Forțele navale prezente în Bătălia de la Trafalgar

În acest articol este redat dispozitivul de luptă al flotei britanice comandată de vice-amiralul Horatio Nelson și al flotei franco-spaniole comandată de vice-amiralul Pierre-Charles Villeneuve, care au participat la batălia navală din 21 octombrie 1805 din largul Capului Trafalgar.

Flota britanică

Numeroase efective navale britanice au fost concentrate în zona Cadizului începând cu luna iunie 1805. Vice-amiralul Collingwood a sosit în fața portului spaniol la 8 iunie, la escadra sa unindu-se mai multe nave între timp, astfel că la 22 august avea navele Dreadnought 98, Tonnant 80, Achille 74, Bellerophon 74, Colossus 74, Mars 74, Minotaur 74 și Queen 98.

Vice-amiralul Calder i s-a alăturat lui Collingwood la 30 august cu navele sale, parte dintre ele participante la Bătălia de la Capul Finistere: Prince of Wales 98, Britannia 100, Neptune 98, Prince 98, Temeraire 98, Canopus 80, Donegal 80, Tigre 80, Spencer 74, Zealous 74, Conqueror 74, Defence 74, Orion 74, Revenge 74, Spartiate 74, Swiftsure 74, Polyphemus 64. La 14 octombrie Calder a plecat înapoi spre Anglia cu nava sa amiral, Prince of Wales 98, pentru a se justifica în fața Curții Marțiale de conduita în Bătălia de la Capul Finisterre, luând cu el ca martori mai mulți comandanți de nave.

La 29 septembrie vice-amiralul Nelson a sosit la bordul navei sale Victory 100 pentru a prelua comanda escadrei, fiind însoțit de navele Ajax 74 și Thunderer 74 venite din Anglia.

La 2 octombrie Nelson l-a trimis pentru aprovizionare la Gibraltar pe contra-amiralul Thomas Louis cu cinci nave de linie: Queen 98, Canopus 80, Tigre 80, Spencer 74, Zealous 74 și fregata Endymion 40. Aceste nave au fost deviate în Marea Mediterană pentru a oferi escortă unui convoi comercial spre Malta la 17 octombrie iar în timpul Bătăliei de la Trafalgar se aflau înapoi la Gibraltar, alăturându-se flotei lui Nelson abia după înfrângerea franco-spaniolilor. Nava de linie Superb 74 fusese trimisă înapoi în Anglia pentru reparații urgente după mai bine de patru ani de serviciu continuu pe mare, dar nu s-a întors la timp pentru a lua parte la bătălie.

Între 3 și 10 octombrie au mai sosit din Anglia navele Belleisle 74 și Defiance 74. Nava Leviathan 74 s-a alăturat flotei lui Nelson la 8 octombrie, sosind de la Gibraltar. Nava Royal Sovereign 100 a venit și ea singură din Anglia, Collingwood mutându-și pe ea steagul de amiral de pe Dreadnought 98 precedent. La 13 sau 14 octombrie au sosit în final din Anglia și navele Africa 64 și Agamemnon 64 , ridicând flota lui Nelson la efectivul de 27 nave de linie, 4 fregate, 1 goeletă și 1 cuter.

Nava de linie Africa ar fi trebuit să ocupe locul al patrulea în coada liniei de sub vânt, dar datorită vremii proaste și a pierderii unei semnalizări în timpul nopții, se afla detașată la nord de restul flotei britanice. Celelalte nave de linie britanice erau organizate în două escadre, prima dintre ele formând o linie în vânt pe flancul nordic iar cea de-a doua o linie sub vânt pe flancul sudic. Linia inamică naviga de la Nord spre Sud avânt avantajul vântului, sperând să coboare în atac asupra lui Nelson. Ordinea de bătaie a navelor britanice din tabel este cea din acel moment. Înainte de apropierea de inamic, britanicii formau câte o singură linie, cu observația că navele Britannia, Dreadnought și Prince au rămas inițial în urmă, dar după ce s-au apropiat îndeajuns pentru a deschide focul, navele au manevrat pentru a obține cele mai bune poziții de foc. Flota britanică era alcătuită din 33 nave de război, dintre care 27 erau nave de linie. În timpul bătăliei fregatele care țineau Cadiz sub observație au acționat în spatele liniei, sprijinind flota, transmițând mesaje și remorcând nave, dar nu au luat parte activă la bătălie. Atunci când Collingwood a preluat comanda după moartea lui Nelson, el și-a transferat steagul pe fregata Euralyus, deoarece nava sa amiral orginială, Royal Sovereign, era serios avariată.

Cele 27 nave de linie britanice aveau în medie 15,3 ani vechime, printre ele aflându-se trei nave capturate de la francezi (Spartiate 74, Belleisle 74 și Tonnant 80).

Navele de război britanice erau clasificate în mai multe categorii după puterea de foc: cele de primul rang erau armate cu 100 de tunuri pe trei punți, cele de al doilea rang cu 90-98 tunuri pe trei punți, cele de rangul trei cu 64-80 tunuri pe două punți, rangul patru cu 50-60 tunuri pe două punți, rangul cinci cu 30-44 tunuri pe o punte iar cele de rangul șase aveau 20-28 tunuri pe o punte. În luptă ocupau loc în linia de bătaie doar navele din primele trei categorii, din această cauză fiind numite nave de linie, în timp ce navele din categoriile inferioare erau alcătuite în general din fregate. Navele de linie erau reprezentate de mai multe tipuri generice numită după armamentul nominal (100, 98, 74, 64), dar în realitate armamentul real era superior celui standard datorită adăugării de caronade pe punțile superioare pentru a secera oamenii de pe punțile inamice.

Flota britanică

Navă	Tip	Tunuri nominal	Tunuri efectiv	Origine	Comandant	Echipaj	Pierderi
							Morți	Răniți	Total	%
Atacă vârful liniei franco-spaniole
Africa	2 punți	64	68	1781 Deptford	Căpitan Henry Digby	498	8	44	52	10%
Prima linie (Escadra din vânt)
Victory	3 punți	100	105	1765 Chatham	Vice-amiral Horatio Nelson† Căpitan Thomas Hardy	821	57	102	159	19%
Téméraire	3 punți	98	102	1798 Chatham	Căpitan Eliab Harvey	718	47	76	123	17%
Neptune	3 punți	98	104	1797 Deptford	Căpitan Thomas Fremantle	741	10	34	44	6%
Leviathan	2 punți	74	82	1789 Chatham	Căpitan Henry William Bayntun	623	4	22	26	4%
Conqueror	2 punți	74	82	1800 Harwich	Căpitan Israel Pellew	573	3	9	12	2%
Britannia	3 punți	100	108	1762 Portsmouth	Contra-amiral William Carnegie, Earl of Northesk Căpitan Charles Bullen	788	10	42	52	6%
Agamemnon	2 punți	64	68	1781 Bucklers	Căpitan Sir Edward Berry	498	2	8	10	2%
Ajax	2 punți	74	82	1798 Rotherhithe	Locotenent John Pilford (pe post de căpitan)	702	2	10	12	2%
Orion	2 punți	74	82	1787 Deptford	Căpitan Edward Codrington	541	1	23	24	4%
Minotaur	2 punți	74	82	1793 Woolwich	Căpitan Charles John Moore Mansfield	625	3	22	25	4%
Spartiate	2 punți	74	82	1793 Toulon	Căpitan Sir Francis Laforey	620	3	22	25	4%
A doua linie (Escadra de sub vânt)
Royal Sovereign	3 punți	100	112	1787 Plymouth	Vice-amiral Cuthbert Collingwood Căpitan Edward Rotheram	826	47	94	141	17%
Belleisle	2 punți	74	90	1793 Rochefort	Căpitan William Hargood	728	33	94	127	17%
Mars	2 punți	74	82	1794 Deptford	Căpitan George Duff† Locotenet William Hennah	615	27	71	98	16%
Tonnant	2 punți	80	90	1791 Toulon	Căpitan Charles Tyler	688	26	50	76	11%
Bellerophon	2 punți	74	82	1786 Frindsbury	Căpitan John Cooke† Locotenent William Pryce Cumby	522	28	127	155	30%
Colossus	2 punți	74	82	1803 Deptford	Căpitan James Nicoll Morris	571	40	160	200	35%
Achille	2 punți	74	84	1798 Gravesend	Căpitan Richard King	619	13	59	72	12%
Revenge	2 punți	74	82	1805 Chatham	Căpitan Robert Moorsom	598	28	51	79	13%
Polyphemus	2 punți	64	68	1782 Sheerness	Căpitan Robert Redmill	484	2	4	6	1%
Swiftsure	2 punți	74	82	1804 Bucklers	Căpitan William Gordon Rutherfurd	570	9	8	17	3%
Dreadnought	3 punți	98	104	1801 Portsmouth	Căpitan John Conn	725	7	26	33	5%
Defiance	2 punți	74	82	1783 Rotherhithe	Căpitan Philip Charles Durham	577	17	53	70	12%
Thunderer	2 punți	74	82	1783 Rotherhithe	Locotenent John Stockham (pe post de căpitan)	611	4	12	16	3%
Defence	2 punți	74	82	1763 Plymouth	Căpitan George Hope	599	7	29	36	6%
Prince	3 punți	98	104	1788 Woolwich	Căpitan Richard Grindall	735	0	0	0	0%
Nave auxiliare în spatele liniei
Euryalus	fregată	36		1803 Bucklers	Căpitan Henry Blackwood	262	0	0	0	0%
Naiad	Fregată	38		1797 Limehouse	Căpitan Thomas Dundas	333	0	0	0	0%
Phoebe	Fregată	36		1795 Deptford	Căpitan Thomas Bladen Capel	256	0	0	0	0%
Sirius	Fregată	36		1797 Deptford	Căpitan William Prowse	273	0	0	0	0%
Pickle	Goeletă	8		1799 Bermuda	Locotenent John Richards La Penotière	42	0	0	0	0%
Entreprenante	Cuter	10		1797 Socoa	Locotenent Robert Benjamin Young	41	0	0	0	0%

Flota franco-spaniolă

Datorită lipsei acute de personal, spaniolii au trebuit să lase în port navele de linie Glorioso 74, San Fulgencio 74 , Terrible 74 și Castilla 64, precum și fregata Magdalena 40, echipajele incomplete ale acestora trecând pe celelalte nave, îndeosebi pe Santa Ana 112 și Rayo 100.

În dimineața bătăliei flota franco-spaniolă naviga în linie de bătaie de la Nord spre Sud, organizată în patru escadre astfel:

• A doua escadră se afla în avangardă sub comanda lui Alava și era alcătuită din 7 nave de linie, Pluton, Monarca, Fougueux, Santa Ana (nava-amiral a lui Alava), Indomptable, San Justo, Intrépide și fregata Rhin.
• Prima escadră se afla în centru sub comanda lui Villeneuve și conținea 7 nave de linie, Redoutable, San Leandro, Neptune, Bucentaure (nava-amiral a lui Villeneuve), Santísima Trinidad, Héros, San Agustín, fregata Hortense și brigantina Furet.
• A treia escadră se află în ariergardă sub comanda lui Dumanoir și era alcătuită din 7 nave de linie, Mont Blanc, San Francisco de Asis, Duguay-Trouin, Formidable (nava-amiral a lui Dumanoir), Rayo, Scipion, Neptuno și fregata Cornélie.
• Escadra de observație se afla sub comanda lui Gravina și conținea 12 nave de linie, subîmpărțite în două divizii de câte 6 nave de linie:
  • prima divizie sub Gravina însuși, San Juan Nepomuceno, Berwick, Principe de Asturias (nava-amiral a lui Gravina), Achille, San Ildefonso, Argonaute, fregata Thémis și brigantina Argus.
  • cea de-a doua divizie sub Magon, Swiftsure, Argonauta, Algesiras (nava-amiral a lui Magon), Montañés, Aigle, Bahama și fregata Hermione.

După ce a virat spre Nord, ordinea de luptă a fost inversată, astfel că avangarda inițială se afla în ariergardă: a treia escadră sub Dumanoir deschidea linia, urmată de prima escadră sub Villeneuve în centru, apoi de a doua escadră sub Alava în ariergardă, cu escadra de observație a lui Gravina în continuarea ariergărzii. Datorită inversării ordinii de înaintare, dar și a lipsei de experiență a echipajelor, linia formată a fost neregulată, cu unele nave urcând mai mult în vânt mai aproape de Flota Britanică în timp ce altele au căzut mult sub vânt, rămânând în spatele liniei principale de bătălie și creând spații largi prin care navele britanice au putut pătrunde, printre acestea din urmă numărându-se Duguay Trouin, San Francisco de Asis, San Agustín, Neptune, San Leandro, Indomptable, Montañés, Argonauta și Achille. În timpul bătăliei întreaga formație liniară s-a spart în mici grupuri și nave individuale. Flota combinată consta în 40 nave de război, dintre care 33 nave de linie (18 franceze și 15 spaniole).

Cele 18 nave de linie franceze aveau o vechime medie de 9,2 ani, acestea incluzând o navă de construcție spaniolă (Intrépido, transferat Franței în 1801 și rebotezat Intrépide) și două nave capturate de la britanici (Swiftsure 74 și Berwick 74).

Ca și în cazul marinei britanice, navele de război franceze erau împărțite după puterea de foc, deși rangurile numerotate nu mai erau uzuale în timpul Revoluției Franceze și al Primului Imperiu: navele de prim rang erau considerate toate acelea care aveau trei punți de tunuri, dar erau în general cunoscute după armanent (nave de 100, de 110 sau de 118 tunuri); vechiul rang al doilea corespundea navelor de 80 de tunuri dispuse pe două punți; rangul al treilea era reprezentat de navele cu 74 de tunuri și de cele cu 64 de tunuri; urmau fregatele care purtau numele calibrului tunurilor principale cu care erau înarmate (fregate de 12, de 18 și de 24 de livre). În bătălia de la Trafalgar nici o navă franceză de prim rang nu a fost prezentă, luând parte 4 nave de 80 de tunuri și 14 de 74, în spatele liniei asistând cinci fregate de 18. Urmând tendințele epocii, și navele franceze erau armate în plus cu mai multe obuziere similare caronadelor britanice, armamentul real depășindu-l pe cel nominal.

Cele 15 nave de linie spaniole aveau o medie de 24,2 ani vechime.

Marina spaniolă practica de asemenea clasificarea navelor de război în mai multe categorii, din primul rang făcând parte navele cu peste 100 de tunuri pe trei sau patru punți, din al doilea rang navele cu 80-100 de tunuri pe două sau trei punți, din al treilea rang navele cu 74 și cu 64 de tunuri pe două punți, din al patrulea rang cele cu 54 și 60 tunuri pe două punți, din al cincilea rang fregatele cu 34, 40 și cu 42 de tunuri pe o punte principală. La Trafalgar spaniolii au dispus de trei nave de primul rang – două de tipul de 112 tunuri (Santa Ana și Principe de Asturias) iar a treia de tipul de 136 tunuri (de fapt o modificare a tipului de 112 prin adăugarea unei a patra punți de tunuri pe Santisima Trinidad); trei nave de rangul al doilea – două de tipul 80 de tunuri pe două punți (Neptuno și Argonauta) și una de tipul de 100 tunuri (de fapt o modificare a tipului de 80 prin adăugarea unei a treia punți de tunuri pe Rayo); nouă nave de rangul al treilea – opt de tipul de 74 de tunuri și una de tipul de 64 de tunuri (San Leandro). Și navele de linie spaniole aveau montate mai multe tunuri decât armamentul nominal, în principal datorită caronadelor și obuzierelor suplimentare.

      Nave franceze
      Nave spaniole

Flota combinată franco-spaniolă

Navă	Tip	Tunuri nominal	Tunuri efectiv	Origine	Comandant	Echipaj	Pierderi				Soartă	Morți în naufragiu
							Morți	Răniți	Total	%
A treia escadră (Dumanoir)
Neptuno	2 punți	80	101	1795 Ferrol	Brigadier Cayetano Valdés y Flores	797	37	47	84	11%	Capturată 21 Oct Recapturată 23 Oct Scufundată 23 Oct	Puțini
Scipion	2 punți	74	78	1801 Lorient	Căpitan Charles Berrenger	817	17	22	39	5%	Scapă Capturată 4 Nov
Rayo	3 punți	94	100	1748 Habana	Comodor Don Enrique MacDonnell	830	4	14	18	2%	Scapă Capturată 23 Oct (de HMS Donegal) Scufundată 26 Oct	Mulți
Formidable	2 punți	80	86	1795 Toulon	Contra-amiral Pierre Dumanoir Le Pelley Căpitan Jean-Marie Letellier	921	22	45	67	8%	Scapă Capturată 4 Nov
Duguay Trouin	2 punți	74	78	1800 Rochefort	Căpitan Claude Touffet	750	20	24	44	6%	Scapă Capturată 4 Nov
Mont Blanc	2 punți	74	78	1791 Rochefort	Căpitan Guillaume-Jean-Noël de Lavillegris	865	20	20	40	5%	Scapă Capturată 4 Nov
San Francisco de Asis	2 punți	74	86	1767 Guarnizo	Căpitan Don Luis de Florès	684	5	12	17	3%	Scapă, naufragiază 23 Oct	nici unul
Prima escadră (Villeneuve)
San Agustín	2 punți	74	84	1766 Guarnizo	Căpitan Don Felipe Jado Cagigal	730	181	201	382	54%	Capturată 21 Oct Abandonată și incendiată 28 Oct
Héros	2 punți	74	78	1801 Rochefort	Comandor Jean-Baptiste-Joseph-René Poulain	750	12	24	36	5%	Scapă
Nuestra Señora de la Santísima Trinidad	4 punți	136	144	1769 Habana	Contra-amiral Báltasar Hidalgo de Cisneros Căpitan Francisco Javier de Uriarte y Borja	1159	216	116	332	32%	Capturată 21 Oct Scufundată 23 Oct	Puțini
Bucentaure	2 punți	80	86	1804 Toulon	Vice-amiral Pierre-Charles de Villeneuve Căpitan Jean-Jacques Magendie	943	197	85	282	32%	Capturată 21 Oct Recapturată 23 Oct Naufragiată 23 Oct	400 pe Indomptable
Neptune	2 punți	80	86	1803 Toulon	Comandor Esprit-Tranquille Maistral	1008	15	39	54	6%	Scapă
Redoutable	2 punți	74	78	1791 Brest	Căpitan Jean Jacques Etienne Lucas	750	300	222	522	81%	Capturată 21 Oct Scufundată 23 Oct	c172
San Leandro	2 punți	64	75	1787 Ferrol	Căpitan Don José Quevedo	607	8	22	30	5%	Scapă
A doua escadră (Alava)
San Justo	2 punți	74	87	1779 Cartagena	Căpitan Don Francisco Javier Garstón	747	0	7	7	1%	Scapă
Santa Ana	3 punți	112	126	1784 Ferrol	Vice-amiral Ignacio María de Álava y Navarrete Căpitan Don José de Gardoqui	1102	95	137	232	20%	Capturată 21 Oct Recapturată 23 Oct
Indomptable	2 punți	80	86	1790 Brest	Căpitan Jean Joseph Hubert†	1050	20	30	50	6%	Scapă Naufragiată 24 Oct	657
Fougueux	2 punți	74	78	1785 Lorient	Căpitan Louis Alexis Baudoin†	750	60	75	135	18%	Capturată 21 Oct Naufragiată 22 Oct	502 (84% pierderi)
Intrépide	2 punți	74	78	1790 Ferrol	Căpitan Louis-Antoine-Cyprien Infernet	800	80	162	242	32%	Capturată 21 Oct Evacuată, sare în aer 24 Oct
Monarca	2 punți	74	86	1794 Ferrol	Căpitan Don Teodoro de Argumosa	672	101	154	255	38%	Capturată 21 Oct Incendiată 26 Oct
Pluton	2 punți	74	78	1805 Toulon	Comodor Julien Cosmao-Kerjulien	773	60	132	192	25%	Scapă
Escadra de observație (Gravina)
Prima divizie (Magon)
Bahama	2 punți	74	84	1788 Habana	Brigadier Dionisio Alcalá Galiano†	689	75	66	141	20%	Capturată 21 Oct
Aigle	2 punți	74	78	1800 Rochefort	Căpitan Pierre-Paulin Gourrège†	800	70	100	170	23%	Capturată 21 Oct Naufragiată 23 Oct	330
Montañés	2 punți	74	76	1794 Ferrol	Căpitan Francisco Alcedo y Bustamante	749	20	29	49	7%	Scapă
Algésiras	2 punți	74	78	1804 Lorient	Contra-amiral Charles-René Magon de Médine† Căpitan Laurent Tourneur	800	77	142	219	29%	Capturată 21 Oct Recapturată 23 Oct
A doua divizie (Gravina)
Argonauta	2 punți	80	102	1796 Ferrol	Căpitan Don Antonio Pareja(R)	798	100	203	303	38%	Capturată, sabordată 21 Oct
Swiftsure	2 punți	74	78	1784 Deptford	Căpitan Charles-Eusèbe Lhospitalier de la Villemadrin	797	68	123	191	25%	Capturată 21 Oct
Argonaute	2 punți	74	78	1798 Lorient	Căpitan Jacques Épron-Desjardins	750	55	132	187	25%	Scapă
San Ildefonso	2 punți	74	80	1785 Cartagena	Căpitan Don Jose Ramón de Vargas y Varáez	718	34	148	182	25%	Capturată 21 Oct
Achille	2 punți	74	78	1803 Rochefort	Căpitan Louis-Gabriel Deniéport†	755	480	?	480	64%	Capitulează, sare în aer 21 Oct
Principe de Asturias	3 punți	112	122	1794 Habana	Amiral Don Federico Carlos Gravina Contra-amiral Don Antonio de Escaño Brigadier Rafael de Hore	1141	54	109	163	15%	Scapă
Berwick	2 punți	74	78	1775 Portsmouth	Căpitan Jean-Gilles Filhol de Camas†	814	75	125	200	26%	Capturată 21 Oct Scufundată 22 Oct	622
San Juan Nepomuceno	2 punți	74	86	1766 Guarnizo	Brigadier Don Cosmé Damián Churruca y Elorza†	702	103	151	254	37%	Capturată 21 Oct
Nave auxiliare în spatele liniei
Cornélie	Fregată de 18	40	46	1796 Brest	Căpitan André-Jules-François de Martinenq	300	0	0	0	0%	Scapă
Hermione	Fregată de 18	40	46	1804 Lorient	Căpitan Jean-Michel Mahé	300	0	0	0	0%	Scapă
Hortense	Fregată de 18	40	46	1803 Toulon	Căpitan Louis-Charles-Auguste Delamarre de Lamellerie	326	0	0	0	0%	Scapă
Rhin	Fregată de 18	40	46	1802 Toulon	Căpitan Michel Chesneau	318	0	0	0	0%	Scapă
Thémis	Fregată de 18	40	46	1801 Rochefort	Căpitan Nicolas-Joseph-Pierre Jugan	282	0	0	0	0%	Scapă
Furet	Brigantină	18	18	1801 Toulon	Locotenent Pierre-Antoine-Toussaint Dumay	130	0	0	0	0%	Scapă
Argus	Brigantină	16	16	1800 Le Havre	Locotenent Yves-Francois Taillard	110	0	0	0	0%	Scapă

Comparația forțelor combatante

În general navele de linie franceze aveau cel mai bun model și erau construite cel mai bine, în timp ce navele britanice erau considerate inferioare celor spaniole și celor franceze, având de asemenea tunuri de calibre inferioare. În privința echipajelor, navele britanice aveau îmbarcați în jur de 2.500 soldați de marină dintr-un total de aproximativ 17.000 membri de echipaj, navele franceze aveau 4.000 soldați din 14.000 total oameni la bord, în timp ce navele spaniole aveau 5.000 de soldați de marină și de uscat din 11.000 echipaje în total. Se poate observa că navele spaniole aveau cel mai mare procent de soldați la bord, folosiți pentru a acoperi lipsa marinarilor profesioniști, dar și denotând strategia concentrată pe abordaj direct al navelor inamice.

Datorită mulților ani în care navele de linie spaniole și cele franceze fuseseră blocate neîntrerupt în porturi de către Marina Britanică, echipajele duceau mare lipsă de marinari calificați, care nu aveau experiența navigării în larg. În cazul Spaniei, falimentul practic al vistieriei regale lăsase echipajele și soldații neplătiți de luni de zile, afectând moralul și capacitatea combativă a acestora.

Pe de altă parte, Revoluția Franceză efectuase epurări serioase în rândul ofițerilor de marină (în mare majoritate de origine nobilă), lăsând la comanda navelor și a flotelor căpitani și amirali în general de origini umile și fără lunga experiență a campaniilor navale din războaiele precedente, cu slabe abilități tactice compensate de legătura strânsă cu echipajul pe care îl puteau mobiliza și motiva cu succes. Prin urmare, francezii au luptat cu entuziasm patriotic animați de fervoarea revoluționară, în ciuda lipsei de instruire marină și a resurselor materiale de luptă.

Începând cu deceniul 1790-1800 flotele puterilor beligerante au tins spre creșterea armamentului navelor de linie și al fregatelor prin adăugarea de caronade (la englezi) și de obuziere (la spanioli și francezi) pe puntea de comandă și pe teugă, eficiente arme antipersonal pe distanțe scurte. Exagerarea numărului de caronade și obuziere suplimentare a ajuns să afecteze stabilitatea navelor, evidentă mai ales pe vreme cu valuri mari, așa cum a fost după Bătălia de la Trafalgar. Inițial, aceste caronade și obuziere au fost montate în mod suplimentar armamentului standard al fiecărei nave de război.

În Marea Britanie s-au și dat ordonanțe în acest sens care prevedeau montarea de 8 până la 10 caronade (de obicei 2 de calibrul 32 livre și 6 de 24 sau 18 livre, deși puteau fi întâlnite și de calibrul 42 și chiar 68 livre) pe teugă și puntea de comandă a fiecărei nave de linie, însă în practică numărul limitat de caronade nu a fost îndeajuns pentru împlinirea acestei reguli, unele nave de linie la Trafalgar probabil neavând nici o caronadă la bord (cum probabil a fost cazul navei Defence). De asemenea, preferințele căpitanilor și itinerariul navelor puteau influența foarte mult numărul de caronade îmbarcate. În unele cazuri caronadele nu au fost doar adăugate suplimentar la armamentul principal, ba ele chiar au înlocuit parțial sau integral tunurile clasice de pe puntea de comandă, teugă și pupă (cum a fost în cazul navelor Belleisle, Mars, Tonnant, ș.a.). Armamentul exact pe care fiecare navă britanică l-a avut la Trafalgar este cunoscut doar pentru o parte dintre nave, pentru altele se știe cel din anii precedenți .

Armamentul real al navelor de linie participante la Bătălia de la Trafalgar este superior armamentului nominal, pe baza căruia navele erau catalogate. Clark Russell și Jacques oferă o listă sumară cu această informație , bazată în principal pe opera lui James, dar aceasta pare mai precisă pentru navele britanice (explicată și prin accessul mai ușor al autorilor britanici la propriile arhive) decât pentru navele spaniole sau franceze (la care acești autori britanici nu au avut acces la acea vreme).

Metalurgia britanică făcuse progrese importante anterior anului 1805, astfel că un tun britanic de calibrul 24 era cu 20-25% mai ușor decât cel francez de același calibru, dar cu aceiași rezistență. Avantajele tunurilor mai ușoare erau evidente: puneau mai puțină presiune pe carena navei, aveau nevoie de mai puțini servanți, erau manevrate, încărcate și țintite mai rapid. Astfel că tunarii britanici puteau trage de două ori mai rapid decât spaniolii sau francezii.

Obuzierele franceze și spaniole erau răspunsul la caronadele britanice, dar nicidecum la fel de eficiente precum originalele. Prin urmare, aliații foloseau după posibilități caronadele capturate de la britanici, la Trafalgar spaniolii având 17 astfel de piese de artilerie de origine insulară.

Navele de linie spaniole aveau montate în mod suplimentar și pedreros, deși probabil și cele franceze sau britanice încă le mai foloseau în mod neoficial. Acestea erau tunuri ușoare cu pivot care trăgeau inițial cu ghiulele de piatră și erau încărcate pe la culată, de unde le-a rămas numele în spaniolă și în franceză (pierrier, iar în engleză swivel), dar care pe la 1800 foloseau proiectile de metal și erau încărcate pe la gură, fiind folosite în principal ca arme antipersonal. Aceste pedreros ca și obuzierele de 4 livre erau destinate a fi folosite pe șalupe în situația unui desant sau alte operațiuni de luptă în ape mici, dar probabil ele au fost montate pe punțile deschise și folosite în luptă. Unele surse spaniole nu iau în considerare aceste pedreros atunci când este numărat armamentul efectiv al navelor de linie, astfel că următoarele nave despre care se știe câte pedreros au avut la bord în Bătălia de la Trafalgar pot fi menționate având în total un număr diferit de tunuri:
Santísima Trinidad 136 (144 incluzând obuzierele de 4 livre)
Santa Ana 122 (126 incluzând pedreros)
Príncipe de Asturias 118 (122 incluzând pedreros)
Rayo 96 (100 incluzând obuzierele de 4 livre)
Argonauta 98 (102 incluzând pedreros)
Neptuno 93 (101 incluzând pedreros)
San Francisco de Asís 82 (86 incluzând pedreros)
San Agustín 80 (84 incluzând obuzierele de 4 livre)
San Justo 83 (87 incluzând obuzierele de 4 livre)
Monarca 80 (86 incluzând obuzierele de 4 livre)
Bahama 78 (84 incluzând pedreros)
San Juan Nepomuceno 82 (86 incluzând pedreros)
San Leandro 71 (75 incluzând pedreros)
Doar Montañes și San Ildefonso nu duceau la bord aceste pedreros și obuziere de 4 livre. Deoarece lupta a fost purtată la mică distanță, strategia dusă a fost concentrarea focului asupra echipajelor (deoarece navele de linie erau construite atât de rezistent, tunurile din acea vreme nu le puteau scufunda în decursul a unei bătălii navale de câteva ore, decât în situații excepționale) și bătălia a fost decisă prin abordaj, lista de mai jos include pedreros în numărul total de tunuri aflate la bordul fiecărei nave de linie combatantă.

Comparația puterii de foc pe tipuri de artilerie

	Tunuri lungi	Obuziere	Caronade	Total
Francezi	15.498 kg	1.410 kg	-	16.907 kg
Spanioli	12.035 kg	2.760 kg	222 kg	15.017 kg
Total aliați	27.533 kg	4.170 kg	222 kg	31.925 kg
Britanici	20.301 kg	-	4.478 kg	24.779 kg

După cum poate fi observat în rezumatul puterii de foc împărțite pe tipurile de artilerie, numai navele de linie franceze aveau un număr total de tunuri lungi corespunzând armamentului nominal, la care erau adăugate un număr relativ redus de obuziere suplimentare pe punțile deschise (obuzierele reprezentând puțin peste 8% din totalul gurilor de foc montate la bord). În cazul navelor de linie spaniole mai mult decât în cazul celor britanice se observă că numărul tunurilor lungi era mai mic decât armamentul nominal, preferându-se nu numai adăugarea suplimentară de obuziere și caronade dar și înlocuirea unei părți a artileriei clasice cu aceste piese de artilerie de scurtă distanță, astfel că acest tip de artilerie reprezenta peste 18% din armamentul efectiv la bordul navelor britanice, respectiv aproape 20% în cazul celor spaniole. Având în vedere marea eficacitate a caronadelor britanice față de obuzierele franceze și spaniole în lupta de la scurtă distanță, putem spune că britanicii aveau o inferioritate numerică a puterii de foc a artileriei mult mai redusă decât pare la prima vedere.

De remarcat cazul extrem ale navei britanice Belleisle, cu un armament nominal de 74 de tunuri, care avea doar 60 de tunuri lungi și nu mai puțin de 30 de caronade de diverse calibre, făcând-o în fapt nava de linie britanică cu cea mai mare putere de foc, depășind navele amiral cu 100 de tunuri, precum Victory. Acest lucru poate fi explicat parțial datorită construcției franceze a navei Belleisle, ale cărei dimensiuni erau aproape aceleași cu ale unei nave britanice de prim rang (conform detaliilor din tabelul de mai jos). Și cazul navei de linie spaniole Santísima Trinidad este excepțional: construită în 1767-1769 la Havana ca prima navă spaniolă cu trei punți (după o lungă perioadă perioadă de peste 70 de ani în care doar o singură astfel de navă mai fusese construită în Spania), fusese armată inițial cu 116 tunuri și s-a dovedit de slabe calități manevriere. Încercând să fie corectate aceste defecte de construcție, nava a fost reconstruită în 1795-1796 la Cádiz cu dimensiuni mărite și cu o a patra punte continuă de tunuri, armamentul urcând la 130 de tunuri. Cu toate că aceste modificări nu au îmbunătățit deloc manevrabilitatea, viteza și stabilitatea navei (lucru dovedit în Bătălia de la Capul San Vicente din 1797 când aproape că a fost capturată de britanici), în 1803 armamentul a fost mărit din noul la 136 de tunuri nominal, iar in 1805 la Trafalgar ducea nu mai puțin de 144 guri de foc (detaliate în tabelul de mai jos), lucru care tot nu a salvat-o de la capturarea de către britanici (și scufundarea în furtuna de după bătălie).

Artileria era definită de calibrul ghiulelor pe care le putea proiecta, marinele la acea vreme ajungând la un mare grad de standardizare cu doar un număr redus de tipuri diferite de tunuri. Navele de linie de la Trafalgar foloseau doar 5 calibre diferite de tunuri lungi, cu o variație puțin mai mare de calibre pentru obuziere și caronade. Deoarece livra folosită în Marea Britanie era mai mică decât cea din Spania, care era mai mică decât cea din Franța, puterea de foc a fost calculată și transformată în kilograme pentru a ușura comparația între fiecare navă de linie.

Armamentul flotei britanice

Navă	Tunuri nominal	Tunuri efectiv	Tunuri lungi	Caronade	Tunuri lungi, calibru (livre)					Caronade calibru (livre)					Putere de foc (kg)
					32	24	18	12	9	68	32	24	18	12
Africa	64	68	58	10	-	26	26	-	6	-	10	-	-	-	665,0
Victory	100	110	100	10	30	28	-	42	-	2	2	-	6	-	1.108,6
Temeraire	98	106	92	14	28	-	64	-	-	-	12	-	2	-	1.119,5
Neptune	98	106	98	8	28	-	60	10	-	-	2	-	6	-	1.028,8
Leviathan	74	82	74	8	28	-	28	-	18	-	2	-	6	-	786,5
Conqueror	74	82	64	18	28	-	36	-	-	-	12	-	6	-	923,5
Britannia	100	110	92	18	28	28	-	36	-	-	12	-	6	-	1.130,4
Agammemnon	64	66	54	12	-	26	26	-	2	-	-	12	-	-	634,1
Ajax	74	82	74	8	28	28	-	-	18	-	2	-	6	-	862,7
Orion	74	82	74	8	28	-	28	-	18	-	2	-	6	-	786,5
Minotaur	74	82	74	8	28	-	28	-	18	-	2	-	6	-	786,5
Spartiate	74	82	74	8	28	-	34	-	-	-	20	-	-	-	974,3
Royal Sovereign	100	112	100	12	28	28	-	44	-	-	6	4	2	-	1.097,7
Belleisle	74	90	60	30	28	30	-	2	-	-	26	4	-	-	1.164,8
Mars	74	82	76	6	28	30	-	-	18	-	-	6	-	-	871,8
Tonnant	80	90	64	26	30	-	34	-	-	-	20	-	6	-	1.052,4
Bellerophon	74	84	74	10	28	-	28	-	18	-	-	-	-	10	763,0
Colossus	74	82	62	20	28	34	-	-	-	-	12	2	6	-	1.021,5
Achille	74	82	60	22	28	30	-	2	-	-	16	-	6	-	1.025,1
Revenge	74	84	66	18	28	-	30	6	2	-	12	-	6	-	915,4
Polyphemus	64	68	54	14	-	26	26	-	2	-	-	14	-	-	655,9
Swiftsure	74	80	62	18	28	-	34	-	-	-	12	-	6	-	907,2
Dreadnought	98	106	98	8	28	-	60	10	-	-	2	-	6	-	1.028,8
Defiance	74	82	74	8	28	-	28	-	18	-	2	-	6	-	786,5
Thunderer	74	82	74	8	28	-	28	-	18	-	2	-	6	-	786,5
Defence	74	82	60	22	28	-	32	-	-	-	16	-	6	-	948,9
Prince	98	106	98	8	28	-	30	40	-	-	2	-	6	-	947,1
Total	2.148	2.370	1.998	372	676	314	660	192	156	2	206	42	112	10	24.779,3

Armamentul flotei franco-spaniole

Navă	Tunuri nominal	Tunuri efectiv	Tunuri lungi	Caronade și obuziere	Tunuri lungi, calibru (livre)					Obuziere, calibru (livre)						Caronade, calibru (livre)			Pedreros calibru (livre) 4	Putere de foc (kg)
					36	24	18	12	8	48	36	32	30	24	4	32	28	10
Scipión	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Formidable	80	86	80	6	30	32	-	18	-	-	6	-	-	-	-	-	-	-	-	1.116,1
Duguay-Trouin	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Mont-Blanc	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Héros	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Bucentaure	80	86	80	6	30	32	-	18	-	-	6	-	-	-	-	-	-	-	-	1.116,1
Neptune	80	86	80	6	30	32	-	18	-	-	6	-	-	-	-	-	-	-	-	1.116,1
Redoutable	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Indomptable	80	86	80	6	30	32	-	18	-	-	6	-	-	-	-	-	-	-	-	1.116,1
Fougueux	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Intrépide	74	78	74	4	28	-	28	-	18	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	881,1
Pluton	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Aigle	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Algéciras	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Swiftsure	74	78	74	4	28	-	28	-	18	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	881,1
Argonaute	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Achille	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Berwick	74	78	74	4	28	-	30	-	16	-	4	-	-	-	-	-	-	-	-	890,9
Neptuno	80	101	74	19	30	32	-	12	-	-	10	-	-	8	-	-	-	1	8	1.189,6
Rayo	100	100	92	8	30	32	-	-	30	-	-	-	-	-	4	-	4	-	-	1.019,4
San Francisco de Asís	74	86	66	16	-	28	30	-	8	-	-	-	10	6	-	-	-	-	4	1.189,6
San Agustín	74	84	64	20	28	-	30	-	6	-	-	-	10	6	4	-	-	-	-	945,8
Santísima Trinidad	130	144	124	20	32	34	-	36	22	-	-	-	-	16	4	-	-	-	-	1.369,0
San Leandro	64	75	64	7	-	26	28	-	10	-	-	1	-	-	-	6	-	-	4	666,1
San Justo	74	87	76	11	-	28	30	-	18	-	-	1	-	-	4	-	6	-	-	723,1
Santa Ana	112	126	104	18	30	32	-	32	10	10	-	2	-	6	-	-	-	-	4	1.387,4
Monarca	74	86	64	22	-	28	30	-	6	-	-	-	10	6	6	-	-	-	-	794,9
Bahama	74	84	68	10	-	28	30	-	10	-	-	-	6	4	-	-	-	-	6	732,3
Montañés	74	76	66	10	28	-	30	-	8	-	-	-	10	-	-	-	-	-	-	879,5
Argonauta	80	102	78	20	30	32	16	-	-	-	-	-	12	8	-	-	-	-	4	1.243,8
San Ildefonso	74	80	64	16	-	58	-	-	6	-	-	-	10	6	-	-	-	-	-	866,6
Príncipe de Asturias	112	122	98	20	30	32	-	30	6	14	-	-	-	6	-	-	-	-	4	1.420,5
San Juan Nepomuceno	74	86	66	16	28	-	30	-	8	-	10	-	-	6	-	-	-	-	4	980,7
Total	2.632	2.875	2.524	313	778	518	668	182	378	24	100	4	68	78	22	6	10	1	38	31.924,5

Pentru a înțelege mai bine forțele combatante sunt redate mai jos principalele dimensiuni fizice ale fiecărei nave de linie participante la Bătălia de la Trafalgar. În epoca ambarcațiunilor cu vele, principalele dimensiuni relevante ale unei nave de linie erau lungimea carenei (redată în tabelele de mai jos în coloana Lungime, diferențiată de lungimea totală a navei care includea bompresul și alte manevre fixe; Length în limba engleză, Longeur în limba franceză, Eslora în limba spaniolă), lungimea chilei (coloana Chilă, principalul element de rezistență al unei nave de linie; Keel în limba engleză, Quille în limba franceză, Quilla în limba spaniolă), lățimea maximă a corpului navei (coloana Traversă, măsurată la linia de plutire; Beam în limba engleză, Largeur sau Maître-bau în limba franceză, Manga în limba spaniolă), înălțimea corpului navei de la santină la puntea superioară (coloana Înălțime, nu includea și suprastructurile obișnuite în acea vreme – teuga și pupa; Depth în limba engleză, Creux în limba franceză, Puntal în limba spaniolă), pescajul maxim (coloana Pescaj, este adâncimea maximă la care corpul navei se putea afunda sub linia de plutire, de obicei pescajul măsurat la pupa navei, care era mai mic decât cel măsurat la prova, nava fiind lestată astfel încât carena să se afunde mai mult la pupa pentru a da mai mult flux de apă cârmei și a facilita manevrarea; Draught în limba engleză, Tirant d'eau în limba franceză, Calado în limba spaniolă), volumul intern (coloana Tonaj, o măsură veche calculată după formule specifice fiecărei țări menită inițial să calculeze capacitatea de marfă a unei nave comerciale pentru a fi taxată, preluată și modificată ulterior pentru ambarcațiunile de război), deplasamentul (coloana Deplasament, care măsoară efectiv greutatea apei dislocate de opera vie a unei nave de linie, permițând comparația directă între greutatea reală a fiecărei unități) la care au fost adăugate coloanele anterioare despre armamentul nominal, cel efectiv și puterea de foc. Lungimea, Chila, Traversa, Înălțimea și Pescajul sunt convertite în metri din valorile exprimate local, picioare și țoli (feet și inch pentru britanici, pies și pulgadas pentru spanioli; francezii încă foloseau vechile unități de pied și pouce în același timp cu noul sistem metric introdus de ei). Tonajul este dat ca referință pentru a vedea discrepanța dintre formulele empirice folosite de vechii constructori britanici, francezi și spanioli, dar menționat mereu în documentele vremii ca și în lucrări moderne. Matematicienii și constructorii navali francezi începuseră deja dinainte de Revoluția Franceză să calculeze deplasamentul real al navelor de război, conștienți de irelevanța vechiului tonaj imperial, astfel că în documentele contemporane puteau fi întâlnite ambele valori. Calcularea aproximativă a deplasamentului navelor de linie britanice și spaniole a fost bazată pe calculele și principiile exprimate de Jan Glete în lucrarea sa Navies and Nations: Warships, Navies and State Building in Europe and America, 1500-1860 (Almqvist & Wiksell International, Stockholm Studies in History - No 48, 1993), cu scopul de a permite aducerea tonajelor regionale la un numitor comun care să permită comparații directe deoarece unitățile de măsură și formulele de tonaj ale vremii difereau de la țară la țară: picioarele franceze erau mai lungi decât cele britanice, care erau mai lungi decât cele spaniole, iar tonajul conform formulei tradiționale britanice era mai mic decât cel al francezilor care era mai mic decât cel al spaniolilor.

Putem observa că în privința fiecărui tip de navă de linie folosit în acea vreme, navele franceze cu același armament nominal erau mai mari decât cele spaniole, care erau mai mari decât cele britanice. Se ajunge ca o navă de linie franceză cu 80 de tunuri să fie efectiv mai lungă decât una britanică cu 100 de tunuri, deși construită mai îngust pentru o viteză mai mare, fapt ce explică de ce englezii au putut supra încărca cu tunuri suplimentare navele franceze capturate anterior și incluse în linia de bătaie (Spartiate, Belleisle, Tonnant). Mărimea și rezistența multor nave de linie spaniole au permis de asemenea adăugarea unui număr suplimentar de tunuri.

Modelul navelor de linie franceze era considerat cel mai avansat, navele de tipul 74 de tunuri din clasa Téméraire capturate de britanici anterior fiind nu numai recondiționate și incluse în serviciul activ din flota britanică dar fiind și copiate de multe ori pentru a crea noi modele perfecționate. Și navele franceze de tipurile 80 și 118 de tunuri capturate de britanici au fost incluse în serviciu activ și au oferit inspirație pentru noile modele britanice construite ulterior. Britanicii recunoșteau și calitățile excepționale ale celor mai noi modele de nave de linie spaniole capturate anterior în luptă (precum cele de tipul 74 de tunuri și 112 de tunuri construite).

Dimensiunile navelor de linie britanice

Navă	Rang	An lansare	Vechime (ani)	Lungime (metri)	Chilă (metri)	Traversă (metri)	Înălțime (metri)	Pescaj (metri)	Tonaj	Deplasament (tone)	Tunuri nominal	Tunuri efectiv	Putere de foc (kg)
Africa	3	1781	24	48,62	39,93	13,51	5,49	6,38	1.379	2.300	64	68	665,0
Victory	1	1765	40	56,08	46,50	15,80	6,55	7,32	2.162	3.600	100	110	1.108,6
Téméraire	2	1790	15	56,39	46,50	15,54	6,55	7,16	2.110	3.500	98	106	1.119,5
Neptune	2	1797	8	56,39	46,50	15,54	6,55	7,16	2.110	3.500	98	106	1.028,8
Leviathan	3	1779	26	52,50	42,81	14,55	6,32	7,14	1.703	2.800	74	82	786,5
Conqueror	3	1801	4	53,64	43,97	14,94	6,32	7,47	1.842	3.000	74	82	923,5
Britannia	1	1762	43	54,25	44,06	15,54	6,55	7,32	2.065	3.500	100	110	1.130,4
Agamemnon	3	1781	24	48,86	40,13	13,51	5,49	5,26	1.377	2.300	64	66	634,1
Ajax	3	1795	10	55,60	43,20	15,01	6,48	6,88	1.931	3.200	74	82	862,7
Orion	3	1787	18	51,82	42,80	14,20	6,25	5,79	1.632	2.700	74	82	786,5
Minotaur	3	1782	23	52,50	42,81	14,55	6,34	7,16	1.703	2.800	74	82	786.5
Spartiate	3	1797	8	55,65	45,82	15,05	6,58	7,55	1.949	3.000	74	82	974,3
Royal Sovereign	1	1786	19	56,69	46,48	15,85	6,78	7,47	2.193	3.600	100	112	1.097,7
Belleisle	3	1794	11	56,21	45,55	14,86	7,01	7,49	1.889	3.000	74	90	1.164,8
Mars	3	1794	11	53,64	43,97	14,94	6,10	7,47	1.842	3.000	74	82	871,8
Tonnant	3	1789	16	59,18	48,77	15,78	7,09	6,96	2.281	3.800	80	90	1.052,4
Bellerophon	3	1786	19	51,21	42,10	14,25	6,02	7,09	1.604	2.700	74	84	763,0
Colossus	3	1803	2	54,86	45,20	14,88	6,40	7,24	1.881	3.100	74	82	1.021,5
Achille	3	1798	7	55,52	45,66	14,94	6,65	6,32	1.916	3.300	74	82	1.025,1
Revenge	3	1805	0	55,47	45,80	14,94	6,32	7,37	1.982	3.200	74	84	915,4
Polyphemus	3	1782	23	48,62	39,93	13,51	5,79	6,35	1.370	2.300	64	68	655.9
Swiftsure	3	1804	1	52,73	43,28	14,48	6,32	7,16	1.704	2.900	74	80	907,2
Dreadnought	3	1801	4	56,39	46,50	15,54	6,55	7,16	2.110	3.500	98	106	1028,8
Defiance	3	1783	22	51,36	42,14	14,27	6,02	5,56	1.613	2.800	74	82	786,5
Thunderer	3	1783	22	51,82	42,71	14,33	6,07	5,59	1.659	2.800	74	82	786,5
Defence	3	1763	42	51,21	42,10	14,25	6,02	7,19	1.604	2.700	74	82	948,9
Prince	2	1788	17	59,28	49,83	14,94	6,40	7,16	2.088	3.300	98	106	947,1

Dimensiunile navelor de linie franco-spaniole

Navă	Rang	An lansare	Vechime (ani)	Lungime (metri)	Chilă (metri)	Traversă (metri)	Înălțime (metri)	Pescaj (metri)	Tonaj	Deplasament (tone)	Tunuri nominal	Tunuri efectiv	Putere de foc (kg)
Scipión	3	1798	7	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Formidable	2	1795	10	59,28	53,68	15,27	7,63	7,80	2.016	3.800	80	86	1.116,1
Duguay-Trouin	3	1798	7	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Mont-Blanc	3	1791	14	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Héros	3	1801	4	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Bucentaure	2	1804	1	59,28	53,68	15,27	7,63	7,92	2.016	3.800	80	86	1.116,1
Neptune	2	1804	1	59,28	53,68	15,27	7,63	7,80	2.016	3.800	80	86	1.116,1
Redoutable	3	1791	14	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Indomptable	2	1789	16	59,28	53,68	15,27	7,63	7,63	2.016	3.800	80	86	1.116,1
Fougueux	3	1785	20	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Intrépide	3	1800	5	52,92	47,50	14,48	6,96	6,78	1.640	2.800	74	78	881,1
Pluton	3	1804	1	54,90	49,65	14,33	6,90	6,72	1.552	2.900	74	78	890,9
Aigle	3	1800	5	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Algéciras	3	1804	1	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Swiftsure	3	1787	18	52,13	47,58	14,02	6,61	7,09	1.612	2.700	74	78	881,1
Argonaute	3	1798	7	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Achille	3	1803	2	55,87	50,35	14,46	7,15	7,47	1.665	3.000	74	78	890,9
Berwick	3	1795	10	52,62	48,08	14,29	6,61	6,66	1.623	2.800	74	78	881,1
Neptuno	2	1795	10	55,72	49,87	15,04	7,31	7,31	2.362	3.300	80	101	1.189,6
Rayo	2	1749	56	55,16	45,97	15,88	7,87	7,80	2.076	3.500	96	100	1.019,4
San Francisco de Asís	3	1767	38	54,70	48,20	14,21	7,10	6,69	1.781	2.800	74	86	798,6
San Agustín	3	1768	38	51,54	48,20	12,68	5,94	7,01	1.640	2.800	74	84	945,8
Santísima Trinidad	1	1769	36	61,43	52,38	16,16	8,01	8,36	3.190	5.000	136	144	1.369,9
San Leandro	3	1787	18	50,57	44,30	13,79	6,66	6,90	1.466	2.400	64	75	666,1
San Justo	3	1779	26	53,07	46,25	14,63	7,06	6,87	1.672	2.900	74	87	723,1
Santa Ana	1	1784	21	58,51	51,77	16,16	7,52	7,82	2.308	4.500	112	126	1.387,4
Monarca	3	1794	11	52,93	47,41	14,49	6,97	7,66	1.640	2.800	74	86	794,9
Bahama	3	1780	25	52,93	45,97	14,21	6,69	6,69	1.696	2.800	74	84	732,3
Montañés	3	1794	11	52,93	47,22	14,21	7,10	7,31	1.499	2.800	74	76	879,5
Argonauta	2	1798	7	55,72	49,87	15,04	7,31	7,29	2.165	3.300	80	102	1.243,8
San Ildefonso	3	1785	20	52,93	47,41	14,49	6,97	7,06	1.619	2.900	74	80	866,6
Príncipe de Asturias	1	1794	11	58,51	51,26	16,16	8,29	7,66	2.453	4.500	112	122	1.20,5
San Juan Nepomuceno	3	1766	39	54,70	48,20	14,30	7,06	6,80	1.630	3.000	74	86	980,7

Bibliografie

• Adkin, Mark The Trafalgar Companion, Aurum Press, 2005
• Clark Russell, William Horatio Nelson and the Naval Supremacy of England, G.P. Putnam's Sons, 1907 online
• Colburn, Henry Colburn's United Service Magazine and Naval and Military Journal, Partea 1, H.Hurst, 1850 online
• Cole, Gareth Arming the Royal Navy, 1793–1815: The Office of Ordnance and the State, Routledge, 2012 online
• Goodwin, Peter The Ships of Trafalgar. The British, French and Spanish Fleets October 1805, Naval Institute Press, 2005
• James, William The Naval History of Great Britain: From the Declaration of War by France in 1793, to the Accession of George IV, Vol. 3, Richard Bentley, 1823 online
• James, William The Naval History of Great Britain: From the Declaration of War by France in 1793, to the Accession of George IV, Vol. 4, Richard Bentley, 1837 online
• Mejías Tavero, Juan Carlos Los navios españoles de la Batalla de Trafalgar. Del astillero a la mar, Agualarga Grupo Cultural, 2004
• Monaque, Amiral Rémi Trafalgar, 21 octobre 1805, Tallandier, 2005