O placă de sunet (de asemenea cunoscut ca o placă audio) este un dispozitiv hardware intern care facilitează intrarea și ieșirea semnalelor audio de la un computer prin intermediul aplicațiilor specializate din programul acestuia. Placa de sunet poate fi și o interfață audio externă (folosită de alte echipamente electronice) care utilizează software pentru a genera un sunet. Aceste dispozitive bazate pe software sunt mai bine cunoscute sub numele de interfețe audio.

Utilizările tipice ale plăcilor de sunet includ furnizarea de componente audio pentru aplicații multimedia, cum ar fi compoziția de muzică, editare video sau prezentări audio, educație și divertisment (jocuri) și proiecție video. Majoritatea computerelor au placa de sunet incorporată în placa de bază, în timp ce altele (cele din primele generații) necesită plăci audio atașate la placa de bază.

Caracteristici generale

modificare
 
Vedere de aproape a unei plăci de sunet, arătând condensatori electrolitici, circuite integrate, rezistoare, etc.

Plăcile de sunet convertesc la ieșire semnalele digitale înregistrate sau generate în semnale format analogic. Semnalul de ieșire este conectat la un amplificator, la căști sau la un dispozitiv standard extern utilizând interconectarea, prin conectori TRS sau RCA. Unele plăci audio avansate includ mai mult de un chip pentru sunet pentru a asigura rate de date mai mari și funcționalități multiple simultan (sintetizatoare) pentru generarea în timp real de muzică și efecte sonore.

Canalele de sunet și polifonia

modificare

O caracteristică importantă a plăcii de sunet este polifonia, care se referă la capacitatea sa de a procesa și emite simultan mai multe voci sau sunete independente. Aceste canale distincte sunt văzute ca numărul de ieșiri audio, care pot corespunde unei configurații a difuzoarelor, cum ar fi 2.0 (stereo), 2.1 (stereo și subwoofer), 5.1 (surround) sau altă configurație. Uneori, termenii voce și canal sunt folosiți alternativ pentru a indica gradul de polifonie, nu configurația difuzorului de ieșire. De exemplu, multe cipuri de sunet mai vechi ar putea găzdui trei voci, dar un singur canal audio de ieșire (adică o singură ieșire mono), necesitând amestecarea tuturor vocilor. Cardurile ulterioare, cum ar fi placa de sunet AdLib, aveau o polifonie cu 9 voci combinată într-un canal de ieșire mono.

Coduri de culoare

modificare

Conectorii de pe plăcile de sunet sunt codificate în culori conform Ghidului de proiectare a sistemului PC.[1] De asemenea, pot avea simboluri ale săgeților, găurilor și undelor sonore care sunt asociate cu fiecare poziție a mufei.

Culare Pantone[1] Funcție Tip Conector Simbol
  Roz 701C Intrare audio analogică pentru microfon Intrare 3.5 mm minijack Un microfon
  Albastru deschis 284C Intrare audio la nivel de linie analogică Input 3.5 mm minijack O săgeată care intră într-un cerc
  Lime culoare 577C Ieșire audio la nivel de linie analogică pentru semnalul stereo principal (difuzoare frontale sau căști) Ieșire 3.5 mm minijack Săgeata care iese dintr-o parte a unui cerc într-o undă
  Portocaliu 157C Ieșire audio la nivel de linie analogică pentru difuzorul canalului central și subwoofer Ieșire 3.5 mm minijack
  Negru Ieșire audio analogică la nivel de linie pentru difuzoare surround, de obicei stereo spate Ieșire 3.5 mm minijack
  Sur/Gri 422C Iesire audio la nivel de linie analogica pentru canale laterale optionale surround Ieșire 3.5 mm minijack
  Brun/Întunecat 4645C Ieșire audio la nivel de linie analogică pentru o panoramare specială, „difuzor de la dreapta la stânga” Ieșire 3.5 mm minijack
  Auriu/Gri Portul jocului / MIDI Intrare 15 pin D Săgeata care iese în ambele părți în valuri
  1. ^ a b PC 99 System Design Guide, Format:Web archive, Intel Corporation and Microsoft Corporation, 14 July 1999. Chapter 3: PC 99 basic requirements (PC 99 System Design Guide (Self-extracting .exe archive) Arhivat în , la Wayback Machine.. Requirement 3.18.3: Systems use a color-coding scheme for connectors and ports. Accessed 2012-11-26