Wikipedia

Marc Aurel Stein

arheolog englez
Marc Aurel Stein
Date personale
Nume la naștereStein Márk Aurél Modificați la Wikidata
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Pesta, Regatul Ungariei[8] Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Kabul, Regatul Afganistanului⁠(d), Durrani Empire⁠(d) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatKabul Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria (–)
 Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
 Regatul Unit Modificați la Wikidata
Religieluteranism Modificați la Wikidata
Ocupațieexplorator
antropolog
istoric de artă
arheolog
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[9][10]
limba germană
limba maghiară[10] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuarheologie
Orientalistică
lingvistică  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea Punjabului[*]​
Oriental College[*][[Oriental College (school in Lahore)|​]][1]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Viena
Universitatea Leipzig
Universitatea din Tübingen
budapesti Fasori Evangélikus Gimnázium[*][[budapesti Fasori Evangélikus Gimnázium (high school in Budapest District VII in Hungary)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațiiAcademia Maghiară de Științe
British Academy[*][[British Academy (learning society in the UK)|​]]
Academia Regală Neerlandeză de Arte și Științe
Academia Americană de Arte și Științe[*]​
Academia Rusă de Științe
Royal Asiatic Society of Great Britain and Ireland[*][[Royal Asiatic Society of Great Britain and Ireland (Learned society in the field of Asian studies in the United Kingdom)|​]]  Modificați la Wikidata
Cunoscut pentruSerindia: Detailed report of explorations in Central Asia and Westernmost China[*][[Serindia: Detailed report of explorations in Central Asia and Westernmost China (book by Aurel Stein)|​]]  Modificați la Wikidata
Premiiprix Stanislas-Julien[*][[prix Stanislas-Julien (French literary prize)|​]] ()
Knight Commander of the Order of the Indian Empire[*][[Knight Commander of the Order of the Indian Empire (award in the Order of the Indian Empire)|​]] ()
Founder’s Medal[*][[Founder’s Medal (award from the Royal Geographical Society)|​]] ()[2]
grande médaille d'or des explorations[*][[grande médaille d'or des explorations (French geography award)|​]] ()
Fellow of the British Academy[*][[Fellow of the British Academy (award granted by the British Academy)|​]] ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sir Marc Aurel Stein, KCIE, FRAS, FBA[11] (în maghiară Stein Márk Aurél) (n. , Pesta, Regatul Ungariei – d. , Kabul, Regatul Afganistanului⁠(d), Durrani Empire⁠(d)) a fost un arheolog englez de origine maghiară, cunoscut în primul rând pentru explorările și descoperirile arheologice din Asia Centrală. El a fost, de asemenea, profesor universitar în India.

Stein a fost, de asemenea, etnograf, geograf, lingvist și topograf. Colecția sa de cărți și manuscrise luate din peșterile Dunhuang este importantă pentru studiul istoriei Asiei Centrale și a artei și literaturii budiste. El a scris mai multe volume despre expedițiile sale și descoperirile arheologice efectuate în Hotanul antic, Serindia și Asia Interioară.

Începutul vieții

modificare

Stein i-a avut ca părinți pe Nathan Stein și Anna Hirschler, un cuplu de evrei care locuiau în Budapesta în timpul Imperiului Austro-Ungar. Părinții și sora lui au păstrat credința iudaică, dar Stein și fratele său, Ernst Eduard, au fost botezați luterani, aparent pentru a-i elibera de limitările aduse de antisemitism, care le-ar fi împiedicat evoluția.[2] În casa familiei se vorbea germană și maghiară[12] și Stein a fost mândru de acest lucru pentru tot restul vieții sale. A urmat gimnaziile catolic și luteran din Budapesta, unde și-a însușit limbile greacă, latină, franceză și engleză, înainte de a merge pentru a urma studii universitare la universitățile din Viena, Leipzig și Tübingen. A absolvit cu o diplomă în sanscrită și persană și a obținut doctoratul la Tübingen în anul 1883.[4]

În 1884 a mers în Anglia pentru a studia limbile orientale și arheologia. A devenit cetățean britanic în 1904[13] și și-a finanțat celebrele expediții cu sponsorizări din această țară. În 1887 Stein a mers în India, unde s-a alăturat Universității din Punjab ca grefier. Mai târziu, între 1888 și 1899, a fost director al Colegiului Oriental din Lahore.[14] Stein a fost influențat de lucrarea Prin Asia (1898) a lui Sven Hedin. Dându-și seama de importanța istoriei și arheologiei din Asia Centrală a trimis guvernului o propunere de a explora, carta și studia oamenii din Asia Centrală. În mai 1900 a primit aprobarea să conducă o expediție în Turkestanul Chinez, care era situat strategic în Asia Înaltă, unde Rusia și Germania aveau deja interese.

Expediții

modificare
 
Fotografie cu Aurel Stein, câinele său și echipa de cercetare, în Bazinul Tarim

Stein a efectuat patru mari expediții în Asia Centrală — în 1900-1901, 1906-1908, 1913-1916 și 1930.[15] El a adus la lumină o comoară ascunsă de o mare civilizație care de atunci a fost practic pierdută. Una din descoperirile sale semnificative din timpul primei sale călătorii din 1900-1901 a fost oaza Dandan Oilik din deșertul Taklamakan, unde a descoperit o serie de relicve. În timpul celei de-a treia expediții din 1913-1916 a săpat la Khara-Khoto.[16]

 
Harta Taklamakanlui din vol. V al lucrării Serindia (1921) a lui Stein.
 
Scrisoare de la Aurel Stein către Rudolf Hoernle din Kashgar. Datată 25 mai 1901.

Colecția lui Stein de manuscrise chineze, tibetane și tangut, tablete de lemn din Prakrit și documente în mai multe limbi turcice de la British Museum sunt rezultatul călătoriilor sale prin Asia centrală din anii 1920 și 1930. Stein a descoperit manuscrise în limbi toharice (considerate dispărute) din Bazinul Tarim, Miran și alte orașe-oază și a înregistrat numeroase situri arheologice, mai ales în Iran și Pakistan.

Când Stein a vizitat Hotan el a fost capabil să traducă în persană o parte din Shahnama, după ce a dat peste o variantă locală a operei în Turki.[17]

În 1901 Stein a fost responsabil pentru demascarea falsurilor de la Islam Akhun.

Cea mai mare descoperire a lui Stein a fost făcută în Grotele Mogao, cunoscute și ca „Grotele celor o mie de Buddha”, din apropiere de Dunhuang, în 1907. Acolo a descoperit o copie tipărită a Sutra diamantului, cel mai vechi text imprimat, datând din AD 868, împreună cu alte 40.000 de suluri (toate scoase treptat pe măsură ce a reușit câștige încrederea și să-l mituiască pe îngrijitorul Taoist).[18] El a dobândit 24 de lăzi de manuscrise și 4 lăzi de picturi și relicve. Pentru eforturile sale a fost înnobilat, dar naționaliștii chinezi l-au numit hoț și au organizat proteste împotriva lui.[19] Descoperirea sa a inspirat alți vânători de comori și exploratori francezi, ruși, japonezi sau chinezi, care au luat, de asemenea, din respectiva colecție.[20]

În timpul expediției sale din 1906-1908, în timp ce topografia în Munții Kunlun din vestul Chinei, Stein a suferit degerături și a pierdut câteva degete de la piciorul drept.

 
Fotografie a mormântului lui Aurel Stein din Kabul

Cea de-a patra expediție în Asia Centrală s-a încheiat cu un eșec. Stein nu a publicat niciun raport, dar alții au scris despre frustrările și rivalitățile dintre interesele britanice și americane în China, între Harvard Fogg Museum și British Museum, și în cele din urmă, între Paul J. Sachs și Langdon Warner, cei doi sponsori ai expediției.[21]

Stein a murit la Kabul în 26 octombrie 1943 și a fost înmormântat în Cimitirul britanic din Kabul.[22]

Marele joc

modificare

Stein, precum și rivalii lui, Sven Hedin, Sir Francis Younghusband și Nikolai Prjevalski, au fost jucători activi în lupta britanico-rusă pentru influență în Asia Centrală, așa-numitul Marele Joc. Explorările lor au fost susținute de către imperiile britanic și rus deoarece completau „pete albe” pe hartă, furnizând informații valoroase și creând „sfere de influență” pentru explorarea arheologică și influență politică.[19]

 
Fragment de covor descoperit de Aurel Stein într-o groapă din Loulan, Xinjiang, și datată în secolele III-IV. Prin amabilitatea British Museum.

Obiectele de artă adunate de el sunt împărțite între British Museum, British Library, Muzeul din Srinagar și Muzeul Național din New Delhi.

Distincții

modificare

Stein a primit o serie de distincții în cariera sa. În 1909 a fost distins cu Medalia Fondatorului a Royal Geographical Society „pentru explorările întinse din Asia Centrală și în special pentru activitatea sa arheologică”.[23] În 1909 i-a fost acordată prima medalie de aur Campbell Memorial de către Royal Asiatic Society of Bombay. A fost distins cu o serie de alte medalii de aur: Medalia de Aur de la Société de Géographie în 1923; Grande Médaille d'or a Societății Regale Asiatice din Marea Britanie și Irlanda, în 1932; și Medalia de Aur a Societății Anticarilor din Londra în anul 1935. În 1934 a fost distins cu Huxley Memorial Medal a Royal Anthropological Institute din Marea Britanie și Irlanda.[24]

În 1910, de Ziua Regelui, a fost numit Companion al Ordinului Imperiul Indian (CIE) pentru serviciul lui ca inspector general al învățământului și arheologiei din provincia de frontieră Nord-Vest.[25] Doi ani mai târziu, în 1912, el a fost promovat la rangul de Cavaler Comandor al Ordinului Imperiul Indian (KCIE) pentru serviciile sale ca administrator al Departamentului Arheologiei, North-West Frontier Circle.[26]

El a fost numit doctor honoris cause al mai multor universități din Regatul Unit, între 1909-1939.[24][27] În 1919 Stein a devenit membru străin al Academiei de Arte și Științe a Regatului Țărilor de Jos.[28] În 1921 a fost ales membru al Academiei Britanice (FBA).[14]

Publicații

modificare

O listă mai detaliată a lui Stein publicații sunt disponibile în Manualul Stein Colecții în marea BRITANIE,[16] pp. 49-61.

Note

modificare
  1. ^ Archaeology & Language[*][[Archaeology & Language (1998 Pimlico edition)|​]], p. 64  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Gold Medal Recipients 
  3. ^ a b Sir (Marc) Aurel Stein, Stein, Sir (Marc) Aurel[*][[Stein, Sir (Marc) Aurel (encyclopedia article)|​]] 
  4. ^ a b Mark Aurel Stein, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  5. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ a b Sir Aurel Stein, Munzinger Personen, accesat în  
  7. ^ a b Aurel Stein, SNAC, accesat în  
  8. ^ „Marc Aurel Stein”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ a b CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  11. ^ Gray, Basil (19 February 1944).
  12. ^ Colquhoun, A. R., & Colquhoun, E. M. C. (1914).
  13. ^ Annabel Walker.
  14. ^ a b "STEIN, Sir Aurel (26/11/1862-26/10/1943)".
  15. ^ The New Encyclopædia Britannica. 15th Edition. (1977).
  16. ^ a b Wang, Helen (ed.
  17. ^ Jeannette Mirsky (1 October 1998).
  18. ^ Deuel, Leo. 1970.
  19. ^ Jacobs, Justin (2010) "Confronting Indiana Jones: Chinese Nationalism, Historical Imperialism, and the Criminalization of Aurel Stein and the Raiders of Dunhuang, 1899–1944", pp. 65–90 in China on the Margins.
  20. ^ Larmer, Brook (June 2010) "Caves of Faith" Arhivat în , la Wayback Machine., pp. 136–138, National Geographic Magazine.
  21. ^ Brysac, Shareen Blair (November–December 1997).
  22. ^ North, Andrew. (2012-06-09) Afghanistan's 'graveyard of foreigners'.
  23. ^ "Gold Medal Recipients" Arhivat în , la Wayback Machine. (pdf).
  24. ^ a b Strong, Sarah; Wang, Helen.
  25. ^ The London Gazette: (Supplement) no. 28388. p. 4478. 23 iunie 1910.
  26. ^ The London Gazette: (Supplement) no. 28617. p. 4300. 22 iunie 1912.
  27. ^ "STEIN, Sir Aurel".
  28. ^ "M.A. Stein (1862 - 1943)".
  29. ^ a b c d M. A. Stein – Digital Archive of Toyo Bunko Rare Books at dsr.nii.ac.jp
  30. ^ http://www.pears2.lib.ohio-state.edu/FULLTEXT/TR-ENG/aurel.htm[nefuncțională]

Bibliografie și lecturi suplimentare

modificare
  • Baumer, Christoph. 2000. Southern Silk Road: In the Footsteps of Sir Aurel Stein and Sven Hedin. White Orchid Books. Bangkok.
  • Brysac, Shareen. "Sir Aurel Stein’s Fourth ‘American’ Expedition." Archeology Archive Viewed 21 decembrie 2014.
  • Deuel, Leo. 1965. Testaments of Time; the Search for Lost Manuscripts and Records. Knopf, New York, 1965. paperback reprint: Pelican, Baltimore, 1970.
  • Falconer, John et al. 2002. Catalogue of the Collections of Sir Aurel Stein in the Library of the Hungarian Academy of Sciences. Budapest, LHAS and British Museum. ISBN 963-7451-11-0.
  • Falconer, John et al. 2007. "Supplement to the Catalogue of the Collections of Sir Aurel Stein in the Library of the Hungarian Academy of Sciences. Budapest, LHAS. ISBN 978-963-508-545-3.
  • Hansen, Valerie. 2012. The Silk Road: A New History, Oxford University Press ISBN 978-0195159318.
  • Hopkirk, Peter. 1980. Foreign Devils On The Silk Road. John Murray (Publishers). Paperback edition, University of Massachusetts Press 1984. ISBN 0-87023-435-8.
  • Meyer, Karl E.; Brysac, Shareen Blair (). Tournament of Shadows: The Great Game and the Race for Empire in Central Asia. Basic Books. ISBN 978-1582431062. [nefuncțională]
  • Mirsky, Jeannette (1977), Sir Aurel Stein: Archaeological Explorer, Paperback edition, 1998, Chicago: University of Chicago Press 
  • Morgan, Joyce; Walters, Conrad, Journeys on the Silk Road: a desert explorer, Buddha’s secret library, and the unearthing of the world’s oldest printed book, Picador Australia, 2011, ISBN 9781405040419.
  • Pandita, S.N., Aurel Stein in Kashmir: Sanskrit of Mohand Marg. Om Publications, 2004. ISBN 978-8186867839.
  • Walker, Annabel. 1999. Aurel Stein: Pioneer of the Silk Road. University of Washington Press. ISBN 0-295-97730-2.
  • Wang, Helen (ed.). 1999. Handbook to the Stein Collections in the UK. British Museum Occasional Paper 129. ISBN 0-86159-129-1, fully available online.
  • Wang, Helen (ed.). 2002. Sir Aurel Stein in The Times. London, Saffron Books. ISBN 1-872843-29-8.
  • Wang, Helen (ed.). 2004. Sir Aurel Stein. Proceedings of the British Museum Study Day, 2002. British Museum Occasional Paper 142. ISBN 0-86159-142-9.[1]
  • Wang, Helen (ed.). 2012. Sir Aurel Stein, Colleagues and Collections, British Museum Research Publication 184, ISBN 978-086159-1848. (This an online publication only) fully available online
  • Wang, Helen and Perkins, John (eds). 2008. Handbook to the Collections of Sir Aurel Stein in the UK. British Museum Research Publication 129 (updated and expanded edition of Handbook to the Stein Collections in the UK, 1999). ISBN 978-086159-9776.
  • Wang Jiqing, Photographs in the British Library of Documents and Manuscripts from Sir Aurel Stein's Fourth Central Asian Expedition.
  • Whitfield, Susan. 2004. Aurel Stein On The Silk Road. Serindia Publications. ISBN 1-932476-11-3; also: The British Museum Press, London. ISBN 0-7141-2416-8.

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wiki.x.io/w/index.php?title=Marc_Aurel_Stein&oldid=16659124