Louise Elisabeth de Orléans

Date personale
Elisabeta
Regină a Spaniei
Regina Elisabeta de Jean Ranc, 1724
Nume la naștere	Louise Élisabeth d'Orléans
Născută	9 decembrie 1709 Paris, Regatul Franței
Decedată	16 iunie 1742 (32 de ani)^[1]^[2]^[3] Paris, Regatul Franței
Înmormântată	Église Saint-Sulpice, Paris, Franța
Părinți	Filip, Duce de Orléans Françoise-Marie de Bourbon
Frați și surori	Louise Diane de Orléans Charlotte Aglaé de Orléans Marie Louise Élisabeth de Orléans Angélique de Froissy[] Philippine Élisabeth de Orléans Louise Adélaïde de Orléans Louis d'Orléans, Duce de Orléans Jean Philippe d'Orléans[]
Căsătorită cu	Ludovic I al Spaniei
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	reina consorte de España[*]
Limbi vorbite	limba franceză
Apartenență nobiliară
Titluri	regină consoartă
Familie nobiliară	Casa de Bourbon Casa de Orléans
Domnie
Domnie	15 ianuarie 1724 – 31 august 1724
Modifică date / text

Louise Élisabeth d'Orléans (n. 9 decembrie 1709, Paris, Regatul Franței – d. 16 iunie 1742, Paris, Regatul Franței) a fost soția regelui Ludovic I al Spaniei. În țara ei de adopție, este cunoscută ca Luisa Isabel de Orléans. A avut una dintre cele mai scurte domnii din istoria europeană, din cauza morții premature a soțului ei.

Biografie

Louise Élisabeth d'Orléans a fost una din cele șapte fiice ale lui Filip, Duce de Orléans, "Regent al Franței" și ale soției lui Françoise-Marie de Bourbon. Mama ei era fiica recunoscută a regelui Ludovic al XIV-lea al Franței și a metresei sale Madame de Montespan. Era cunoscută sub numele Elisabeta.

Ca membră a Casei de Bourbon Louise Élisabeth era prințesă de sânge însă pentru că mama ei era nelegitimă, deși recunoscută, Louise Élisabeth și surorile sale nu erau și petite-fille de France.

S-a născut la Palatul Versailles și a fost a patra fiică supraviețuitoare (prima, Mademoiselle de Valois a murit la un an după naștere). Înainte de căsătorie era cunoscută sub titulatura Mademoiselle de Montpensier. A crescut alături de un frate și cinci surori. Era foarte apropiată de fratele ei, Louis d'Orléans, Duce de Chartres la naștere, care, după moartea tatălui lor în 1723, a moștenit titlul de Duce de Orléans.

Începând cu anul 1715, tatăl ei era de facto conducător al Franței ca regent în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea. În 1718 a izbucnit Războiul Cvadruplei Alianțe dintre Franța și Spania. În 1720, regele Filip al V-lea al Spaniei a dorit să facă pace și a propus două căsătorii: fiica sa cea mare în vârstă de trei ani Infanta Mariana Victoria se va căsători cu tânărul rege Ludovic al XV-lea în vârstă de 15 ani iar fiul și moștenitorul tronului, Infantele Luis Felipe, se va căsători cu una dintre fiicele regentului.

Căsătorie

În acel timp singurele fiice necăsătorite ale regentului erau Louise Élisabeth și Philippine Élisabeth. Mai târziu s-a decis ca amândouă să se căsătorească cu doi infanți ai Spaniei. Prin urmare, în 1721, la vârsta de 12 ani, Louise Élisabeth s-a căsătorit în noiembrie printr-o ceremonie care a avut loc la Paris.^[4]

În ciuda primirii reci a familiei regale spaniole, în special din partea Elisabetei de Parma, mama vitregă a soțului ei, a avut loc încă o ceremonie de căsătorie la Lerma, la 20 ianuarie 1722. Zestera ei a fost de 4 milioane de livre.^[5]

Sora ei, Philippine Élisabeth, s-a logodit cu Infantele Carlos al Spaniei, un alt moștenitor la tronul Spaniei însă căsătoria n-a mai avut loc iar sora sa a fost trimisă înapoi în Franța unde a murit la vârsta de 19 ani.

Ca soție a moștenitorului Spaniei, Louise Élisabeth a primit titlul de Prințesă de Asturias. La 15 ianuarie 1724, Filip al V-lea abdică în favoarea fiului său mai mare, care va deveni regele Ludovic I al Spaniei. Louise Élisabeth a devenit regină a Spaniei însă după numai 7 luni de domnie Ludovic a murit de variolă. Pentru că a murit fără să lase moștenitori iar fratele său mai mic, Ferdinand, era prea mic pentru a domni singur, tatăl lui a revenit pe tron. După decesul soțului ei, Louise Élisabeth a stat o vreme la curtea de la Madrid, apoi, la cererea mamei ei s-a întors în Franța.
A fost obligată să trăiască liniștită la Paris, departe de curtea vărului ei Ludovic al XV-lea. Ca văduvă a regelui Spaniei a primit o pensie anuală de 600.000 de livre de la stat, totuși Spania nu a plătit deoarece căsătoria a fost anulată.^[4]

A locuit la Castelul Vincennes și la Palatul Luxembourg, unde a murit în 1742. A fost înmormântată la biserica Saint-Sulpice din Paris unde fratele ei vitreg Louis Charles de Saint-Albin era episcop.