Gramatica limbii romani

Limba romani (sau țigănească, rromă) este o limbă din familia indo-europeană, aparținând grupului de limbi indo-ariene.

Limba rromă, de-a lungul dezvoltării sale, întâmpinat multe modificări, astfel ajungându-se la multitudinea de dialecte și varietăți pe care le știm astăzi. Modificările au avut loc cel mai mult în fondul lexical al limbii, fiind influențată de idiomurile cu care a intrat în contact, precum hindi, persană, georgiană, armeană, greacă, turcă, arabă, bulgară, macedoneană, sârbă, română, rusă și limbile din vestul Europei. Din punct de vedere lingvistic, limba romani se aseamănă cel mai mult cu punjaba, rajastana și domari (limbă vorbită în Orientul Mijlociu de către poporul dom).

Pronunție și scriere

Literă	Pronunție AFI (vezi: Alfabetul Fonetic Internațional)	Pronunție RO (plus varianta în grafie chirilică)	Tip de sunet	Exemplu	Observații
A a	a	a (а), ca în Ana	vocală	ANGLAL=înainte
Ǎ ǎ	ja	ia (я), ca în iarnă	vocală iotizată	ABĂV=nuntă
Ä ä	ə	ă (э), ca în casă	vocală	PÄTRUNŹÈLO=pătrunjel	numai în cuvinte de origine străină (fondul de termeni împrumutați din alte limbi de contact, precum româna sau bulgara) sau în substantive proprii (ex: Dinìkä pentru numele de familie românesc Dinică).
B b	b	b (б), ca în bob	consoană	BALO=porc
C c	ts	ț (ц), ca în țap	consoană	CÒXA=fustă	această pronunție a grafemului /c/ se întâlnește și în alte limbi, cum ar fi albaneza sau ceha
Ć ć	tʃ	c+e,i (ч), ca în ceas	consoană	ĆAMĆÀLI=geană
Ćh ćh	tʃʰ	c din grupul c+e,i urmat de un h aproape mut	consoană aspirată	ĆHIB=limbă
D d	d	d (д), ca în dar	consoană	DAND=dinte
E e	e	e (е), ca în elefant	vocală	EFTA=șapte
Ě ě	je	ie (e,йe), ca în iepure	vocală iotizată	ADĚS=astăzi/azi (cu varianta AGES)
Ë ë	ə	ă (э), ca în ăsta	vocală	KHËR=cizmă	numai în cuvinte native, în anumite graiuri, în cadrul cărora vocala „e” se rostește „ă”
F f	f	f (ф), ca în foc	consoană
G g	g	g (г), ca în gol	consoană	GAD=cămașă
H h	h	h (х), ca în horă	consoană
I i	i	i (и), ca în ilic	vocală	ILO=inimă
Ǐ ǐ	ji	ii (йи,ий), ca în pălării	vocală iotizată	PATĬV=onoare
Ï ï	ɨ	î/â (ы), ca în înger	vocală	XANCÏ=puțin
J j	j	i (й), ca în iar	semivocală	JAG=foc
K k	k	c (к), ca în cal	consoană	KIRAL=brânză
Kh kh	kʰ	c urmat de un h aproape mut	consoană aspirată	KHAM=soare
L l	l	l (л), ca în lac	consoană	LIL=carte
M m	m	m (м), ca în mamă	consoană	MAĆHO=pește
N n	n	n (н), ca în nor	consoană	NAJ=unghie
O o	o	o (о), ca în odihnă	vocală
Ǒ ǒ	jo	io (ё), ca în iod	vocală iotizată
P p	p	p (п), ca în par	consoană	PANI=apă
Ph ph	pʰ	p urmat de un h aproape mut	consoană aspirată	PHUV=pământ
R r	r	r (р), ca în rac	consoană	RAT=sânge
Rr rr	ʀ/ʁ	r precum cel franțuzesc, ca în [fr.] Bonjour!	consoană	ŔOJ=lingură
S s	s	s (с), ca în sac	consoană	SAP=șarpe
Ś ś	ʃ	ș (ш), ca în șef	consoană	ŚAX=varză
T t	t	t (т), ca în tată	consoană	TRIN=trei
Th th	tʰ	t urmat de un h aproape mut	consoană aspirată	THEM=țară
U u	u	u (у), ca în unu	vocală	UĆO=înalt
Ǔ ǔ	ju	iu (ю), ca în iubire	vocală iotizată
V v	v/w	v (в), ca în vară	consoană	VAXT=timp
W w	w	u (у), ca în uau	semivocală	AWGIN=miere	întâlnit atât în cuvintele autohtone în locul sunetului /v/, cât și în neologisme și împrumuturi din limbile de circulație internațională (de exemplu: WhatsApp)
X x	x/χ	h (х), ca în duh	consoană	XER=măgar
Y y	j	i (й), ca în iau	semivocală	YOUTUBE	utilizat în cuvinte de origine străină, în termeni internaționali și în denumiri preluate cu precădere din limba engleză
Z z	z	z (з), ca în zar	consoană	ZEN=șa
Ź ź	ʒ	j (ж), ca în jar	consoană	ŹANEL=a ști
Ӡ ӡ	dʒ	g+e,i (ӂ), ca în geam	consoană	ӠUKEL=câine	în unele graiuri, această literă și sunetul asociat ei sunt în întregime înlocuite de /ź/ (a se vedea coloana de mai sus)

În limba rromă, accentul cade pe ultima silabă (adică pe ultima vocală) a cuvântului. Când există excepții de la această regulă, accentul este notat grafic (în scris) cu un accent grav, care nu modifică fonologic vorbind vocala deasupra căreia se află. Astfel, dacă am scrie

Substantivul (vezi: substantiv)

Substantivul în limba romani cunoaște două genuri, două tipuri/naturi și două numere. Declinarea acestora se realizează cu ajutorul cazurilor substantivale, în număr de 8 (spre deosebire de limba română, în care există numai 5 cazuri).

Genul substantivului poate fi determinat în majoritatea cazurilor după terminația pe care o are substantivul la numărul singular, cazul Nominativ.

Prin urmare, substantivele care se termină în:

1. a) consoană (ex: m, r, s etc.); majoritatea sunt substantive de gen masculin.
2. b) vocală (ex: a, e, i, o etc.); majoritatea sunt substantive de gen feminin, aproape în totalitate terminate în i sau a.
3. c) semivocală (ex: j, w, y); pot fi atât feminine, cât și masculine, neexistând o regulă anume.
4. d) terminație străină/sufix (ex: pen, lin, ari, ori etc.); genul depinde de folosirea sufixului și semnificația acestuia ca parte a substantivului.

Natura substantivului este de două feluri în limba țigănească: însuflețită și neînsuflețită (fiecare având declinări diferite în funcție de gen, număr de silabe sau sens).

1. Substantivele însuflețite (care exprimă „ceva viu”-o ființă, o persoană sau o creatură).
2. Substantivele neînsuflețite (care exprimă „ceva neviu”- un obiect, un concept, o stare, o idee, un fenomen sau un element).

Numărul substantivului este ori singular, ori plural.

1. Numărul singular sg. (un singur obiect).
2. Numărul plural pl. (două sau mai multe obiecte).

Regulile de formare a pluralului sunt:

Dacă substantivul singular la cazul Nominativ se termină în:

1. consoană, atunci se adaugă terminația „a”, care este accentuată.
2. semivocală, atunci se adaugă terminația „a”, care este accentuată.
3. „a” sau „o” accentuate sau neaccentuate, atunci ele devin „e”, accentuat sau neaccentuat.
4. „i”, atunci la plural „i-ul” devine „ă”.
5. „mos” sau „pen”, atunci devin „mata”.
6. „l” sau „n” (doar cele de gen feminin), atunci se adaugă terminația „ă”.

Cazul substantivului este împărțit în 8 „categorii”; fiecare categorie a cazului substantival este realizată prin adăugarea sau schimbarea unei/unor terminații a/ale substantivelor.

1. Nominativ N (forma de dicționar a substantivului, care răspunde la întrebarea „cine/ce?”).
2. Acuzativ Ac (forma care răspunde la întrebarea „pe ce/cine/care?”).
3. Genitiv G (forma care răspunde la întrebarea „al/a/ai/ale cui?”).
4. Dativ D (forma care răspunde la întrebarea „cui?”).
5. Locativ L (forma care răspunde la întrebarea „în/la cine/ce?”).
6. Instrumental I (forma care răspunde la întrebarea „cu ce/cine?”).
7. Ablativ Ab (forma care răspunde la întrebarea „din cauza a ce/cui?”, „de la cine/ce?”).
8. Vocativ V (forma exclamativă a substantivului, cea de strigare).

Exemplu	Gen	Tip	N-sg	N-pl	Ac-sg	Ac-pl	G-sg	G-pl	D-sg	D-pl	L-sg	L-pl	I-sg	I-pl	Ab-sg	Ab-pl	V-sg	V-pl
1.	Masculin (Murśikano)	Însuflețit	(o) phral „frate”	(e) phrala „frați”	(e) phrales „pe frate(le)”	(e) phralen „pe frați(i)”	(e) phralesqo/qi/qe „al/a/ai(ale) fratelui”	(e) phralenqo/qi/qe „al/a/ai(ale) fraților”	(e) phralesqe „fratelui”	(e) phralenqe „fraților”	(e) phralesθe „la/în frate(le)”	(e) phralenθe „la/în frați(i)”	(e) phraleça „cu frate(le)”	(e) phralença „cu frați(i)”	(e) phralesθar „de la frate(le)”	(e) phralenθar „de la frați(i)”	phral!a	phral!es
2.	Feminin (Ӡuvlikano)	Însuflețit	(i) ćhaj „fată”	(e) ćhaja „fete”	(e) ćhaja „pe fată/a”	(e) ćhajan „pe fete(le)”	(e) ćhajaqo/qi/qe „al/a/ai(ale) fetei”	(e) ćhajanqo/qi/qe „al/a/ai(ale) fetelor”	(e) ćhajaqe „fetei”	(e) ćhajanqe „fetelor”	(e) ćhajasθe „la/în fată/a”	(e) ćhajanθe „la/în fete(le)”	(e) ćhajaça „cu fată/a”	(e) ćhajança „cu fete(le)”	(e) ćhajasθar „de la fată/a”	(e) ćhajanθar „de la fete(le)”
3.	Masculin (Murśikano)	Neînsuflețit	(o) gono „sac”	(e) gone „saci”	(o) gono „pe sac(ul)”	(e) gone „pe saci(i)”	e gonesqo/qi/qe „al/a/ai(ale) sacului”	e gonenqo/qi/qe „al/a/ai(ale) sacilor”	e gonesqe „sacului”	e gonenqe „sacilor”	e gonesθe „la/în sac(ul)”	e gonenθe „la/în saci(i)”	e goneça „cu sac(ul)”	e gonença „cu saci(i)”	e gonesθar „de la sac(ul)”	e gonenθar „de la saci(i)”
4.	Feminin (Ӡuvlikano)	Neînsuflețit	(i) phuv	(e) phuvă	(i) phuv	phuvă	phuvăqo/qi/qe	phuvănqo/qi/qe	phuvăqe	phuvănqe	phuvăsθe	phuvănθe	phuvăça	phuvănça	phuvăsθar	phuvănθar

Articolul (vezi: articol)

Articolul în limba romani este hotărât sau nehotărât.

El poate fi folosit la toate cazurile.

Articolul hotărât pentru substantive este:

• „O”-genul masculin, numărul singular
• „I”-genul feminin, numărul singular
• „E”-ambele genuri, numărul plural (cu mențiunea că poate fi folosit și la cazurile oblice indiferent de numărul subtantivului)

Articolul de plural are mai multe forme, în funcție de dialect sau varietate: ÄL, OL, EL, LE, LA, ËL sau ÏL.