Lidia Istrati
| Lidia Istrati | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, URSS |
| Decedată | (55 de ani) |
| Cetățenie |  Moldova |
| Religie | Biserica Ortodoxă |
| Ocupație | politiciană |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea de Stat din Moldova |
| Premii | Ordinul Gloria Muncii |
Modifică date / text  | |
Lidia Istrati (n. , Sofia, raionul Drochia, RSS Moldovenească, URSS – d. ) a fost o prozatoare[1] și politiciană din Republica Moldova.
Biografie
modificareȘi-a făcut studiile la Institutul Agricol din Chișinău (actualmente Universitatea Agrară de Stat din Moldova) pe care a absolvit-o în anul 1962. Continuă studiile, a făcut doctoratul la Academia de Științe din Republica Moldova. În 1971, a obținut titlul de doctor în biologie. După absolvirea institutului a lucrat ca profesoară în satul Bujor, raionul Hâncești, apoi a fost redactor și șef de redacție la Editura „Știința”, director al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”.[1][2]
Opera
modificareÎn literatură a debutat cu nuvela Îngăduie, omule!, publicată în revista „Nistru” în 1968, în care critica viața în colhoz, motiv pentru care nuvela a fost publicată cu o întârziere de zece ani.[3] [1]S-a remarcat prin volumele de proză Nica (1978), Tot mai departe (1987), Scara (1991), Goana după vânt (1992), Nevinovata inimă (1995), Fașă dalbă de mătase (Timișoara, 2002, postum). [1] Operele sunt bazate pe teme din viața cotidiană și probleme etice.[4]
În romanul Tot mai departe, prozatoarea recuperează prin document figura legendară a lui Ștefan cel Mare, care a devenit un simbol al renașterii naționale. Romanul satiric Goana după vânt redă „zămisliri de rău” și „vicleșuguri” urzite fie de boierii din tinerețea lui Ștefan, fie de „boierii” noi din spațiul basarabean.[5]
Activitate
modificareA fost membră a Parlamentului Republicii Moldova în anii 1990-1997 (legislaturile 1990-1994 și 1994-1998), pe listele Blocului electoral „Alianța Frontului Popular Creștin Democrat”. A fost președintă a Ligii Creștin-Democrate a Femeilor din Moldova (1993 -1997).[4] [1][2] Din 1994 reprezintă Blocul Țăranilor și Intelectualilor. [5]A semnat Declarația de independență a Republicii Moldova în 1991.[6] A fost descrisă de unii colegi ca luptătoare aprigă împotriva corupției și a mafiei.[7]
Lidia Istrati a fost distinsă cu Ordinul „Gloria Muncii”(1996).[4][1][2] În 2017, pe fațada casei în care a locuit a fost instalată o placă comemorativă.[6]
Scriitoarea a fost căsătorită cu agronomul Vasile Istrati. Cuplul a avut o fiică, Lucia.[3] Lidia Istrati a decedat în 1997, fiind răpusă de cancer.[7]
Referințe critice
modificarePrin debutul care a scandalizat autoritățile și prin proza de mai târziu, de asemenea oficial contestată... Lidia Istrati are un dor indiscutabil de povestitoare care surprinde oamenii la răscruce, „subt vremi” și legi. Adevărul spus de prozatoare e dur, manifestându-se uneori chiar cu o îndrăzneală naturalistă... (Mihai Cimpoi)[5]
În proza basarabeană Lidia Istrati este o continuatoare a unor autori foarte buni - V. Vasilache și V. Beșleagă, ea reușind să ajungă chiar, în anumite privințe, mai departe decât aceștia... Romanul Lidiei Istrati merită o atenție aparte, și aceasta pentru că nu respectă canoanele prozei tradiționaliste... În istoria literaturii române din Moldova va rămâne prin romanul „Goana după vânt”. (Iulian Ciocanu)[1]
Este uimitor, dar activitatea parlamentară n-a reușit s-o elimine pe Lidia Istrati din procesul literar, dovadă este și volumul „Nevinovata inimă”, în care este inclus romanul „Goană după vânt” și patru proze scurte (...) . Indubitabil, romanul Lidiei Istrati merită o atenție aparte, și aceasta pentru că nu respectă canoanele prozei tradiționaliste... (Iulian Ciocanu)[8]
Referințe
modificare- ^ a b c d e f g Balaban, Claudia (). Dicționar biobibliografic, Scriitorii Moldovei în lectura copiilor și adolescenților. Chișinău: Prut Internațional. p. 215-216.
- ^ a b c Nazar, Valeriu (). Dicționarul Scriitorilor români din Basarabia 1812-2006. Chișinău: Prut Internațional. p. 259.
- ^ a b Cucereanu, Viorica (). „Lidia Istrati. Spărgătoarea tăcerilor de gheaţă”. VIP Magazin. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c Colesnic & Gherman 2000.
- ^ a b c Cimpoi, Mihai (). O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. Chișinău: ARC. p. 206.
- ^ a b „Pe faţada clădirii în care a locuit Lidia Istrati, scriitoare şi semnatară a Declaraţiei de Independenţă, a fost instalată o placă memorială”. jurnal.md. . Accesat în .
- ^ a b Ețco, Tatiana (august 2011). „Femeia care ar fi putut fi preşedinte”. Ziarul de gardă. Accesat în .
- ^ Nazar, Valeriu (). Dicționarul scriitorilor români din Basarabia 1812-2006. Chișinău: Prut Internațional. p. 260.
Bibliografie
modificare- Colesnic, Iurie; Gherman, Victor (). Femei din Moldova: enciclopedie. Museum. p. 149.
- Nazar, Valeriu (). Dicționarul scriitorilor români din Basarabia. Chișinău: Prut Internațional. p. 259.
- Balaban, Claudia (). Dicționar biobibliografic, Scriitorii moldoveni în literatura copiilor și adolescenților. Chișinău: Prut Internațional. p. 215-216.
- Cimpoi, Mihai (1996). O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia. p. 206.