Panda roșu

Panda roșu (Ailurus fulgens) este o rudă de dimensiunea unei pisici a ratonilor și a dihorilor. Deși se credea că este o rudă a ursului panda, prin analize moleculare s-a constatat că nu face parte din familia urșilor.

Panda roșu
Stare de conservare
În pericol  (IUCN 3.1)
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Mammalia
Ordin:	Carnivora
Subordin:	Caniformia
Suprafamilie:	Musteloidea
Familie:	Ailuridae
Gen:	Ailurus F. Cuvier, 1825
Specie:	A. fulgens
Nume binomial
Ailurus fulgens F. Cuvier, 1825
Subspecii
A. fulgens fulgens A. fulgens refulgens A. fulgens styani
Răspândirea Pandei roșii

Este cunoscut și sub numele de „ursul pisică”, „pisica vulpe”, „vulpea de foc” sau „ratonul de Himalaya”. Capul și corpul măsoară până la 66 cm lungime, iar coada poate avea 50 cm lungime. Blana sa pufoasă are o culoare roșcat-castanie, cu pete albe pe față și inele negre pe coadă.

Urșii panda roșii trăiesc în pădurile montane de la altitudini mari din Nepal, statul indian Sikkim, provinciile chineze Yunnan și Sichuan și Myanmar. Ei petrec cea mai mare parte a timpului în arbori, unde manifestă o mare agilitate. Pe sol se deplasează încet. În timpul zilei dorm, iar dimineața devreme și seara se hrănesc, consumând în principal frunze și fructe pe care le procură de pe sol. Se crede că se hrănesc și cu ouă și se presupune că fură lapte și unt din satele nepaleze.

Împerecherea are loc iarna, iar puii se nasc primăvara. Aceștia rămân neputincioși până cu puțin timp înainte de nașterea următoarei serii de pui.

Hrănire

Panda roșu consumă majoritar bambus. Precum ursul panda, nu poate digera celuloza, așa că trebuie să consume un volum mare de bambus pentru a supraviețui. Dieta sa este alcătuită din circa două-treimi bambus, dar include de asemenea fructe, ciuperci, rădăcini, ghinde, licheni, ierburi, și este cunoscut că își suplimentează dieta cu pui de păsări, pește, ouă, rozătoare mici, și ocazional insecte. În captivitate, ei consumă ușor și carne. Panda roșu este un excelent cățărător căutându-și hrana mai ales în copaci. Panda roșu nu face multe în afara hrănirii și dormitului din cauza conținutului caloric scăzut al hranei.

Mugurii de bambus sunt mult mai ușor digerabili decât frunzele și prezintă cel mai înalt grad de digerabilitate vara și toamna, mai mic primăvara, și cel mai scăzut iarna. Aceste variații se corelează cu conținutul de nutrienți al bambusului. Panda roșu nu digeră complet bambusul, celuloza și componentele pereților celulari rămânând nedigerate. Aceasta implică faptul că digestia microbiană joacă doar un rol minor în funcția digestivă. Tranzitul bambusului prin intestin este foarte rapid (circa 2-4 ore). Pentru a supraviețui cu această dietă de proastă calitate, panda roșu selectează părți ale plantei de bambus care conțin nutrienți de înaltă calitate, cum ar fi frunzele fragede și mugurii în cantități mari (peste 1,5 kg de frunze proaspete și 4 kg de muguri proaspeți pe zi), care trec prin tubul digestiv destul de rapid, pentru a maximiza aportul de nutrienți (Wei et al., 1999).

Studii din 2008 au arătat că panda roșu poate gusta îndulcitorii artificiali, precum aspartamul, fiind astfel singurul non-primat capabil de acest lucru.

Galerie de imagini

• 
  Panda roșu mâncând bambus la Woodland Park Zoo, Seattle, WA, USA
• 
  Panda roșu dormind la Tiergarten Schönbrunn
• 
  National Zoo, D.C.
• 
  Prospect Park Zoo, New York
• 
  Dublin Zoo, Ireland
• 
  Nashville Zoo, Tennessee
• 
  National Zoo, Washington D.C., USA
• 
  Binder Park Zoo, Michigan
• 
  Ménagerie du Jardin des Plantes, Paris
• 
  Zoo în Cehia
• 
  National Zoo, Washington, DC

Bibliografie

• IUCN. 1990. 1996 IUCN Red List of Threatened Animals. IUCN, Gland, Switzerland and Cambridge, UK. [1] Arhivat în 13 februarie 2008, la Wayback Machine.
• ITIS Taxonomical Serial No.: 621846. [2] Arhivat în 19 noiembrie 2004, la Wayback Machine.
• Mace, G.M. and Balmford, A. (2000). “Patterns and processes in contemporary mammalian extinction.” In Priorities for the Conservation of Mammalian Diversity. Has the Panda had its day?, A. Entwhistle and N. Dunstone (eds). Cambridge University Press, Cambridge. pp. 27–52.
• SREL DNA Lab, University of Georgia, Savannah River Ecology Laboratory (SREL): Red Pandas – Why are we interested in Red Pandas? Retrieved 25 septembrie 2007. [3]
• SREL DNA Lab, University of Georgia, Savannah River Ecology Laboratory (SREL): Red Pandas – What are they? Retrieved 25 septembrie 2007. [4]
• SREL DNA Lab, University of Georgia, Savannah River Ecology Laboratory (SREL): Red Pandas - Where do they live? Retrieved 25 septembrie 2007. [5]
• Wei, Fuwen, Zuojian Feng, Zuwang Wang, Ang Zhou and Jinchu Hu. (1999). “Use of the nutrients in bamboo by the red panda Ailurus fulgens.” Journal of Zoology. Vol. 248. pp. 535–541. [6]

Legături externe

• en The Red Panda Project – The world's only non-profit organization dedicated to red panda conservation
• en Animal Diversity Web: “Ailurus fulgens“
• en Animal Fact Sheets: Red Panda Arhivat în 12 martie 2009, la Wayback Machine.
• en Animal Info
• en BBC – Wildfacts
• en Birmingham Nature Centre – UK breeding programme
• en Fossil find in northwest United States Arhivat în 3 februarie 2009, la Wayback Machine.
• en Perth Zoo Nepalese Red Panda Arhivat în 9 iulie 2009, la Wayback Machine.
• en Wellington Zoo Red Panda Arhivat în 9 septembrie 2008, la Wayback Machine.
• en Red Pandas at the Red River Zoo