Joseph Kessel
Joseph Kessel | |
Joseph Kessel | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | Joseph Kessel |
Născut | [5][6][7][8][9] Villa Clara(d), Provincia Entre Ríos, Argentina[10] |
Decedat | (81 de ani)[5][6][7][8][9] Avernes(d), Île-de-France, Franța |
Înmormântat | Cimitirul Montparnasse |
Cauza decesului | cauze naturale (Anevrism) |
Cetățenie | Franța |
Ocupație | jurnalist, romancier |
Limbi vorbite | limba franceză[6][11] limba rusă[12] |
Activitatea literară | |
Activ ca scriitor | secolul XX |
Limbi | limba franceză |
Specie literară | roman-reportaj |
Note | |
Premii | Legiunea de Onoare în grad de Mare Ofițer[*] Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*] Croix de guerre 1914–1918 croix de guerre 1939-1945[*] Médaille militaire Paul Flat Prize[*][1] Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze[2] prix des ambassadeurs[*][3] prix Prince-Pierre-de-Monaco[*][4] |
Modifică date / text |
Joseph Kessel (n. , Villa Clara(d), Provincia Entre Ríos, Argentina – d. , Avernes(d), Île-de-France, Franța) a fost un jurnalist și romancier francez.
A scris romane-reportaj cultivând aventura și sacrificiul din experiența celor două războaie mondiale într-un stil alert.
Biografie
modificareS-a născut în Argentina și aceasta deoarece tatăl său, medic lituanian de origine ebraică, se afla în mod constant în deplasare în interes profesional. Și-a petrecut primii ani ai copilăriei în orașul rus Orenburg, ca apoi să revină în Franța, unde se mută întreaga sa familie.
Studiază la Nice și la Paris și participă la Primul Război Mondial ca aviator. Kessel a scris, împreună cu nepotul său Maurice Druon, textul cântecului Le Chant des Partisans a cărui muzică, o adaptare a unui cântec rus, a fost compusă de Anna Marly,[13] cântec care a devenit un adevărat imn al Forțelor Franceze Libere.
A fost membru al Academiei Franceze din 1962 până la sfârșitul vieții. A încetat din viață la Avernes și a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.
Scrieri
modificareTraduceri în limba română
modificare- Leul, Editura Tineretului, București, 1967, 208 pagini
- Echipajul - Batalionul Cerului, Editura Militară, București, 1972, 261 pagini
- Călăreții, Editura Univers, București, 1970, 474 pagini
- Mermoz (volumele I si II), traducător Pavel Popescu, Colecția Delfin, Editura Meridiane, București, 1985
- Frumoasa de zi, Editura Narcis, București, 1991, 128 pagini
- Nopți princiare, Editura Doina, București, 1993, 240 pagini
Note
modificare- ^ Académie française
- ^ Académie française, accesat în
- ^ LE PRIX DES AMBASSADEURS EST DÉCERNÉ A M, JOSEPH KESSEL (în franceză), Le Monde, , accesat în
- ^ https://www.fondationprincepierre.mc/fr/litt%C3%A9rature/biographie/000193-joseph-kessel Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ a b Joseph Kessel, Babelio
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ a b Joseph Kessel, SNAC, accesat în
- ^ a b Joseph Kessel, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Library of Congress Authorities, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Dear, Foot, 2001, p. 321
Bibliografie
modificare- Ian Dear, Michael Richard Daniell Foot (Editori), The Oxford companion to World War II, Oxford Companions Series, Oxford University Press, 2001, ISBN 0-19-86044-67, 1039 pagini