Fie o mulțime deschisă din și un corp.
Notăm cu tribul borelian al părților boreliene din , iar este restricția măsurii lui Lebesgue n-dimensionale din la , atunci prin definiție este . Vom considera pe spațiul norma
care induce metrica și față de care este un spațiu complet. Prin vom înțelege mulțimea funcțiilor cu valori în , care sunt p-sumabile pe orice compact din . Elementele din le vom numi funcții local p-sumabile. Rezultă imediat că este un spațiul liniar cu operațiile de adunare și înmulțire cu scalari a funcțiilor. devine un spațiu local convex separat cu sistemul de seminorme , unde K parcurge compactele din și
Este ușor de verificat că pentru o exhaustiune cu compacte a lui , sistemul de seminorme este crescător și generează topologia local convexă inițială pe . De aici rezultă că este metrizabil. Dacă și este un compact oarecare în , din relația
rezultă că pentru orice .
Punem în evidență organizarea lui ca algebră Banach.
TEOREMA 1. Fie . Atunci pentru orice , funcția este în . Convoluția definită prin:
este de asemenea o funcție din și în plus
Cu convoluția funcțiilor ca înmulțire, devine o algebră Banach.
Demonstrație. Pentru funcția măsurabilă pozitivă , integrala iterată
este evident egală cu . Așadar, conform teoremei lui Fubini pentru funcții măsurabile pozitive, rezultă că există și cealaltă integrală iterată și este egală cu integrala (3), deci în particular este sumabilă ca funcție de , integrala sa este măsurabilă ca funcție de și are integrala finită. Rezultă că este absolut sumabilă și
ceea ce înseamnă Comutativitatea convoluției rezultă simplu printr-o schimbare de variabilă în integrala (1), iar asociativitatea în modul următor
În a patra egalitate de sus am utilizat teorema generală a lui Fubini de intervertire a ordinii de integrare. Penultima egalitate s-a obținut prin schimbarea de variabilă în integrala interioară: Distributivitatea convoluției față de adunare rezultă din liniaritatea integralei (1) prin raport cu , cât și prin raport cu Cu aceasta devine algebră Banach.
TEOREMA 2. Fie și Atunci este definită printr-o integrală de tipul (1) pentru aproape orice , și
Demonstrație. Pentru rezultatul este conținut în teorema precedentă.
Fie deci și ca de obicei conjugatul lui . Din inegalitatea lui Hölder avem:
de unde, cum cu teorema precendentă deducem că este definită și finită pentru orice și de asemenea rezultă că
de unde cu obținem (5).
Cu TEOREMA 2 semnalăm că aplicațiile și sunt liniare și continue de la respectiv la . În acest fel cu convoluția ca operație externă, se organizează ca modul Banach peste algebra Banach