Wikipedia

François Périer

actor francez
François Périer

Anna Maria Ferrero și François Périer într-o scenă din filmul Les Amants de Villa Borghese (1953).
Date personale
Nume la naștereFrançois Gabriel Marie Pillu Modificați la Wikidata
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[6] Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani)[6][7][8] Modificați la Wikidata
Paris, Île-de-France, Franța[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Passy[*]​ Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuJacqueline Porel[*]​ (–)
Marie Daëms[*][[Marie Daëms (actriță franceză)|​]] (–) Modificați la Wikidata
CopiiAnne-Marie Périer[*][[Anne-Marie Périer (jurnalistă franceză)|​]]
Jean-Marie Périer[*][[Jean-Marie Périer (French photographer and film director)|​]]
Jean-Pierre Périer[*][[Jean-Pierre Périer |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de film Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[4] Modificați la Wikidata
Alma materCours Simon[*]​
Premii BAFTA
Cel mai bun actor în rol principal (1957) pentru Gervaise Modificați la Wikidata
Alte premii
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*]​ (1978)[1]
prix du Brigadier[*][[prix du Brigadier (French theatre award)|​]] (2005) Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

François Pillu, mai cunoscut prin numele de scenă François Périer, (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un actor francez de teatru și film.[9]

Biografie

modificare

François Périer a urmat cursul de artă dramatică René-Simon, fiind admis apoi la Conservatorul național superior de artă dramatică din Paris în același an cu Gérard Oury și Bernard Blier. Și-a făcut debutul pe scenă și în cinema în 1938.

Homosexual simpatic în Hôtel du Nord al lui Marcel Carné (1939), june prim timid și amuzant în L'Entraîneuse al lui Albert Valentin (1940), el s-a impus la sfârșitul anilor 1940 ca un actor de mare expresivitate în filme ca Un revenant al lui Christian-Jacque (1946) sau Le silence est d'or de René Clair (1947). În anii 1950 a contribuit la crearea universului poetic al lui Jean Cocteau din Orfeu, precum și a universului realist magic al lui Federico Fellini din Nopțile Cabiriei. În perioada de vârf a carierei lui din anii 1950, François Périer a dobândit reputația unui artist monden în cercurile artistice din Paris. A frecventat regulat salonul de ceai „Les Délices”, unde a închegat o prietenie intimă cu o tânără chelneriță, Paulette Karkos.[necesită citare] În 1956 a jucat rolul Coupeau, muncitorul invalid și alcoolic din filmul Gervaise. Cu maturitate, el a interpretat personaje sumbre, tulburătoare și complexe precum comisarii din Samuraiul (1967) și Police Python 357 (1976), procurorul din Z (1969), patronul unui club de noapte din Cercul roșu (1970) sau avocatul eficient și omniprezent al lui Stavisky din filmul cu același nume (1973).

În paralel, a desfășurat o importantă carieră teatrală, interpretând roluri în piesele lui Molière, în piesele contemporane ale lui Jean-Paul Sartre, Félicien Marceau sau Jean Anouilh și în piesele de teatru bulevardier ale lui Marcel Achard, André Roussin și Françoise Dorin.

S-a căsătorit cu actrița de comedie Jacqueline Porel în 1941 și a fost tatăl jurnalistei Anne-Marie Périer (cea de-a treia soție a cântărețului Michel Sardou) și al lui Jean-Pierre Périer, asistent de regie al lui Costa-Gavras (Compartiment tueurs) și Anatole Litvak (Noaptea generalilor), care a murit în 1966. De asemenea, l-a recunoscut ca fiu pe Jean-Marie Périer, celebrul fotograf al perioadei yé-yé, născut dintr-o relație anterioară a Jacquelinei Porel cu Henri Salvador.[10]

A divorțat de Jacqueline Porel în 1947 și s-a recăsătorit în 1949 cu actrița Marie Daëms, de care s-a despărțit în 1959. S-a căsătorit pentru a treia oară în 1961 cu Colette Boutoulaud, ultima lui soție.

Începând din 1956 a narat poveștile colecției de discuri Philips.

A murit în anul 2002 în urma unui stop cardiac și a fost înmormântat în cimitirul Passy, alături de actrița de comedie Réjane, bunica primei sale soții.[11]

Citate

modificare

„[Eu sunt] destul de fericit că sunt actor de comedie. Când văd epoca în care trăim, iraționalitatea care este adesea regula de viață a contemporanilor noștri, sunt destul de fericit că nu aparțin acestei lumi”.[12]

Activitatea teatrală

modificare

Actor de comedie

modificare

Regizor

modificare

Filmografie

modificare

Filme de cinema

modificare

Scurtmetraje și documentare[13]

modificare

Filme de televiziune

modificare

Discografie

modificare

François Périer a fost naratorul poveștilor de pe mai multe discuri pentru copii.

Premii

modificare
  • BAFTA 1957: cel mai bun actor străin pentru Gervaise
  • Prix du Brigadier 2005>: „Brigadier d'honneur” post-mortem pentru întreaga sa carieră

Note

modificare
  1. ^ https://www.siv.archives-nationales.culture.gouv.fr/siv/rechercheconsultation/consultation/ir/pdfIR.action?irId=FRAN_IR_026438, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ „François Périer”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ François Perier, Find a Grave, accesat în  
  4. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ François Pillu, Roglo 
  6. ^ a b c d Fichier des personnes décédées mirror 
  7. ^ Who's Who in France 
  8. ^ „François Périer”, Internet Movie Database, accesat în  
  9. ^ Les Gens du cinéma
  10. ^ Jean-Marie Périer, fils de..., L'Express, 18 octobre 2001
  11. ^ Tombe de Réjane sur Find-a-grave
  12. ^ L'Obs (), François Périerest mort (în franceză), L'Obs 
  13. ^ Cinéma sauf précision

Bibliografie

modificare
  • Profession menteur, Le Pré-aux-clercs, 1989 (reeditare Press Pocket, 1991)

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wiki.x.io/w/index.php?title=François_Périer&oldid=16199140