Magazin istoric pentru Dacia

revistă istorică românească
Magazin istoric pentru Dacia
RedactorAugust Treboniu Laurian
Nicolae Bălcescu  Modificați la Wikidata
Primul număr  Modificați la Wikidata
Limbălimba română  Modificați la Wikidata

Magazin istoric pentru Dacia a fost o revistă istorică românească care a apărut pentru prima dată în 1845, avându-i ca editori pe August Treboniu Laurian (35 de ani) și Nicolae Bălcescu (24 de ani). Aici apar tipărite pentru prima oară cronici muntenești și moldovenești.[1] Revista s-a adresat românilor din toate cele trei principate. Articolele acestei reviste au promovat un punct de vedere naționalist privind vechimea, continuitatea și unitatea românilor din Transilvania, Moldova și Muntenia.[2]

Apariție

modificare

Revista Magazin istoric pentru Dacia a avut în total cinci numere publicate: un tom în 1845, două tomuri în 1846 și alte două tomuri în 1847-1848, cu un total de peste 3 000 de pagini. Apariția primului tom a fost salutată la 16 iulie 1845 în Foaie pentru minte, inimă și literatură și de Gheorghe Asachi în Albina românească.[1]

Magazin istoric pentru Dacia a apărut în 1845, când și-a încetat apariția Arhiva românească  — prima revistă periodică istorică românească (1840 - 1845), publicată la Iași de Mihail Kogălniceanu.[1]

Conținut

modificare

Laurian și Bălcescu, care aveau fiecare numeroase cărți de istorie, au hotărât să publice în revistă hrisoave, urice, cronici, date despre monumente arheologice și arhitectonice grupate în șase secțiuni:

  1. Cronicarul românesc;[1]
  2. Diplomaticul românesc (secțiunea actelor oficiale autentice);[1]
  3. Memoratoriul dacian (texte din autori vechi, greci, latini, bizantini, precum și din autori medievali);[1]
  4. Inscriptoriul dacian (inscripții arheologice și istorice);[1]
  5. Dizertatoriul istoric (studii de cronologie, geografie și etnografie);[1]
  6. Buletin bibliografic și critic.[1]

În tomul al II-lea a apărut prima ediție a Cronicii lui Radu Greceanu, la paginile 129–176, 193–228 și 321– 354. La baza ei a stat un manuscris cu multe lipsuri (manuscrisul 59 al Filialei din Cluj a Academiei Române, fondul Blaj), care cuprinde doar 48 de capitole din operă. Bălcescu a comparat textul probabil cu manuscrisul 112 al Filialei din Cluj a Academiei Române, fondul Blaj, schimbând uneori arbitrar textul.[3]

  1. ^ a b c d e f g h i Alexandru Piru, „Un precursor al științei istorice. Magazin istoric pentru Dacia”, în Magazin Istoric, nr. 1, ianuarie 1967, pag. 23
  2. ^ Valentina Adam, Magazin istoric pentru Dacia – Rolul istoriografiei în procesul de deșteptare națională, radioresita.ro. Adus la 26 octombrie 2018
  3. ^ Ilieș, Aurora (), „Studiu introductiv”, În Greceanu, Radu logofătul, Istoria Domniei lui Constantin Basarab Brîncoveanu Voievod (1688-1714), Studiu introductiv și ediție critică întocmite de Aurora Ilieș, București: Editura Academiei Republicii Socialiste România, p. 39 

Vezi și

modificare
 
Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Magazin istoric pentru Dacia