Regina Salomea Pilsztyn
| Regina Salomea Pilsztyn | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 1718[1][2]  Nowogródek Voivodeship(d), Marele Ducat al Lituaniei |
| Decedată | 1763 (45 de ani) |
| Ocupație | medic oftalmolog[*] memorialist[*] doctoriță călător[*] scriitoare |
| Limbi vorbite | limba ruteană[*] limba poloneză limba latină limba turcă limba rusă limba germană |
Modifică date / text  | |
Salomea Halpir (cunoscută și sub numele de Regina Salomea Pilsztyn;[3] n. 1718, Nowogródek Voivodeship(d), Marele Ducat al Lituaniei – d. 1763)[4] a fost medic și oculist. Este recunoscută ca fiind prima femeie medic din Marele Ducat al Lituaniei.[5] Se știe despre viața ei din memoriile scrise în 1760, un exemplu unic de însemnări de călătorie[6] și de literatură feminină.[5] Halpir și-a exprimat hotărât caracteristici și ambiții diferite de ceea ce dictau normele sociale din secolul al XVIII-lea.[5]
Viața și cariera medicală
modificareHalpir s-a născut lângă Navahrudak(d), Marele Ducat al Lituaniei, în familia lui Joachim Rusiecki aparținând micii nobilimi(d). La vârsta de 14 ani a fost căsătorită cu un oculist luteran german, dr. Jacob Halpir.[7] Cuplul s-a mutat la Constantinopol, Imperiul Otoman, unde Dr. Halpir a practicat medicina[8] în timp ce se confrunta cu o competiție acerbă a medicilor evrei și musulmani.[9] În ciuda, sau poate din cauza faptului că era o femeie creștină într-o țară islamică,[10] Halpir a fost instruită de soțul ei și l-a asistat în operațiile sale, devenind în cele din urmă un medic desăvârșit,[11] cu o specialitate în chirurgia cataractei.[12] Statutul ei de femeie a ajutat-o să găsească o nișă care să servească pacienții de sex feminin, iar statutul ei de străină a ajutat-o să depășească tradițiile islamice care limitau sever libertatea femeilor.
Mai târziu, soțul s-a îmbolnăvit, a murit, lăsând-o pe Halpir cu fiica lor de 2 ani, Constance.[11] Apoi, Halpir a pornit într-o călătorie extinsă în toată Europa. În timpul războiului austro-ruso-turc (1735–39), a cumpărat patru prizonieri de război austrieci. Trei dintre ei au fost răscumpărați de rude, în timp ce al patrulea, ensign Pilstein, i-a devenit al doilea soț.[13] Ea a călătorit în Polonia, unde Michał Kazimierz „Rybeńko” Radziwiłł(d) l-a făcut pe soțul ei ofițer și i-a oferit postul de reședință de medic în Nesvizh(d). Harpin a călătorit la Sankt Petersburg pentru a elibera câțiva prizonieri de război turci. Acolo a obținut acces la curtea imperială și a cunoscut-o pe împărăteasa Anna a Rusiei și pe viitoarea împărăteasă Elisabeta a Rusiei.[14] După câteva luni, s-a întors în Polonia. A divorțat de cel de-al doilea soț, cu care a avut doi fii, după ce l-a acuzat de adulter, încercare de a o otrăvi și estorcare.
S-a mutat la Viena, unde prințul József Rákóczi(d) s-a îndrăgostit de ea, dar ea a refuzat cererea lui în căsătorie.[15] Halpir s-a implicat romantic cu un nobil polonez, cu șapte ani mai mic, care a profitat de averea ei. S-a întors la Constantinopol și a devenit medic al femeilor din haremul sultanului Mustafa al III-lea.
Autobiografie
modificare
Autobiografia de 388 de pagini a lui Halpir a fost descoperită de un istoric polonez Glatman în biblioteca prințului Czartoryski.[16] Memoriile au fost publicate ca Proceder podróży i życia mego awantur („Călătoriile și aventurile vieții mele”)[17] în Polonia în 1957. O serie de evenimente din memorii par exagerate și neplauzibile. De exemplu, ea a descris modul în care piciorul ei a devenit moale și vizibil mai scurt din cauza unui semn magic.[18] Prin urmare, acuratețea biografică a memoriilor ei este contestată și unii cercetători preferă să o trateze mai mult ca o operă de ficțiune decât o autobiografie faptică.[19]
Note
modificare- ^ Salomea Regina Pilsztynowa, MAK
- ^ Salomea Regina Pichelsteinowa, Internetowy Polski Słownik Biograficzny
- ^ Pilsztynowa, Regina Salomea (în engleză), Deutsche Biographie
- ^ Kolodziejczyk, Dariusz (). The Crimean Khanate and Poland-Lithuania: International Diplomacy on the European Periphery (15th-18th Century). A Study of Peace Treaties Followed by Annotated Documents. The Ottoman Empire and its Heritage. 47. BRILL. p. 205. ISBN 9789004191907.
- ^ a b c Veličkaitė, Vika (). Aktyvių moterų veikla XVIII a. Lietuvos Didžiojoje Kunigakštystėje (în lituaniană). Kaunas: Vytautas Magnus University(d). pp. 17–18.
- ^ Burba, Domininkas (). „LDK bastūnės nuotykiai: nuo turkų sultono haremo iki Balkanų plėšiko nelaisvės” (în lituaniană). Accesat în .
- ^ „Elizabeth A. Sackler Center for Feminist Art: The Dinner Party: Heritage Floor: Salomée Halpir”. Brooklyn Museum(d). . Accesat în .
- ^ Baudouin, Marcel (). Les femmes médecins. Étude de psychologie sociale internationale (în franceză). Paris: Institut international de bibliographie. pp. 161–169.
- ^ Roczniak, Wladyslaw (). „Power in Powerlessness: The Strange Journey and Career of Regina Salomea Pilsztynowa”. The Polish Review(d). 53 (1): 25–51. ISSN 0032-2970. JSTOR 25779717.
- ^ Roczniak, Wladyslaw (). „Power in Powerlessness: The Strange Journey and Career of Regina Salomea Pilsztynowa”. The Polish Review(d). 53 (1): 25–51. ISSN 0032-2970. JSTOR 25779717.
- ^ a b Baudouin4, Marcel (). Les femmes médecins. Étude de psychologie sociale internationale (în franceză). Paris: Institut international de bibliographie. pp. 161–169.
- ^ Lovejoy, Esther Pohl (). Women Doctors of the World. New York: Macmillan Company. p. 172. OCLC 598096784.
- ^ Burba4, Domininkas (). „LDK bastūnės nuotykiai: nuo turkų sultono haremo iki Balkanų plėšiko nelaisvės” (în lituaniană). Accesat în .
- ^ Roczniak, Wladyslaw (). „Power in Powerlessness: The Strange Journey and Career of Regina Salomea Pilsztynowa”. The Polish Review(d). 53 (1): 25–51. ISSN 0032-2970. JSTOR 25779717.
- ^ Baudouin, Marcel (). Les femmes médecins. Étude de psychologie sociale internationale (în franceză). Paris: Institut international de bibliographie. pp. 161–169.
- ^ Baudouin, Marcel (). Les femmes médecins. Étude de psychologie sociale internationale (în franceză). Paris: Institut international de bibliographie. pp. 161–169.
- ^ „Elizabeth A. Sackler Center for Feminist Art: The Dinner Party: Heritage Floor: Salomée Halpir”. Brooklyn Museum(d). . Accesat în .
- ^ Burba, Domininkas (). „LDK bastūnės nuotykiai: nuo turkų sultono haremo iki Balkanų plėšiko nelaisvės” (în lituaniană). Accesat în .
- ^ Veličkaitė, Vika (). Aktyvių moterų veikla XVIII a. Lietuvos Didžiojoje Kunigakštystėje (în lituaniană). Kaunas: Vytautas Magnus University(d). pp. 17–18.