Lotcă
O lotcă este o ambarcațiune din lemn rezistentă, maritimă sau fluvială, tradițional din lemn, mai recent din alte materiale, construită și folosită în mod specific la gurile Dunării și pe coasta de Apus a Mării Negre. Tipul de construcție este atestat din antichitate (sub denumirea de horeia sau horia [1]) dar cuvântul provine din limba rusă: лодка (« barcă » în general) adoptat probabil odată cu sălășuirea Lipovenilor la gurile Dunării.[2]
Ivan Patzaichin a inventat o ambarcațiune numită canotcă, o combinație între canoe și lotcă.
Descriere
modificareDimensiunile sunt variabile, mergând în general de la 3 la 8 metri. Prova și pupa sunt ridicate și incurvate fie pentru a croi drum prin stufărișurile mai răzlețe, fie pentru a rezista talazurilor mării. Lotca se manevra tradițional cu ajutorul unor vele amovibile, al unor vîsle lungi și uneori al unor prăjini proptite de fundul apei.[3] Mai recent, pupa tăiată drept permite instalarea unui motor outboard.
Imagini
modificare-
O lotcă tradițională din Sarichioi cu pânza întinsă. -
Lotci la Sarichioi. -
O lotcă manevrată cu prăjina. -
Pescar și lotcă de la Chilia Veche. -
Lotci de pescuit în Constanța (portul Tomis). -
Lotcă a Salvamarului la Constanța. -
Lotci pe malul brațului Sf.- Gheorghe. -
O lotcă pe un afiș al Serviciului maritim român din 1897, operă a pictorului Arthur Verona. -
Lotci la Vâlcov în Delta ucraineană. -
O lotcă pe o marcă poștală consacrată Deltei Dunării.
Vezi și
modificareReferințe
modificare- ^ Giulia Boetto, articol Horeia, Horia in « Encyclopedia of Ancient History », Wiley online library: [1] și Frederick R. Mayer, Yenikapı Byzantine Shipwrecks Institute of nautical archaeology, College station, Texas, S.U.A.:[2]
- ^ [3] și DEX [4].
- ^ DEX [5] și comandor Eugen Bejan (coordonator), Dicționar Enciclopedic de Marină, Ed. Societății Scriitorilor Militari, București 2006, ISBN: 973-87341-7-7.
 | Acest articol despre transportul naval este deocamdată un ciot. Poți ajuta Wikipedia prin completarea lui ! |