Wikipedia

Kosovo

stat parțial recunoscut

Acest articol se referă la statul parțial recunoscut Kosovo (Republica Kosovo). Pentru informații despre regiune ca parte a Serbiei, vedeți Provincia Autonomă Kosovo și Metohia. Pentru informații despre provincia autonomă a Serbiei în cadrul marii federații Iugoslavia, vedeți Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (1946-1974). Pentru informații despre republica nerecunoscută în 1990, vedeți Republica Kosova. Pentru alte sensuri, vedeți Kosovo (dezambiguizare).

Kosovo (în albaneză Kosova; în scriere chirilică sârbă: Косово), oficial Republica Kosovo (în albaneză Republika e Kosovës; în sârbă: Република Косово / Republika Kosovo) este un stat parțial recunoscut[11][12] și teritoriu disputat,[13][14] situat în Peninsula Balcanică, în sud-estul Europei, care și-a autodeclarat independența față de Serbia în februarie 2008.

Kosovo
Republica Kosovo
  • Republika e Kosovës  (albaneză)
  • Република Косово /
    Republika Kosovo      (sârbă)
DrapelStemă[*]​
DrapelStemă[*]​
Kosovo în Europa
Kosovo în Europa
Kosovo în Europa
Geografie
Suprafață 
 - totală10,908 km²
Apă (%)1,0[1]
Cel mai înalt punctGieravița (2.656 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașPriștina
VeciniAlbania
Macedonia de Nord
Muntenegru
Serbia Modificați la Wikidata
Fus orarOra Europei Centrale (CET) (UTC+1)
Ora de varăCEST (UTC+2)
Populație
Populație 
 - Recensământ 20111.733.842
Densitate159 loc/km²
 - Estimare 20141.859.203[2]
Limbi oficialeLimba albaneză, limba sârbă
EtnonimKosovar(i)
Guvernare
Sistem politicRepublică parlamentară
PreședinteVjosa Osmani
Prim ministruAlbin Kurti
Administrației Interimare a Misiunii Națiunilor Unite în Kosovo (UNMIK)Zahir Tanin (UNMIK)
LegislativAdunarea din Kosovo Modificați la Wikidata
CapitalaPriștina
Istorie
Republica Kosova2 iulie 1990
Administrație ONU în Kosovo10 iunie 1999
Propunerea planului Ahtisaari pentru finalizarea statutului26 martie 2007
EULEX16 februarie 2008
Declarația de independență17 februarie 2008
Economie
PIB (PPC)2015
 - Total$17,780 miliarde[3]
 - Pe cap de locuitor$9.570
PIB (nominal)2015
 - Total$7,813 miliarde[3]
 - Pe cap de locuitor$4.420
Gini (2005/2006)30.0 (mediu) (locul 121)
IDU (2013)▲0.786 (ridicat)
MonedăEuro (€)a
Coduri și identificatori
Cod CIOKOS Modificați la Wikidata
Prefix telefonic+383
ISO 3166-2XK[6][7][8][9][10] Modificați la Wikidata
Domeniu Internetnu are
a Adoptat unilateral; formal, Kosovo nu este membru al zonei euro.
Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Este recunoscut ca stat suveran de către 97 state membre ONU, iar statutul său este contestat.[15] Serbia nu recunoaște secesiunea Kosovo și de jure o consideră în continuare Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (în sârbă Аутономна Покрајина Косово и Метохија, cu alfabetul latin: Autonomna Pokrajina Kosovo i Metohija), condusă de ONU în cadrul suveranității statului. Cel mai mare oraș și capitala Republicii Kosovo este Priștina. Kosovo nu are ieșire la mare și se învecinează cu Republica Macedonia de Nord la sud, Albania la vest și Muntenegru la nord-vest.[16]

Kosovo a fost o parte din teritoriul triburilor traco-ilirice și celtice, apoi din Imperiul Roman, Bizantin, Țaratul Bulgar, Țaratul Sârb, și Imperiul Otoman. În secolul al XX-lea, a fost împărțită între Regatul Serbiei și Regatul Muntenegrului, iar în cele din urmă a revenit statului succesor, Regatul Iugoslaviei. După sfârșitul Războiului din Kosovo și încetarea bombardamentului Iugoslaviei de către NATO, teritoriul a intrat sub administrație interimară a Organizației Națiunilor Unite (UNMIK). În februarie 2008, Adunarea din Kosovo a declarat că provincia Kosovo este independentă și cunoscută ca Republica Kosovo. Din 9 noiembrie 2009, independența este recunoscută de 75 de state membre ONU și de Republica Chineză (Taiwan). Pe 8 octombrie 2008, Adunarea Generală a ONU a adoptat o rezoluție care solicită Curții Internaționale de Justiție un aviz consultativ cu privire la problema declarației independenței provinciei Kosovo.[17] Cele două mari grupuri etnice din Kosovo, albanezii și sârbii, au avut ostilitate unii față de ceilalți de-a lungul istoriei până în prezent, fiecare grup susținând că regiunea le aparține.[18]

Kosovo nu este membru ONU, dar, totuși, este membru al mai multor organizații internaționale, printre care Fondul Monetar Internațional (IMF), Banca Mondială, Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, Comisia de la Veneția, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, Uniunea Internațională a Transportatorilor Rutieri (IRU) și Consiliul Regional de Cooperare.[19] Kosovo a obținut statut de membru cu drepturi depline în mai multe federații majore sportive internaționale, printre care și Comitetul Olimpic Internațional.[20] În cadrul Uniunii Europene, este recunoscut de 23 din cele 28 de state membre.[21] Kosovo este un potențial candidat pentru aderarea la Uniunea Europeană.[22]

Numele

O teorie despre numele Kosovo afirmă că provine de la adjectivul posesiv neutru sârb al cuvântului kos (кос), care înseamnă „mierlă”.[23][24] Kosovo Polje înseamnă „câmpul mierlelor”, locul unde s-a desfășurat cunoscuta Bătălie de la Kosovo Polje.

Regiunea cunoscută în prezent sub numele „Kosovo”, a devenit o regiune administrativă în 1946 ca Provincia Autonomă Kosovo și Metohia. În 1974, compoziția „Kosovo și Metohia” a fost schimbată în „Kosovo” la Provincia Socialistă Autonomă Kosovo, însă, în 1990, a fost redenumită după numele anterior ca Provincia Autonomă Kosovo și Metohia.

Întreaga regiune este cunoscută sub numele Kosovo în limba română, iar în limba albaneză cu numele Kosova sau Kosovë. În limba sârbă, este făcută o distincție între partea estică și cea vestică; termenul Kosovo (Косово) este folosită pentru partea estică, în timp ce partea vestică este denumită „Metohia” (Метохија).

Istorie

Articole principale: Istoria provinciei Kosovo și Istoria provinciei Kosovo în secolul XX.

Formarea republicii Kosovo este rezultatul destrămării Iugoslaviei, în special al Războiului din Kosovo din 1996-1999, renașterii naționaliste din Balcani sub dominația Imperiului Otoman din secolul al XIX-lea, în special al conflictului dintre naționalitățile albaneză și sârbă.

Epoca preistorică și medievală

Articole principale: Dardani, Iliri, Bătălia de la Kosovo și Istoria medievală a provinciei Kosovo.
 

În timpul epocii neolitice, regiunea Kosovo se afla în cadrul extinderii culturii Vinča. Între secolul IV - I î.H., dardanii populau regiunea actualului Kosovo. Regiunea a fost mai târziu cucerită de romani în ani 160 î.H., și integrată în provincia romană Illyricum în 59 î.H. Ulterior, a devenit parte din Moesia Superior în 87 d.H. Migrațiile slave au ajuns în Balcani în secolul V-VII, prin care popoarele autohtone s-au amestecat cu noii sosiți din nord, din această sinteză rezultând sârbii actuali[25][26]. Kosovo a intrat în cadrul Bulgariei în anii 850, în care Creștinismul și o cultură slavic-bizantină au fost implementate în regiune. A fost recucerită de către bizantini în 1018. Pe măsura ce rezistența slavă reușea împiedicarea venirii Imperiului Bizantin în regiune, de cele mai multe ori aceasta trecea pe de-o parte ori în suveranitatea sârbilor, ori în cea a bulgarilor, iar pe de cealaltă parte a bizantinilor, până când Principatul sârb Rascia a cucerit-o în secolul XI. Astfel de preluări au avut prea puțin impact asupra populației locale, din moment ce a reprezentat o schimbare minoră în dinastia creștină balcanică. Aflată sub suveranitatea completă a Regatului Serbiei până la sfârșitul secolului XII, a devenit un centru laic și secular al statului medieval sârb în dinastia Nemanjić în secolul al XIII-lea, cu Patriarhia Bisericii Ortodoxe sârbe instalată la Peć, în timp ce Prizren a fost un centru secular. Apogeul a fost atins cu formarea unui imperiu sârb în 1346, care după 1371 s-a transformat dintr-o monarhie medievală într-un regat feudal. Kosovo a devenit terenul moștenire al Casei de Branković și Vučitrn, iar Priștina a prosperat.

Bătălia de la Kosovo Polje (1389) a fost câștigată de forțele otomane, învingând coaliția sârbilor, albanezilor și bosniacilor [1] Arhivat în , la Wayback Machine. condusă de prințul Lazăr Hrebeljanovici. Ulterior, unele părți din Serbia au acceptat vasalitatea turcilor, iar fiica lui Lazăr s-a căsătorit cu sultanul pentru a pecetlui pacea. În 1402, un despot sârbesc a fost creat, iar Kosovo a devenit cel mai bogat teritoriu, cunoscut pentru minerit. Până în 1455, regiunea a fost complet cucerită de Imperiul Otoman.

Istoria pașalâcului Kosovo

Articole principale: Istoria pașalâcului Kosovo și Provincia otomană Kosovo.
 
 

Kosovo a fost parte a Imperiului Otoman (1455-1912), prima dată ca parte a pașalâcului Rumelia, și, din 1864, ca o provincie separată.

Kosovo, ca și Serbia, a fost ocupată de forțele austriece în timpul Marelui Război (1683–1699).[27]

La invitația împăratului romano-german Leopold I[28] în 1690, Patriarhul Serbiei de la Peć, Arsenie al III-lea ar fi condus relocarea unui contingent de aproximativ 37000 de familii, cele mai multe de origine sârbă, din Kosovo și alte zone către Austria.[29] De altfel, mai multe migrații de creștini ortodocși din zona Kosovo urmară și pe parcursul secolului al XVIII-lea în timpul Marii migrații sârbe, adăugându-se populației creștine deja epurate cu concursul turcilor (este vorba de sclavi și cei capturați ca pradă de război).[30] În 1766, turcii au desființat Patriarhia de la Peć și au creat jizya, un sistem de impozitare a non-musulmanilor, deteriorând astfel și mai tare poziția creștinilor în regiune. În contrast, mulți șefi albanezi s-au convertit la islam, câștigând poziții proeminente în regimul turcesc.[31] Per ansamblu, „albanezii au avut puține cauze de neliniște”, iar „în cel mai rău caz au crescut în economia afacerilor interne otomane”,[31] iar uneori persecutau aspru creștinii în numele stăpânilor lor turci.[32]. Rezultatul final al celor patru secole și jumătate de dominație islamică a fost marcat de un declin în structura demografică a creștinilor slavi din Kosovo. Cauzele acestei schimbări demografice sunt diverse. Evacuarea creștinilor (sârbi și aromâni) a fost însoțită de imigrația albanezilor [33] și a altor popoare islamice, cum ar fi cerchezii (cu sentimente notabile anti-creștine), care au servit deseori ca trupe auxiliare pentru turci.[32]. În plus, în timpul dominației otomane, distincția între etnia sârbă și albaneză nu a fost tot timpul clară. Pe măsură ce islamul a devenit religia cea mai răspândită, unii sârbi creștini s-au convertit la islam, pierzându-și identitatea națională.[34]

În secolul al XIX-lea, a existat o renaștere a națiunilor în toată Europa de sud-est. Mișcarea naționalistă albaneză fiind centrată în Kosovo, acest lucru a condus la tensiuni etnice și o lungă luptă între sârbii creștini și albanezii musulmani.[32]

În Kosovo, a existat și există și o importantă minoritate aromână. Lazăr Duma, inspectorul școlilor aromânilor menționa în vilaetul Kosovo, în 17 octombrie 1906, existența a 7 școli cu 247 de elevi; numărul aromânilor era de circa 4340 locuitori. Astăzi, aromânii locuiesc în orase ca Mitrovița, Priștina (cu peste 1000 de aromâni), în Prizren, dar și în nenumărate sate;[35]

În 1871, la Prizren a avut loc o reuniune a sârbilor, unde s-a discutat posibilitatea recuceririi și reintegrării provinciei Kosovo cu „vechea Serbie”, în timp ce Principatul Serbiei făcea deja planuri pentru expansiunea în teritoriul otoman. În 1878, s-a semnat un Acord de Pace care prevedea transferul controlului orașelor Priștina și Kosovska Mitrovica la sârbi, și ieșirea de sub jurisdicția otomană, în timp ce restul provinciei Kosovo avea a rămâne sub control otoman. În același an, etnicii albanezi au format Liga de la Prizren, care aspira la unificarea tuturor albanezilor, urmărind dobândirea autonomiei în Imperiul Otoman.[36] Liga de la Prizren a condus Kosovo până în 1881, când a fost desființată de trupele otomane.

Secolul al XX-lea

Articol principal: Istoria provinciei Kosovo în secolul XX.

Războaiele balcanice 1912-1913, Regatul Iugoslaviei, Al Doilea Război Mondial

Mișcarea turcilor tineri a sprijinit guvernarea centralizată și s-a opus oricărui fel de autonomie dorită de kosovari, în special de albanezi. În 1910, o revoltă albaneză s-a răspândit de la Priștina și a durat până la vizita sultanului otoman în Kosovo în iunie 1911. În 1912, în timpul războaielor balcanice, cea mai mare parte din Kosovo a fost capturată de către Regatul Serbiei, în timp ce regiunea Metohia a fost cucerită de către Regatul Muntenegrului. Mai târziu, a avut loc un exod al populației albaneze. Autoritățile sârbe au promovat crearea noilor așezări sârbești din Kosovo, precum și asimilarea albanezilor în societatea sârbă.[37] Numeroase familii sârbe s-au mutat în Kosovo, egalizând echilibrul demografic între albanezi și sârbi.

Statutul provinciei Kosovo în Serbia a fost finalizat în anul următor, la Tratatul de la Londra.[38]

În iarna dintre 1915-1916, în timpul primului război mondial, armata sârbă a fost retrasă din Kosovo, astfel provincia a fost ocupată de Bulgaria și Austro-Ungaria. În 1918, armata sârbă a alungat Puterile Centrale din Kosovo. După primul război mondial, monarhia a fost transformată în Regatul sârbilor, croaților și slovenilor la 1 decembrie 1918. Kosovo a fost împărțit în patru județe, trei fiind o parte din Serbia (Zvečan, Kosovo și sudul Metohiei) și unul Muntenegrului (nordul Metohiei). Cu toate acestea, noul sistem de administrare de la 26 aprilie 1922 a împărțit Kosovo între cele trei regiuni ale Regatului: Kosovo, Rascia și Zeta. În 1929, Regatul a fost transformat în Regatul Iugoslaviei și teritoriul din Kosovo a fost reorganizat.

Pentru a schimba compoziția etnică din Kosovo, între 1912 și 1941 o mare re-colonizare a sârbilor provinciei Kosovo a fost întreprinsă de către guvernul de la Belgrad. Pe de altă parte, drepturile albanezilor de a beneficia de educație în limba lor a fost neacceptată, alături de alte națiuni non-slave sau slave nerecunoscute din Iugoslavia, deoarece ca regat erau recunoscute numai națiunile croată, sârbă, slovenă, în timp ce alte națiuni slave trebuiau să se identifice ca una din cele trei națiuni slave oficiale, în timp ce națiunile non-slave au fost considerate minorități [39]. Albanezii și alte națiuni musulmane au fost obligați să emigreze, în principal cu teren reformat, care a lovit proprietarii albanezi în 1919, cu măsuri violente.[40][41] În 1935 și 1938, două acorduri între Regatul Iugoslavia și Turcia au fost semnate pentru expatrierea a 240.000 de albanezi în Turcia, dar care nu a fost finalizat din cauza izbucnirii celui de-al doilea război mondial.[42]

 

În 1941, Kosovo și Iugoslavia s-au implicat în al doilea război mondial după ce puterile Axei au invadat Iugoslavia în 1941. O mare parte din Kosovo a devenit o parte din Albania controlată de italieni, alte părți au fost date Bulgariei și Serbiei aflate sub administrația militară a Germaniei naziste. Regimul fascist italian al lui Benito Mussolini a fost exploatat de sentimentele naționaliste ale albanezilor, pentru a-l încuraja la crearea Albaniei Mari care prevedea includerea provinciei Kosovo, fiind obținută în cel de-al doilea război mondial[43]. Peste 10.000 de sârbi au fost uciși de grupările paramilitare fasciste albaneze [44][45][46][47] (cum ar fi gruparea Vulnerati, Partidul Fascist Albanez și Balli Kombëtar , sprijinite de Italia Fascistă și de Germania Nazistă) și alte zeci de mii au fost alungați din Kosovo în timpul celui de-al doilea război mondial.[48] În timpul războiului din 1944, la conferința de la Bujan, liderii comuniști ai rezistenței kosovare au adoptat o rezoluție cu privire la repartizarea postbelică a provinciei Kosovo la Albania, dar opinia lor a fost mai târziu neacceptată.[41] După numeroase răscoale ale partizanilor, conduse de Fadil Hoxha, Kosovo a fost eliberat în 1944, cu ajutorul partizanilor albanezi din Comintern și a devenit o provincie a Serbiei în cadrul Federației Democratice Iugoslavia.

Kosovo în Iugoslavia comunistă

Articole principale: Provincia Autonomă Kosovo și Metohia (1946-1974) și Provincia Socialistă Autonomă Kosovo.

Provincia a luat prima forma cu frontierele sale actuale, în 1945, ca Regiunea Autonomă Kosovo și Metohia. Înainte de al doilea război mondial, nici o entitate cu numele Kosovo nu a existat în timpul dominației Imperiului Otoman (care anterior controla teritoriul), acesta a fost un vilaiet, iar granițele fiind revizuite în diferite ocazii. Ultima oară când provincia otomană a existat, cuprindea zone actuale care fie au fost cedate Albaniei, fie s-au găsit în cadrul noii republici iugoslave din Muntenegru, Macedonia (inclusiv capitala acesteia Skopje) cu o parte din regiunea Sandžak din Serbia Centrală.

Opresiunile violente și expatrierea albanezilor au fost reluate, în special după 1953, când Josip Broz Tito a ajuns la un acord cu Ministrul de Externe turc, Mehmet Fuat Köprülü, pentru a convinge albanezii iugoslavi să se declare de etnie turcă.

Declarația de independență

 
Statele care au recunoscut independența Republicii Kosovo (cu verde).
 
Harta politică a Republicii Kosovo

Adunarea din Kosovo a aprobat declarația de independență pe 17 februarie 2008.[49] În zilele următoare, o serie de state (Statele Unite, Turcia, Albania, Austria, Germania, Italia, Franța, Regatul Unit, Taiwan, Australia, Japonia, Coreea de Sud și altele) au anunțat recunoașterea independenței, în ciuda protestelor din partea Rusiei și a altor țări din cadrul Organizației Națiunilor Unite.

În prezent, 104 dintre cele 193 de state membre ale ONU au recunoscut independența regiunii Kosovo.[50],[51] Kosovo este membru al FMI și al Băncii Mondiale[52] cu numele de Republica Kosovo. Cinci state membre ale Uniunii Europene( Cipru, Republica Elenă, Slovacia, Spania și România[53]) au refuzat recunoașterea independenței statului.

Geografie

Articol principal: Geografia în Kosovo.

Clima

Diagramă climatică pentru Pristina
IFMAMIIASOND
 
 
39
 
2
-5
 
 
36
 
6
-3
 
 
39
 
11
0
 
 
49
 
16
4
 
 
68
 
21
9
 
 
60
 
24
11
 
 
52
 
26
13
 
 
44
 
27
12
 
 
42
 
23
9
 
 
45
 
17
5
 
 
68
 
10
1
 
 
56
 
4
-3
temperaturi medii în °C
precipitații totale în mm
sursa: Weatherbase

Kosovo are o climă umedă continentală, cu influențe mediteraneene și oceanice, având veri călduroase și ierni reci cu ninsori.

Demografie

Religiile în Kosovo[54]
Religie Procentaj
Musulmani
 
 95.60%
Creștini
 
 3.69%
Alții
 
 0.71%
 
Harta religiilor pentru Kosovo (2011), după așezări

Diviziuni administrative

 
Harta cu cele mai mari orașe din Kosovo

În prezent, Kosovo este împărțit în 38 de comune, conform unei legi adoptate și a Acordului de la Bruxelles din 2014, care stipulează formarea a noi comune cu populație majoritară sârbă. Aceste comune sunt marcate mai jos cu câte un asterisc. Prima denumire este în albaneză, iar cea de-a doua în sârbă.[55]

  1. Deçan / Dečani
  2. Dragash / Dragaš
  3. Drenas / Glogovac
  4. Ferizaj / Uroševac
  5. Fushë Kosovë / Kosovo Polje*
  6. Gjakova / Đakovica
  7. Gjilan / Gnjilane
  8. Gracanicë / Gračanica
  9. Hani i Elezit / Elez Han
  10. Istog / Istok
  11. Junik / Junik
  12. Kaçanik / Kačanik
  13. Kamenicë / Kosovska Kamenica
  14. Klinë / Klina
  15. Kllokot / Klokot-Vrbovac*
  16. Leposaviq / Leposavić
  17. Lipjan / Lipljan
  18. Malishevë / Mališevo
  19. Mamush / Mamuša
  20. Mitrovicë Veriore / Severna Mitrovica*
  21. Mitrovicë / Kosovska Mitrovica
  22. Novobërdë / Novo Brdo*
  23. Obiliç / Obilić
  24. Rahovec / Orahovac
  25. Partesh / Parteš*
  26. Pejë / Peć
  27. Podujevë / Podujevo
  28. Prishtinë / Priština
  29. Prizren / Prizren
  30. Ranillug / Ranilug*
  31. Skënderaj / Srbica
  32. Shtërpcë / Štrpce*
  33. Shtime / Štimlje
  34. Suharekë / Suva Reka
  35. Viti / Vitina
  36. Vushtrri / Vučitrn
  37. Zubin Potok / Zubin Potok*
  38. Zveçan / Zvečan*

Transportul în Kosovo

Aeroportul Internațional Priștina are un tranzit de peste 2 milioane de pasageri pe an și este singurul port de intrare pentru călătorii aerieni în Kosovo.

Referințe

  1. ^ „Water percentage in Kosovo (Facts about Kosovo; 2011 Agriculture Statistics)”. Kosovo Agency of Statistics, KAS. 
  2. ^ CIA World Factbook population estimate, see footnote a in infobox Arhivat în , la Wayback Machine.. Retrieved 24 august 2014.
  3. ^ a b „Kosovo”. International Monetary Fund. Accesat în . 
  4. ^ „Kosovo Human Development Report 2014” (PDF). Swiss Cooperation Office Kosovo. . Accesat în . 
  5. ^ „Distribution of family income – Gini index”. The World Factbook. CIA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ ‘XK’ country code for Kosovo (în engleză), , accesat în  
  7. ^ http://www.ezv.admin.ch/pdf_linker.php?doc=Tares_Laenderverzeichnis, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ (PDF) http://www.swift.com/dsp/resources/documents/IBAN_Registry.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ (PDF) https://assets.publishing.service.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/1116645/Kosovo_Toponymic_Factfile.pdf, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ (PDF) http://www.bundesbank.de/Redaktion/DE/Downloads/Service/Meldewesen/Aussenwirtschaft/Schluessel/laenderverzeichnis.pdf?__blob=publicationFile, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ „Kosovo”. Worldbank.org. . Accesat în . 
  12. ^ „Kosovo”. travel.state.gov. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Michael Rossi (). „Five more inconvenient truths about Kosovo”. TransConflict. 
  14. ^ Engjellushe Morina (aprilie 2014). „Brussels "First Agreement" - A year after” (PDF). kas.de. Accesat în . it has been a highly disputed territory 
  15. ^ „Serbia claims Sierra Leone has withdrawn Kosovo recognition” (în engleză). Prishtina Insight. 
  16. ^ „Kosovo seeks firm borders with Montenegro, Serbia”. SETimes. . Accesat în . 
  17. ^ en http://www.reuters.com/article/worldNews/idUSTRE49780C20081008
  18. ^ en Schabnel, Albrecht; Thakur (ed), Ramesh (ed). Kosovo and the Challenge of Humanitarian Intervention: Selective Indignation, Collective Action, and International Citizenship. New York: The United Nations University, 2001. Pp. 20 and 24.
  19. ^ „Will the EBRD do the right thing for Kosovo, its newest member?”. neurope.eu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  20. ^ „127th IOC Session comes to close in Monaco”. olympic.org. . Accesat în . 
  21. ^ EU 5 "less likely than ever" to recognize Kosovo “B92 – News”, Retrieved 31 March 2014
  22. ^ Kosovo. ec.europa.eu.
  23. ^ Ibid.
  24. ^ en "The name Kosovo". Dr John-Peter Maher, Professor Emeritus of Linguistics, Northeastern Illinois University
  25. ^ en The Illyrians. A Stipcevic. Noyes Press. Pg 76 the Slavs merged with these people (the Illyrians), thus preserving in their own identity remains of ancient Illyrians
  26. ^ Aleksandar Stipčević (). The Illyrians: history and culture. Noyes Press. p. 76. ISBN 978-0-8155-5052-5. Arhivat din originalul de la . 
  27. ^ en http://www.zum.de/whkmla/military/17cen/habsbott16831699.html
  28. ^ en http://eprints.st-andrews.ac.uk/archive/00000384/01/Todorovicweb.pdf Arhivat în , la Wayback Machine.
  29. ^ en The Serbs. Sima Cirkovic. Blackwell Publishing. Pg 144 Patriarch Arsenije III clained that 30, 000 people followed him (on another occasion the figure was 40, 000)
  30. ^ en Cirkovic. Pg 115 The great migrations that had begun earlier continued after the establishment of Ottoman rule in territories that had formerly been part of the Serbian state
  31. ^ a b en The Balkans. From Constantinople to Communism. Dennis Hupchik
  32. ^ a b c „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ en Cirkovic. Pg 244 In Kosovo there were visible signs of ethnic change which had accumulated since the Middle Ages with the immigration of Albanian cattle farmers. In addition to the continual flow of settlers and the islamisation of urban centres, changes in the population were also caused by political events ... Serbs left territories still under the Sultan's control.
  34. ^ en Cirkovic. Pg 208-09, citing 19th century author Jakov Ignjatovic: A Serb without his religious rites and customs is not a Serb
  35. ^ Tănase Bujduveanu, Aromânii din Kosovo, Les Aroumains de Kosovo, The Aromanians from Kosovo, ediția română-engleză-franceză, editată de Societatea Academică Moscopolitană, Editura George Iustinian & Justin Tambozi, București și Editura cartea Aromână, Constanța, 2002
  36. ^ en Cirkovic. Pg 244 since islamicized Albanians represented a significan portion of the Ottoman armed forces and administration, they did not give up the Empire easily
  37. ^ en Schabnel, Albrecht(ed); Thakur, Ramesh (ed). Kosovo and the Challenge of Humanitarian Intervention: Selective Indignation, Collective Action, and International Citizenship. New York: The United Nations University, 2001. Pp. 20.
  38. ^ en Treaty of London, 1913 Arhivat în , la Wayback Machine.
  39. ^ en Schabnel, Albrecht; Thakur (ed), Ramesh (ed). Kosovo and the Challenge of Humanitarian Intervention: Selective Indignation, Collective Action, and International Citizenship. New York: The United Nations University, 2001. Pp. 20.
  40. ^ Daskalovski, Židas. Claims to Kosovo: Nationalism and Self-Determination. In: Florian Bieber & Zidas Daskalovski (eds.), Understanding the War in Kosovo. L.: Frank Cass, 2003. ISBN 0-7146-5391-8. P. 13-30.
  41. ^ a b en Malcolm, Noel. Kosovo: A Short History. Basingstoke: Macmillan, 1998. ISBN 0-333-66612-7.
  42. ^ en Ramet, Sabrina P. The Kingdom of God or the Kingdom of Ends: Kosovo in Serbian Perception. In Mary Buckley & Sally N. Cummings (eds.), Kosovo: Perceptions of War and Its Aftermath. L. – N.Y.: Continuum Press, 2002. ISBN 0-8264-5670-7. P. 30-46.
  43. ^ en Schabnel, Albrecht; Thakur (ed), Ramesh (ed), 2001. Pp. 20.
  44. ^ Bataković, Dušan T. (). Kosovo: la spirale de la haine: les faits, les acteurs, l'histoire (în French). L'AGE D'HOMME. p. 43. Accesat în . On estime que la milice volontaire albanaise Vulnetari (env. 5 000 hommes), assistee per diverses formations paramilitaires, assassina en quatre ans quelque 10 000 Serbs. 
  45. ^ Antonijević, Nenad. Arhivska građa o ljudskim gubicima na Kosovu i Metohiji u Drugome svetskom ratu. p. 479. Najrealnije procene, na osnovu dostupnih arhivskih izvora, ukazuju da je u toku Drugoga svetskog rata na Kosovu i Metohiji život izgubilo oko 10 hiljada Crnogoraca i Srba, među kojima su većina stradali kao žrtve terora i zločina albanskih kvislinga. 
  46. ^ Vickers, Miranda (). Between Serb and Albanian: a history of Kosovo. Hurst & Co. p. 134. Accesat în . the activities of numerous Albanian nationalist movements, and life consequently became increasingly difficult for Kosovo's Serb population whose homesteads were routinely sacked by the Vulnetari. 
  47. ^ Sabrina P. Ramet The three Yugoslavias: state-building and legitimation, 1918–2005
  48. ^ en Schabnel, Albrecht(ed); Thakur, Ramesh (ed), 2001. Pp. 20.
  49. ^ „Kosovo MPs proclaim independence”, BBC News Online, 17 februarie 2008.
  50. ^ „The state that recognized Kosovo's independence among the first, revoked recognition” (în engleză). B92 – News. 
  51. ^ „About UNMIK”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ Republica Kosovo devine membra a Bancii Mondiale, 4 iunie 2009, Ziare.com, accesat la 3 septembrie 2013
  53. ^ Poziția MAE român față de Avizul consultativ privind "Conformitatea cu dreptul internațional a declarației unilaterale de independență a instituțiilor provizorii de autoguvernare din Kosovo" al Curții Internaționale de Justiție | Ministry of Foreign Affairs, www.mae.ro 
  54. ^ „Census GIS Household”. Office of the Registrar General and Census Commissioner, India. Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ „List of websites of the Municipalities of Kosovo”. 

Bibliografie

Legături externe

Puteți găsi mai multe informații despre Kosovo prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
  Definiții și traduceri în Wikționar
  Imagini și media la Commons
  Citate la Wikicitat
  Texte sursă la Wikisursă
  Manuale la Wikimanuale
  Ghiduri turistice la Wikivoyage
  Resurse de studiu la Wikiversitate


Adus de la https://ro.wiki.x.io/w/index.php?title=Kosovo&oldid=16669528