Împăratul Guangxu
| Guangxu | |
| Împărat Qing | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Chineză: Aixin Jueluo Zaitian (愛新覺羅·載湉) Manciuriană: Aisin-Gioro hala i Dzai Tiyan mongolă: Altan-Gioro Sai Tiyan |
| Născut | 14 august 1871 Vila Prințului Chun, Beijing, Dinastia Qing |
| Decedat | (37 de ani) Zhongnanhai, Beijing, Dinastia Qing |
| Înmormântat | Mausoleul Chongling, Mormintele Qing de Vest, China |
| Cauza decesului | omor (arsenic poisoning[*][1][2])  |
| Părinți | Yixuan, prințul Chun Yehenara Wanzhen |
| Frați și surori | Zaifeng, Prince Chun[*] Zaitao[*] Zaixun, Prince Rui[*] |
| Căsătorit cu | împărăteasa Xiaodingjing Consora Jin Consora Zhen |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Dinastia Qing[3] |
| Ocupație | șef de stat |
| Limbi vorbite | limba chineză[4] |
| Apartenență nobiliară | |
| Familie nobiliară | House of Aisin-Gioro[*] |
| Al-XI-lea Împărat Qing | |
| Domnie | 14 august 1871 - 14 noiembrie 1908) |
| Predecesor | Împăratul Tongzhi |
| Succesor | Împăratul Xuantong |
| Regent | Împărăteasa văduvă Ci'an (1875-1881) Împărăteasa văduvă Cixi (1875-1908) |
Modifică date / text  | |
Împăratul erei Guangxu [5] (împăratul Kuang-Hsu), (n. , Xicheng District(d), Beijing, Republica Populară Chineză – d. , Xichang'anjie Subdistrict(d), Beijing, Republica Populară Chineză) născut Aisin-Gioro Zaitian (Aisin-Gioro Tsai-tien [6]), a fost al unsprezecelea împărat al dinastiei Qing, și al nouălea împărat Qing ce a domnit peste China propriu-zisă. A domnit între 1875 și 1908, dar de facto el a condus sub influența Împărătesei văduve Cixi, domnind în nume propriu doar între anii 1889-1898. El a inițiat "Reforma celor o sută de zile", dar a fost brusc oprit, când Cixi a lansat o lovitură de stat în 1898, după care a fost pus sub arest la domiciliu până la moartea sa. Numele lui de domnie înseamnă "succesiune glorioasă".
Genealogie
modificarePărinți
- Tată: Yixuan, Prințul Chunxian de Rang Intâi
- Mamă: Prințesa Consoartă Chunxian din clanul Yehe Nara, nume personal Wanzhen
Consoarte și urmași:
- Împărăteasa Xiaodingjing din clanul Yehe Nara (孝定景皇后 葉赫那拉氏; 28 Ianuarie 1868 – 22 Februarie 1913), nume personal Jingfen (靜芬)
- Consoarta Nobilă Imperială Wenjing din clanul Tatara (溫靖皇貴妃 他他拉氏; 6 Octobrie 1873 – 24 Septembrie 1924)
- Consoartă Nobilă Imperială Keshun din clanul Tatara (恪順皇貴妃 他他拉氏; 27 Februarie1876 – 15 August 1900)
Ascensiunea la tron și educația
modificareZaitian a fost al doilea fiu al lui Yixuan, Prinț Chun și al soției principale, Yehenara Wanzhen, o soră mai mică a împărătesi Cixi. La 12 ianuarie 1875, vărul lui Zaitian, împăratul Tongzhi, a murit fără să aibă un fiu. Împărăteasa Ci'an a sugerat întonarea unui dintre fiii Prințului Yixin ca viitor împărat, însă a fost respinsă de Cixi. În schimb, rupând convenția imperială care cerea ca noul împărat să fie întotdeauna de o generație după cea a împăratului anterior, Cixi l-a nominalizat pe nepotul ei și familia imperială a fost de acord cu alegerea ei.
Zaitian a fost numit moștenitor și succesor al unchiului său, împăratul Xianfeng, în loc de vărul și predecesorul său, împăratul Tongzhi. A urcat pe tron la vârsta de patru ani și a folosit ca nume regal "Guangxu". A fost adoptat de împărăteasa văduvă Cixi ca fiu al ei. Cixi a rămas regentă sub numele de "Sfânta Împărăteasă Mamă".
Începând din anul 1876, împăratul Guangxu a fost educat de către Weng Tonghe, care a fost, de asemenea, implicat în educarea dezastruosă a lui Tongzhi, totuși, a reușit cumva să fie exonerat de toate acuzațiile.[7] Weng ar fi insuflat în împărat pietatea filială față de împărătesele văduve Cixi și Ci'an.[8]
În 1881, când Guangxu avea nouă ani, împărăteasa Ci'an a murit pe neașteptate, lăsând-o pe Cixi ca singura regentă. Totuși, Cixi suferea de multă vreme de probleme de sănătate. Între timp, eunicii imperiali au abuzat adesea de influența lor asupra băiatului-împărat.[9]
În 1887, împăratul Guangxu ar fi fost destul de mare pentru a începe să domnească în nume propriu. Cu toate acestea, în anul anterior, mai mulți curteni, printre care Prințul Chun și Weng Tonghe, au cerut împărătesei văduve să-și amâne retragerea de la regență. În februarie 1889, în pregătire pentru retragerea împărătesei Cixi, Guangxu a fost căsătorit. Ca împărăteasă, spre neplăcerea împăratului, Cixi a ales-o pe o nepoată a ei, verișoara lui Guangxu, Jingfen, care a devenit împărăteasa Longyu. De asemenea, ea a selectat două concubine, surori, care să devină consoartele Jin și Zhen. În săptămâna următoare după nuntă, Cixi s-a retras de la regență.
Domnie
modificareChiar și după ce Guangxu și-a început oficial domnia, împărăteasa Cixi a continuat să influențeze deciziile și acțiunile sale, în ciuda faptului că locuia mai multe luni ale anului la Palatul de Vară. Weng Tonghe a relatat că în timp ce împăratul participa la afacerilor de stat de zi cu zi, în cazurile mai dificile, Guangxu și Marele Consiliu cereau sfatul împărăteasei.[10] De fapt, împăratul se ducea des la palatul de vară pentru a-și prezenta omagiile mătușei sale și pentru a discuta despre afacerile de stat cu ea.
În 1891, sub presiunea misiunilor diplomatice străine și ca răspuns la revoltele din valea râului Yangtze, Guangxu a emis un edict prin care creștinii erau sub protecție imperială.[11]
În 1892, el a încercat să pună în aplicare o serie de măsuri draconice, în scopul de a reduce cheltuielile Departamentul de uz casnic Imperial, care s-a dovedit a fi una dintre puținele sale succese administrative.[12] Dar, a fost doar o victorie parțială, el a trebuit să aprobe cheltuieli mai mari decât i-ar fi plăcut, în scopul de a satisface nevoile împărătesei văduve.
În 1894 a izbucnit Primul Război Sino-Japonez. În timpul războiului, în ciuda faptului că era împărat, Guangxu a fost evitat de multe ori de curteni, care în schimb mergeau la împărăteasa văduvă.[13] În cele din urmă, Marele Consiliu crea două seturi de memorii, una pentru împărat și alta pentru Cixi, o practică care va continua până în toamna anului 1898. După înfrângerea umilitoare a Chinei și după ce a fost obligat să fie de acord cu termenii Tratatului de la Shimonoseki, Guangxu și-a exprimat dorința de a abdica.[14]
În urma războiului, Guangxu a ajuns să creadă că învățând de la monarhiile constituționale, cum ar fi Japonia, China va deveni mai puternică din punct de vedere politic și economic. În iunie 1898, Guangxu a început "Reforma celor o sută de zile", care vizează o serie de schimbări politice, juridice și sociale. Pentru o perioadă scurtă de timp, după retragerea împărătesei Cixi, Guangxu a emis edicte pentru ample reforme de modernizare cu ajutorul mai multor miniștri progresivi, cum ar fi Kang Youwei și Liang Qichao.
Note
modificare- ^ 国家清史纂修工程重大学术问题研究专项课题成果:清光绪帝死因研究工作报告[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ 清光绪帝砒霜中毒类型及日期考[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ China Biographical Database
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ pr.: guanșu
- ^ Manciuriană: Aisin-Gioro Dzai-Tiyan
- ^ Kwong, Luke S.K. A Mosaic of the Hundred Days: Personalities, Politics and Ideas of 1898 (Harvard University Press, 1984), pg. 45
- ^ Kwong, pgs. 52 & 53
- ^ Kwong, pgs. 47 & 48
- ^ Kwong, pgs. 26 & 27
- ^ Seagrave, Sterling Dragon Lady: the Life and Legend of the Last Empress of China (Knopf, 1992), pg. 291
- ^ Kwong, pg. 56
- ^ Kwong, pg. 27
- ^ Seagrave, pg. 186