Limba engleză veche
Engleza veche Englisc | |
Regiuni | Anglia, Scoția sudică |
---|---|
Număr de vorbitori | 0 |
Perioadă de existență | secolul V-1066 |
Sistem de scriere | alfabetul latin (variantă engleză) |
Tipologie lingvistică | SVO |
Clasificare | |
limbi indo-europene
| |
Statut oficial și codificare | |
ISO 639-2 | ang |
ISO 639-3 (cel mai răspândit dialect) | ang[1] |
SIL | ang |
Extras | |
Fæder ure, þu þe eart on heofonum, si þin nama gehalgod, tobecume þin rice, gewurþe þin willa, on eorðan swa swa on heofonum, urne gedæghwamlican hlaf syle us to dæg, and forgyf us ure gyltas, swa swa we forgyfað urum gyltendum, and ne gelæd þu us on costnunge, ac alys us of yfele soþlice. Amen. | |
Puteți vizita Wikipedia în engleza veche. | |
Această pagină poate conține caractere Unicode | |
Modifică date / text |
Engleza veche (sau anglo-saxonă, engleza veche englisc) este o formă timpurie a limbii engleze, vorbită în părți ale Angliei și Scoției actuale între secolul V și secolul XII. Este o limbă germanică de vest, deci îndeaproape legată de frizona veche și saxona veche. A fost puternic influențată de nordica veche. Este și legată de germana și neerlandeza. „Beowulf” este o capodoperă a literaturii anglo-saxone.