Franc Miklošič
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Radomerščak, Ljutomer, Slovenia[3][6] Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani)[1][2][3][4][7] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[3][8][6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Central din Viena Modificați la Wikidata
Cetățenie Cisleithania
 Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Ocupațielingvist
bibliotecar
pedagog[*]
scriitor
profesor universitar[*]
filozof
avocat
jurist
slavist[*]
filolog[*]
politician
censor[*][[censor (person that checks media for the prohibited material)|​]] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba slovenă[9][10]
limba albaneză
limba română
limba romani
limba sârbocroată
limba germană[10] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din Graz
Universitatea din Viena  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea din Viena
Universitatea din Graz  Modificați la Wikidata
Premiiprix Volney[*][[prix Volney |​]] ()
Ordinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]
Ordinul bavarez Maximilian pentru științe și arte[*] ()  Modificați la Wikidata

Franc Miklošič (cunoscut în germană ca Franz von Miklosich) (n. , Radomerščak, Ljutomer, Slovenia – d. , Viena, Austro-Ungaria) a fost un filolog sloven.

Franc Miklošič

Biografie

modificare

Miklošič s-a născut în mica comună Radomerščak, din apropierea orăsului Ljutomer, parte, pe atunci, din Imperiul Austriac.

A absolvit cu titlul de doctor în filosofie Universitatea din Graz, unde a și lucrat, mai târziu pentru o vreme, ca profesor de filosofie. În anul 1838 s-a mutat la Universitatea din Viena, acolo unde a absolvit cu titlul de doctor în drept. În timpul studiilor, a fost influențat de opera filologului și lingvistului sloven Jernej Kopitar. A abandonat dreptul, pentru ca pentru marea parte din restul vieții sale să și-o dedice studiului limbilor slave.

În 1840, Miklošič a fost numit la catedra nou-creată de filologie slavă a Universității din Viena, pe care a ocupat-o până în anul 1886. A devenit membru al Academiei din Viena, care, de altfel, l-a desemnat secretar al secției istorice și filosofice, membru al consiliului de instruire publică și a senatului și membru corespondent al Academiei franceze de Inscripții și arte frumoase (Académie des Inscriptions et Belles-Lettres).

Prin numeroasele sale lucrări nu s-a limitat doar la limbile slave, ci a abordat și limbile română (și dialectul aromân), albaneză, greacă și romani.

Selecție bibliografic

modificare
  • Lexicon linguae slovenicae veteris dialecti, 1850 (1862-65 als Lexicon Palaeoslovenico-graeco-latinum)
  • Vergleichende Grammatik der slavischen Sprachen, 4 Bde., 1852–75
  • Vergleichende Formenlehre der slavischen Sprachen, 582 p., 1856
  • Monumenta Serbica Spectantia Historiam Serbiae, Bosniae, Ragusii, 1858 (Hg.)
  • Die Bildung der slavischen Personennamen, 1860
  • Etymologisches Wörterbuch der slavischen Sprachen, 1886
  • Über die Mundarten und Wanderungen der Zigeuner Europas, 12 Tle., 1872-80.
  1. ^ a b „Franc Miklošič”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b c d Slovenska biografija 
  4. ^ a b Franc Miklošič, Hrvatska enciklopedija[*][[Hrvatska enciklopedija (Croatian national encyclopedia)|​]] 
  5. ^ Franz Xaver Miklosich, Brockhaus Enzyklopädie 
  6. ^ a b Миклошич Франц, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  7. ^ Franc Miklošič, SNAC, accesat în  
  8. ^ „Franc Miklošič”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ a b CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)