Henri Béraud

scriitor francez
Henri Béraud
Date personale
Nume la naștereHenri Marius Béraud Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Lyon, Rhône⁠(d), Franța[3] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[1][3][5] Modificați la Wikidata
Saint-Clément-des-Baleines, arrondissement de La Rochelle, Poitou-Charentes, Franța[3] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSaint-Clément-des-Baleines[6] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarthe Deladune[*][[Marthe Deladune |​]]
Marise Dalbret[*][[Marise Dalbret |​]]
Germaine Béraud[*][[Germaine Béraud |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
scriitor
romancier[*]
anticar[*]
prăvăliaș[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[2] Modificați la Wikidata
PseudonimTristan Audebert  Modificați la Wikidata
Limbilimba franceză  Modificați la Wikidata
PatronajLe Canard enchaîné[*][[Le Canard enchaîné (French satirical newspaper)|​]]
Le Crapouillot[*][[Le Crapouillot (French magazine)|​]]
Le Petit Parisien[*][[Le Petit Parisien (periodical published in Paris)|​]]
Paris-Soir
Gringoire[*][[Gringoire (political and literary weekly newspaper in France)|​]]
L'Œuvre[*][[L'Œuvre (French daily newspaper)|​]]  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeLe Vitriol de Lune[*][[Le Vitriol de Lune |​]]
Le Martyre de l'obèse[*][[Le Martyre de l'obèse |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Goncourt  Modificați la Wikidata

Henri Béraud (n. , Lyon, Rhône⁠(d), Franța – d. , Saint-Clément-des-Baleines, arrondissement de La Rochelle, Poitou-Charentes, Franța) a fost un romancier și jurnalist francez. El a fost condamnat în 1945 la moarte - pedeapsă comutată ulterior în închisoare pe viață – pentru colaborare cu regimul de la Vichy.

Biografie

modificare

Henri Béraud era fiul unui brutar. A început să practice jurnalismul în 1903.[7] S-a alăturat săptămânalului satiric Le Canard enchaîné în februarie 1917, la recomandarea lui Paul Vaillant-Couturier și Roland Dorgeles. O prietenie veche l-a legat de Albert Londres. El a scris, de asemenea, pentru Le Crapouillot, revista fondată de Jean Galtier-Boissiere.[necesită citare] A publicat povestiri, un foileton scurt (L'angoisse du mercanti ou le compte du tonneau în 1918), un studiu cu privire la umorul din zona Lyon și mai ales articole polemice. A fost, de asemenea, reporter internațional al ziarelor Petit Parisien și Paris-Soir în perioada 1934-1944.[necesită citare]

El a devenit cunoscut ulterior ca autor al unor romane cu un succes comercial ridicat și a câștigat Premiul Goncourt în anul 1922. S-a remarcat ca un anglofob virulent și într-o mai mică măsură ca antisemit. Acești factori l-au determinat să sprijine regimul de la Vichy.[8] Sprijinul său s-a materializat în publicarea unor articole în săptămânalul de orientare fascistă Gringoire, în care-și exprima ura față de armatele britanice și critica mișcarea de eliberare a Franței, deși a dezaprobat, de asemenea, nazismul.[necesită citare]

Ajutorul acordat guvernului de la Vichy a determinat condamnarea sa la moarte în 1945, dar mai mulți scriitori, printre care și François Mauriac, au intervenit în favoarea lui. Sentința i-a fost comutată de către Charles de Gaulle în închisoare pe viață. În 1950 el a fost eliberat din motive de sănătate. A murit opt ani mai târziu.[9]

Lucrări

modificare
  • L'École moderne de peinture lyonnaise, 1912
  • Le Vitriol de Lune, 1921, carte premiată cu premiul Goncourt în 1922
  • Le Martyre de l'obèse, 1922, carte premiată cu premiul Goncourt în 1922
  • Lazarus, Albin Michel, 1924
  • Ce que j'ai vu à Moscou, Les Éditions de France, 1925
  • Le Bois du templier pendu, Les Éditions de France, 1926
  • Ce que j'ai vu à Berlin, Les Éditions de France, 1926
  • La Gerbe d'or, Les Éditions de France, 1928
  • Rende-vous européens, Les Éditions de France, 1928
  • Ce que j'ai vu à Rome, Les Éditions de France, 1929
  • Qu’as-tu fait de ta jeunesse ? (1941)
  • Les Lurons de Sabolas (1932)
  • Ciel de suie (1933)
  • Faut-il réduire l'Angleterre en esclavage (1935)
  • Les raisons d'un silence, Inter-France, 1944
  • Les derniers beaux jours, Plon, 1953
  • Portraits de contemporains
  • Retour sentimental vers Alphonse Daudet, 2001
  • Écrits dans Gringoire (1928–1937), 2003
  • Au Capucin Gourmand
  • Le Flâneur salarié
  1. ^ a b Henri Béraud, Babelio 
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Certificat de naștere, accesat în  
  4. ^ Henri Béraud, SNAC, accesat în  
  5. ^ Library of Congress Authorities, accesat în  
  6. ^ https://it.wiki.x.io/wiki/Henri_B%C3%A9raud  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ „Biography.com”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Colaborator: Procesul Și Execuția lui Robert Brasillach De Alice Yaeger Kaplan: pagina 204
  9. ^ „Revista Time necrolog”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare