 1996
• Der Kuß der Koi, Prosa und Fotos, 2002
• Die Aura der Wörter. Denkschrift zur Rechtschreibreform. Neuausgabe mit Zwischenbilanz. Stuttgart: Radius, 2004, 78 S., ISBN 3-87173-303-2 (1. Auflage 2002)
• Wo wir zu Hause das Salz haben, Nachdichtungen, 2003
• Die Chausseen der Dichter, Gespräch über Peter Huchel und die Poesie (gemeinsam mit Mireille Gansel), 2004
• Bleibt nur die eigene Stirn. Ausgewählte Reden, Stuttgart: Radius Verlag, 2005, 199 Seiten
• lindennacht, Gedichte, 2007

Traduceri

Cărțile sale au fost traduse în peste 30 de limbi, apărând în peste 50 de volume individuale.

Bibliografie

• Christian Eger: Böhmische Dörfer., Sieben Variationen über den Dichter Reiner Kunze.
• Heiner Feldkamp: Poesie als Dialog. Grundlinien im Werk Reiner Kunzes. Roderer, Regensburg 1994, (= Theorie und Forschung, Literaturwissenschaften, 25, Theorie und Forschung, 308) ISBN 3-89073-740-4
• Herlinde Koelbl: Reiner Kunze in: Im Schreiben zu Haus  −  Wie Schriftsteller zu Werke gehen  −  Fotografien und Gespräche, Knesebeck Verlag, München 1998, ISBN 3-89660-041-9; S.42-47; Fotodokumentation Kunzes, die den Autor an seinem Arbeitsplatz und im persönlichen Umfeld porträtiert und im Interview sowohl Grundlage seiner Berufung als auch Rahmenbedingungen und individuelle Vorgehensweise bei der Entstehung seiner Werke darstellt.
• Michael Maier / Janko Ferk (Hrsg.): Die Geographie des Menschen. Gespräche mit Reiner Kunze u. a. Edition Atelier, Wien 1993.
• Ohne Traumata kein Leben, ein Gespräch mit Reiner Kunze, Sonderdruck der Zeitschrift „die horen“, Nr. 210/2003
• Volker Strebel: Reiner Kunzes Rezeption tschechischer Literatur. Verl. die Blaue Eule 2000, Essen (= Literaturwissenschaft in der Blauen Eule, 25) ISBN 3-89206-942-5
• Jürgen P. Wallmann (Hrsg.): Reiner Kunze. Materialien und Dokumente. Fischer, Frankfurt am Main 1977, ISBN 3-10-042004-7
• Rudolf Wolff (Hrsg.): Reiner Kunze. Werk und Wirkung. Bouvier, Bonn 1983, (= Sammlung Profile, 2) ISBN 3-416-01722-6
• Edwin Kratschmer / Ulrich Zwiener (Hrsg.): Das blaue Komma. Zu Reiner Kunzes Leben und Werk. Thür. Verl. und Datenbank für Geisteswissenschaften Dr. Bettina Preiss, Weimar 2003. (= Kulturwissenschaftliche Reihe/Collegium Europaeum Jenense, 4) ISBN 3-89739-361-1
• Marek Zybura (Hrsg.): Mit dem Wort am Leben hängen … Reiner Kunze zum 65. Geburtstag. Winter, Heidelberg 1998, (= Beiträge zur neueren Literaturgeschichte, F. 3,162) ISBN 3-8253-0775-1