Henry Benedict Stuart

Henry Benedict Stuart, "Cardinalul-Duce de York"
Date personale
Nume la naștereHenry Benedict Maria Clement Thomas Francis Xavier Stuart
Născut11 martie 1725(1725-03-11)
Roma
Decedat (82 de ani)
Frascati, Roma
ÎnmormântatBiserica Sf. Petru, Vatican
PărințiJames Francis Edward Stuart
Maria Clementina Sobieska
Frați și suroriCharles Edward Stuart[2] Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică[3] Modificați la Wikidata
Ocupațiepreot catolic[*]
diacon catolic[*]
episcop catolic[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[4]
limba italiană Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce de York ()[1]
Familie nobiliarăCasa Stuart
Pretendent iacobit
Domnie31 ianuarie 1788 – 13 iulie 1807
PredecesorCarol al III-lea
SuccesorCarol al IV-lea

Henry Benedict Stuart (11 martie 172513 iulie 1807) a fost cardinal romano-catolic și al patrulea (și ultimul) pretendent iacobit la tronul Franței, Angliei, Scoției și Irlandei, din partea dinastiei Stuart. Spre deosebire de tatăl său, James Francis Edward Stuart, și fratele său, Charles Edward Stuart, Henry nu a făcut nici un efort să capete la loc tronul. După decesul lui Charles în ianuarie 1788, papalitatea nu l-a recunoscut pe Henry ca fiind conducătorul Angliei, Scoției și Irlandei, însă se referea la el numindu-l "Cardinalul Duce de York".[5]

Și-a petrecut viața în Statele Papale și a avut o carieră lungă în clerul Bisericii Romano-Catolice; a devenit decan al Colegiului Cardinalilor și cardinal-episcop de Ostia și Velletri.

În tinerețe, a fost făcut de tatăl său Duce de York (în nobilimea iacobită) și acesta este titlul sub care a fost cel mai cunoscut. După decesul fratelui său în 1788, Henry a devenit cunoscut de către iacobiți ca regele Henric al IX-lea al Angliei și al Irlandei și Henric I al Scoției.

  1. ^ The Complete Peerage, XII (part 2). Tracton to Zouche[*][[The Complete Peerage, XII (part 2). Tracton to Zouche (book published in 1959)|​]], p. 919-920  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ Kindred Britain 
  3. ^ Catholic-Hierarchy.org, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ MacLeod (1999); 347–348