Iacob Popeneciu

Notabilitate|Mișcarea naționalistă în Transilvania, 1860-1914

Iacob Popeneciu
Date personale
Născut	4 iunie 1842 Veneția de Jos, Transilvania
Decedat	28 septembrie 1912 Veneția de Jos, Transilvania, Austro-Ungaria
Cetățenie	Austro-Ungaria
Ocupație	Prim-pretor, politician, filantrop
Limbi vorbite	Română, germană, maghiară

Iacob Popeneciu (n. 4 iunie 1842, Veneția de Jos – d. 28 septembrie 1912, Veneția de Jos) a fost un fruntaș român din Țara Făgărașului, filantrop, susținător al culturii și educației in limba romană în perioada austro-ungară a Transilvaniei.

Origini

În lucrarea sa „Monumente pentru Istoria Țierei Făgărașiului” (Tipografia Academiei Române, 1885), Nicolae Densușianu oferă o amplă descriere a genealogiei mai multor familii nobiliare românești din Transilvania, prezentate ca având origini străvechi, depășind limitele memoriei umane. Printre aceste familii, Densușianu menționează neamul din care descinde și Iacob Popeneciu, a cărui obârșie boierească este atestată documentar printr-o diplomă emisă în anul 1652 de către Zsuzsanna Lorántffy, văduva principelui Transilvaniei, George I Rákóczi. Documentul reconfirma statutul boieresc al lui „Komán și Illye Popenieszci” și dreptul acestora asupra unei părți din posesiunile Venețiene, un reper istoric păstrat inițial în arhivele Districtului Făgărașului.

Ulterior, genealogia acestei familii este detaliată și de Ioan Cavaler de Pușcariu, care în lucrarea sa „Date Istorice privitoare la Familiele Nobile Romăne” (1895) și în „Fragmente istorice. Despre boierii din Țara Făgărașului” (1904) evidențiază descendența lui Iacob Popeneciu din Coman și Ilie „Popenieszci” și stabilește filiația cu familia lui Grigorie III. Pușcariu subliniază că posesiunile Venețiene au fost împărțite în patru părți între fiii lui Grigorie III, unul dintre aceștia dobândind porecla „Popeneci” datorită statutului său clerical, fapt care consolidează o continuitate nobiliară și o moștenire socială de durată.

În acest context, nobilimea românească – inclusiv familia Popeneciu – a beneficiat de privilegii juridice specifice, acordate prin „Ius Valachicum”. Acest set de drepturi, codificat în Statutele Făgărașului (1508), reglementa relațiile sociale, economice și familiale, garantând autonomia juridică și coeziunea comunității românești nobiliare din Transilvania.

Educație și Carieră Profesională

După finalizarea studiilor gimnaziale la Blaj, Iacob Popeneciu a urmat studii superioare de drept și administrație la Cluj și Budapesta. Cariera sa administrativă a evoluat rapid, de la funcția de vice-notar secundar la cea de vice-notar primar al comitatului Făgăraș în anul 1883. Ulterior, a fost numit prim-pretor al plășii Bran, funcție pe care a deținut-o până la pensionare.

Activitate Politică

Iacob Popeneciu, lider al Partidului Național Român din Ungaria și Transilvania în comitatul Făgăraș, a fost ales în mod repetat ca reprezentant în Adunarea Comitatensă a Făgărașului. La alegerile din 9 noiembrie 1910, el a obținut ultimul său mandat în cadrul acestei adunări, alături de alți candidați naționali. Aceste alegeri au reflectat eforturile susținute ale Partidului Național Român de a-și consolida prezența politică în Transilvania și de a promova drepturile și interesele comunității românești din perioada austro-ungară a regiunii.

Prin implicarea sa, Iacob Popeneciu a jucat un rol semnificativ în reprezentarea și afirmarea identității naționale românești în viața politică a epocii. Activitatea sa a fost relatată și în presa vremii, în publicații precum „Gazeta Transilvaniei”, "Olteanul" și „Budapesti Hirlap”.

Activitate Economică

Activitățile economice desfășurate de Iacob Popeneciu au jucat un rol crucial în susținerea numeroaselor sale inițiative filantropice și culturale. Prin implicarea sa în domeniul financiar și agricol, el a contribuit la dezvoltarea economică a regiunii, sprijinind totodată comunitatea românească. Popeneciu a deținut poziții importante în consiliile de administrație ale mai multor instituții bancare, printre care Institutul de Credit „Sercaiana”, „Spar- und Creditanstalt Actiengesellschaft”, recunoscute ca piloni esențiali ai finanțelor locale și ai sprijinirii economiei regionale.

De asemenea, a fost un susținător activ al producătorilor de vinuri românești din Transilvania, promovându-le produsele la evenimente vinicole organizate în cadrul Austro-Ungariei. Un exemplu notabil în acest sens a fost participarea la Expoziția Agricolă de la Szeged din 1899, contribuind la creșterea recunoașterii vinurilor românești atât în interiorul imperiului, cât și în restul Europei.

Contribuții culturale, educaționale și filantropice

Ca filantrop și membru fondator al Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA), Iacob Popeneciu a sprijinit activ inițiativele culturale și educaționale ale organizației, fondată la Sibiu în 1861 de Ion Slavici.

Iacob Popeneciu a avut o contribuție semnificativă în promovarea culturii și educației românești în Transilvania, fiind un susținător dedicat al educației românești. El a contribuit financiar la dezvoltarea școlilor confesionale greco-catolice și ortodoxe, precum și la susținerea Gimnaziului Superior din Blaj, una dintre puținele instituții de învățământ liceal românesc din Transilvania în perioada Austro-Ungariei. Ca membru fondator al Direcțiunii despărțământului III (Făgăraș), Popeneciu a sprijinit constant Școala secundară pentru fete din Transilvania, inaugurată pe 15 septembrie 1886 la Sibiu prin eforturile ASTRA. Aceasta a fost prima instituție de învățământ secundar dedicată fetelor din Transilvania, care după Marea Unire a fost transformată în liceu de fete, primind în 1924 numele „Domnița Ileana”.

Școala Normală din Bran a beneficiat, ani la rând, de sprijinul financiar și moral al lui Iacob Popeneciu și al lui Ioan Cavaler de Pușcariu, ambii contribuind semnificativ la dezvoltarea și susținerea acestei instituții de învățământ românesc. Implicarea sa în susținerea elevilor români defavorizați s-a concretizat prin strângerea de fonduri pentru burse și alte forme de sprijin destinate copiilor talentați, dar lipsiți de resurse. Printre inițiativele sale se numără și contribuția la „Fondul pentru ajutorarea școlarilor mizeri în caz de morb,” creat pentru a oferi ajutor celor aflați în situații dificile.

Prin sprijinul financiar acordat tineretului universitar român din Budapesta și bibliotecii Societății „Petru Maior”, Popeneciu a facilitat accesul tinerilor români la învățământul superior. Societatea pentru Fond de Teatru Român, al cărei membru pe viață a fost, a contribuit activ la promovarea teatrului în limba română. De asemenea, a susținut dezvoltarea bibliotecilor școlare, precum și înființarea și întreținerea bibliotecilor populare în mediul rural transilvănean, acestea jucând un rol semnificativ în păstrarea și promovarea limbii și culturii românești, într-o perioadă în care identitatea națională era adesea supusă presiunilor contextului politic și social.

Activitate Religioasă și Comunitară

Iacob Popeneciu a oferit sprijin material și logistic bisericilor unite din sudul Transilvaniei, contribuind la construirea și renovarea mai multor lăcașuri de cult, inclusiv în localitatea sa natală, Veneția de Jos.

Prin legăturile sale cu diaspora românească din Statele Unite ale Americii, Iacob Popeneciu a facilitat contribuții financiare semnificative pentru susținerea lăcașurilor greco-catolice din regiune. Aceste donații au avut un impact major asupra dezvoltării comunităților religioase românești din Transilvania și a consolidării identității spirituale a acestora.

Referințe

1. ^ Nicolae Densușianu, „Monumente pentru Istoria Țierei Făgărașiului”, Tipografia Academiei Române, 1885 2. ^ „Date Istorice privitoare la Familiele Nobile Române culesse de I. Cav. de Pușcariu, publicate sub auspiciele Associatiunei Transilvane pentru literatur`a romana si cultur`a poporului romanu. Partea II. la Sibiu, Tipariulu tipografiei archidiecesane. 1895”, Pag. 307. 3. ^ Document disponibil online, Biblioteca Centrală Universitară Cluj 4. ^ „Fragmente istorice. Despre boierii din Țara Făgărașului”, 1904, Pag. 14-15. 5. ^ Document disponibil online, Biblioteca Centrală Universitară Cluj 6. ^ Nemzet, Nr. 470. (350.), Budapest, 1883, 22 decembrie, II. évi folyam. 7. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 126, 1883; TisztiCimtar, 1889, Pag. 125. 8. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 238, Brașov, 30 Octombrie (12 Noiembrie), 1910, p. 1. Disponibil online la: Biblioteca Centrală Universitară Cluj. 9. ^ „Olteanul”, 1910, Nr. 44, Pag. 4, Document disponibil pe Arcanum. 10. ^ Budapesti Hirlap, 20.12.1883, Pag. 4. 11. ^ Magyar Compass, 1907, „Banken und Sparkassen Sarkad-Sárkány”, Pag. 867. 12. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 12, 1908, Pag. 4. Disponibil online la: Biblioteca Centrală Universitară Cluj. 13. ^ Borászati Lapok, 19.03.1899, Pag. 261. 14. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 44, Pag. 4, 1872. 15. ^ Document disponibil online 16. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 205, Pag. 3, 1912. 17. ^ Document disponibil online 18. ^ „Tribuna”, Nr. 137, Pag. 547, 1902. 19. ^ „Unirea”, Nr. 9, Pag. 75, 1905. 20. ^ „Transilvania”, Organul ASTRA, Nr. IX, Pag. 7, Sibiu, Noiembrie 1899. 21. ^ „Telegraful Român”, Nr. 90, Pag. 359, 1890. 22. ^ „Balazsfalva”, Pag. 49, 1904 și Pag. 74, 1908. 23. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 66, Pag. 3, 1911. 24. ^ Document disponibil online 25. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 26, 1902, Pag. 5. 26. ^ Document disponibil online 27. ^ „Tribuna”, Nr. 89, Pag. 755, 30 Septembrie 1900, Sibiu. 28. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 26, Pag. 5, 2 (16) Februarie 1902. 29. ^ Document disponibil online 30. ^ „Tribuna”, Nr. 229, Pag. 915, 1901. 31. ^ „Tribuna”, Nr. 223, Pag. 890, 1900. 32. ^ „Foaia Poporului”, Nr. 48, Pag. 567-568, 1900. 33. ^ „Unirea”, Nr. 24, Pag. 187, 1906. 34. ^ Document disponibil online 35. ^ „Gazeta Transilvaniei”, Nr. 155, Pag. 3, 1906. 36. ^ [Document lipsă – completare necesară].