Iustin Batișcev
| Iustin Batișcev | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Cetatea Albă, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (87 de ani) Cetatea Albă, RSS Ucraineană, URSS |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Regatul României Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | politician cioban revoluționar tâmplar |
| Membru al Sovietului Suprem al URSS | |
| În funcție – | |
| Premii | Ordinul Lenin Pocesna hramota Prezîdii Verhovnoii Radî URSR[*] |
| Partid politic | PCUS (–prezent) |
Modifică date / text  | |
Iustin Batișcev (în rusă Иустин Николаевич Батищев, în ucraineană Іустин Миколайович Батищев; n. , Cetatea Albă, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Cetatea Albă, RSS Ucraineană, URSS), poreclit Almazov, a fost un revoluționar bolșevic din Basarabia și om de stat sovietic.
Biografie
modificareS-a născut în 1882 în Cetatea Albă, în sudul Basarabiei (azi în Ucraina). De la vârsta de 11 ani a început să lucreze ca păstor. Ulterior a lucrat ca tâmplar în guberniile Basarabia și Herson.
A participat la Revoluția Rusă din 1905, distribuind materiale revoluționare printre soldați. S-a stabilit apoi la Tatarbunar. A luptat în Primul Război Mondial în Armata Imperială Rusă, apoi s-a întors la Tatarbunar, care a devenit parte a României.
Din 1919 a început să activeze în mișcarea comunistă clandestină din Basarabia. A fost unul dintre organizatorii Răscoalei de la Tatarbunar, motiv pentru care a fost arestat și condamnat la închisoare pe viață în cadrul Procesului celor 500. A fost închis la Ocnele Mari, Doftana, Jilava și Chișinău. A fost eliberat în 1940, în urma ocupației sovietice a Basarabiei și Bucovinei de Nord. Tot în același an s-a înscris în PCUS. A fost deputat în Sovietul Suprem al Uniunii Sovietice în perioada 1941-1950.[1]
A decedat în 1969, în Cetatea Albă.