Operațiunea Furtuna
| Operațiunea Furtuna | ||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Parte a Războiul de Independență al Croației | ||||||||||||
 | ||||||||||||
| Informații generale | ||||||||||||
| ||||||||||||
| Beligeranți | ||||||||||||
 Croatia Republica Bosniei și Herțegovinei |  Republica Sârbă Krajina Republika Srpska Bosnia de Vest | |||||||||||
| Conducători | ||||||||||||
| Zvonimir Červenko Ante Gotovina Mirko Norac Miljenko Crnjac Ivan Basarac Petar Stipetić Luka Džanko Atif Dudaković | Mile Mrkšić Mile Novaković Slobodan Kovačević Stevan Ševo Čedo Bulat# Milorad Stupar Slobodan Tarbuk Ratko Mladić Fikret Abdić | |||||||||||
| Efective | ||||||||||||
 Armata Croată Armata Republicii Bosnia și Herțegovina Croatia: 130.000 soldați ARBiH: 3.000 soldați |  Armata Republicii Sârbe Krajina  Armata Republicii Srpska ARSK: 27.000–34.000 soldați AP Western Bosnia: 4.000–5.000 soldați | |||||||||||
| Pierderi | ||||||||||||
| 174–211 uciși 1100–1430 răniți 3 capturați | 560 uciși 4,000 prizonieri de război | Decese în rândul civililor sârbi: 214 (surse croate) – 1.192 (surse sârbe) Decese în rândul civililor croați: 42 Refugiați: 150.000–200.000 Sârbi din fosta RSK 21.000 bosniaci față de fosta APWB 22.000 bosniaci și croați din Republika Srpska Alții: 4 soldați ONU și 16 răniți | ||||||||||
Modifică date / text  | ||||||||||||
Operațiunea Furtuna[1] sau Operațiunea Storm[2] (sârbocroată Operacija Oluja / Операција Олуја) a fost ultima bătălie majoră a Războiului de Independență al Croației și un factor major în rezultatul Războiului Bosniac. A fost o victorie decisivă a Armatei Croate (HV), care a atacat un front de 630 de kilometri împotriva Republicii Sârbe Krajina (RSK) și o victorie strategică pentru Armata Republicii Bosnia și Herțegovina (ARBiH).[3]
Armata Croată a fost susținută de poliția specială croată care a avansat dinspre Muntele Velebit și de Armata Republicii Bosnia și Herțegovina situată în buzunarul Bihać, în spatele Armatei Republicii Sârbe Krajina (ARSK). Lupta, lansată pentru a restabili controlul Croației asupra 10.400 de kilometri pătrați, reprezentând 18,4% din teritoriul pe care îl susținea, și controlul bosniac asupra Bosniei de Vest a fost cea mai mare luptă europeană pe uscat de la cel de-al doilea război mondial. Operațiunea Furtuna a început în zorii zilei de 4 august 1995 și a fost declarată terminată în seara zilei de 7 august, în ciuda unor operațiuni semnificative de curățenie a unor buzunare de rezistență care a durat până la 14 august.[3]
Operațiunea Furtuna a fost o victorie strategică în Războiul Bosniac, încheind efectiv asediul de la Bihaci și plasând HV, Consiliul de Apărare al Croației (HVO) și ARBiH în poziția de a schimba balanța militară a puterii în Bosnia și Herțegovina prin operațiunea ulterioară Mistral 2. Operațiunea construită pe baza avansurilor HV și HVO realizate în timpul operațiunii Summer '95, când au fost obținute poziții strategice care să permită capturarea rapidă a capitalei Knin , precum și înarmarea și formarea continuă a HV de la începutul Războiului de Independență al Croației, când Republica Sârbă Krajina a fost creată în timpul revoluției sârbe și a intervenției Armatei Populare Iugoslave (JNA). Operațiunea în sine a urmat unei misiuni nereușite de menținere a păcii a Organizației Națiunilor Unite (ONU) și a eforturilor diplomatice de soluționare a conflictului.[4]
Rezultatele strategice ale HV și ARBiH au fost rezultatul unei serii de îmbunătățiri ale armatelor în sine și al descoperirilor cruciale realizate în pozițiile ARSK care ulterior au fost exploatate de HV și ARBiH. Atacul nu a avut succes imediat în toate punctele, însă cucerirea pozițiilor cheie a dus la prăbușirea structurii de comandă a ARSK și a capacității generale de apărare. Capturarea de către HV a Bosansko Grahovo chiar înainte de operațiunea Storm și avansarea poliției speciale la Gračac a făcut aproape imposibilă apărarea orașului Knin. În Lika, două brigăzi de gardă au atacat decisiv și rapid zona deținută de ARSK (care era fără apărare tactică și forțe de rezervă mobile), izolând buzunarele de rezistență, plasând o forță mobilă pentru o împingere decisiv spre nord în zona de responsabilitate a Corpului Karlovac (AOR) și împingând ARSK spre Banovina. Înfrângerea ARSK la Glina și Petrinja, după o apărare dură, a dus și la victoria asupra Corpului ARSK Banija, deoarece rezervele sale erau fixate de ARBiH. RSK s-a bazat pe militarii Republicii Srpska și iugoslavi ca rezerve strategice, dar ei nu au intervenit în luptă.[5]
HV și poliția specială au avut pierderi de 174-211 morți sau dispăruți, în timp ce ARSK a avut 560 de soldați uciși. Patru soldați ONU de menținere a păcii au fost, de asemenea, uciși. HV a capturat 4.000 de prizonieri de război. Numărul de decese în rândul sârbilor civili este contestat - Croația susține că numărul acestora este de 214, în timp ce sursele sârbe citează 1 192 de civili uciși sau dispăruți. În timpul ofensivei și după, au plecat 150.000-200.000 de sârbi civili - sau aproape întreaga populație sârbă a zonei deținute anterior de ARSK (acum în retragere) și o serie de crime au fost comise împotriva civililor rămași acolo. Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII) a acuzat mai târziu trei generali croați de crime de război (Ivan Čermak, Ante Gotovina și Mladen Markač), toți trei au fost achitați în cele din urmă.[6][7]
În 2010, Serbia a dat în judecată Croația în fața Curții Internaționale de Justiție (CIJ), susținând că ofensiva a constituit un genocid. În 2015, instanța a decis că nu a fost genocid și a afirmat că populația sârbă a fugit ca rezultat direct al ofensivei, deși a afirmat că statul croat nu a avut intenția specifică de a înlătura minoritatea sârbă a țării și nici nu s-a constatat că purificarea etnică sau civilă a avut loc. Totuși, s-a constatat că forțele croate au comis crime împotriva civililor. Începând din noiembrie 2012, sistemul judiciar croat a condamnat 2380 de persoane pentru diferite infracțiuni comise în timpul operațiunii Furtuna.[8][9][10] Majoritatea "sârbilor" din Republica Sârbă Krajina erau urmașii vlahilor (morlacilor) din Lika, menționați de Silviu Dragomir,[11].
Note
modificare- ^ Zece ani de la operațiunea Furtuna. BBC.co. Adus la 5 august 2005. Accesat la 23 martie 2019
- ^ Croația ascunde documente legate de procesele a trei generali acuzați de crime de război, Mediafax.ro. Adus la 19 iunie 2008. Accesat la 23 martie 2019
- ^ a b Marijan, Davor (2007). Oluja Arhivat în , la Wayback Machine. [Furtuna] (în croată). Zagreb, Croatia: Croatian Memorial Documentation Centre of the Homeland War of the Government of Croatia. ISBN 978-953-7439-08-8.
- ^ Williams, Carol J. (29 January 1992). "Roadblock Stalls U.N.'s Yugoslavia Deployment". Los Angeles Times. Archived from the original on 4 November 2012.
- ^ Central Intelligence Agency, Office of Russian and European Analysis (2002). Balkan Battlegrounds: A Military History of the Yugoslav Conflict, 1990–1995. Washington, D.C.: Central Intelligence Agency. OCLC 50396958. pag. 236
- ^ „Judgement Summary for Gotovina et al” (PDF). The Hague: International Criminal Tribunal for the former Yugoslavia. . Accesat în .
- ^ „Hague war court acquits Croat Generals Gotovina and Markac”. BBC News. . Accesat în .
- ^ Seeking Accountability for the Unlawful Use of Force & 5 August 2018
- ^ "UN court dismisses Croatia and Serbia genocide claims". BBC News. London, England. 3 February 2015
- ^ "Croatia: Impunity for abuses committed during "Operation Storm" and the denial of the right of refugees to return to the Krajina" Human Rights Watch. August 1996.
- ^ Silviu Dragomir, Vlahii din nordul peninsulei Balcanice, Editura Academiei RPR, 1959