Limanul Tatlageac

Limanul Tatlageac este un liman maritim^[1] situat între DN 39 (șoseaua ce leagă Eforie de Mangalia) și Marea Neagră, în județul Constanța, Dobrogea, România.

Caracteristici

Având o suprafață de 178,0 ha și un volum de 14,0 milioane metri cubi, limanul are o deosebită importanță ecologică deoarece reprezintă o rezervă de biodiversitate și de apă dulce (care răcorește clima estivală și este utilă irigației ; până în 1994 mai furniza, iarna, și gheață pentru conservarea peștelui la cherhanaua Tatlageac până prin luna mai, după care se trecea la sare). Astăzi, importanța sa este mai mult turistică, aici putându-se practica sporturi nautice și (încă) pescuitul. De asemenea, nămolul din acest liman este folosit în scopuri terapeutice.

Fauna

Timbru poștal românesc

Artemia salina este un crustaceu de 5–10 mm din subclasa Branhiopoda, care trăiește în apa cu salinitate mare. Cadavrele de Artemia, prin descompunere bacteriană, împreună cu alga Cladophora cristalina, formează nămolul sapropelic.
Pescărușul cu cap negru (Larus melanocephalus)
Nagâțul (Vanellus vanellus)
Cataliga (Himantopus himantopus)
Cormoranul (Phalacrocorax carbo)
Bătăușul (Philomachus pugnax)
Mărăcinarul mare (Saxicola rubetra)
Stârcul cenușiu (Ardea cinerea)
Șoimul dobrogean (Falco cherrug)
Uligan pescar (Pandion haliaetus)
Șerpar (Circaetus gallicus)
Corcodelul cu gâtul roșu (Podiceps grisegena)
Fluierar picior verde (Tringa nebularia)

De când se practică sporturile nautice, majoritatea populațiilor de păsări s-au rărit cel puțin vara, iar unele precum rața arămie (Oxyura leucocephala) n-au mai fost observate.

Note

^ Din punct de vedere geografic, numele desemnează în mod specific și precis lagunele adesea salmastre, situate la ieșirea unui curs de apă dulce spre mare și legate de aceasta printr-o portiță (în limba greacă στόμα - stoma, adică gură, în rusă бухта - buhta, idem), care străpunge cordonul litoral ce le desparte de larg (în română grind sau perisip, în greacă αμμογλώσσα limbă de nisip, în rusă Коса - kosa). Limanele sunt specifice Mării Negre. În România comunistă denumirea de limane pentru acest ansamblu a fost considerată învechită de unii comentatori care nu cunoșteau bine terminologia geografică, astfel că în locul denumirii de "liman" se folosește impropriu cuvântul lac, de exemplu în Dicționarul Enciclopedic. vol IV al Academiei Republicii Socialiste România, editura Politică, București, 1966.

Bibliografie

Mihai Ielenicz (coord.): Dicționar de geografie fizică, ed. Corint, București, 1999 ; Grigore Antipa : Marea Neagră, Academia Română, București, 1941, pp. 55-64,
Petre Gâștescu, Vasile Sencu : Împărăția limanelor (prefață de Geo Dumitrescu), ed. Meridiane, București, 1968.

[1] Din punct de vedere geografic, numele desemnează în mod specific și precis lagunele adesea salmastre, situate la ieșirea unui curs de apă dulce spre mare și legate de aceasta printr-o portiță (în limba greacă στόμα - stoma, adică gură, în rusă бухта - buhta, idem), care străpunge cordonul litoral ce le desparte de larg (în română grind sau perisip, în greacă αμμογλώσσα limbă de nisip, în rusă Коса - kosa). Limanele sunt specifice Mării Negre. În România comunistă denumirea de limane pentru acest ansamblu a fost considerată învechită de unii comentatori care nu cunoșteau bine terminologia geografică, astfel că în locul denumirii de "liman" se folosește impropriu cuvântul lac, de exemplu în Dicționarul Enciclopedic. vol IV al Academiei Republicii Socialiste România, editura Politică, București, 1966.

[1]