Cinematografia italiană

v • d • m Cinematografia ; italiană:; Actori;
Listă de filme italiene
Anii 1910
	1910 1911 1912 1913 1914; 1915 1916 1917 1918 1919
Anii 1920
	1920 1921 1922 1923 1924; 1925 1926 1927 1928 1929
Anii 1930
	1930 1931 1932 1933 1934; 1935 1936 1937 1938 1939
Anii 1940
	1940 1941 1942 1943 1944; 1945 1946 1947 1948 1949
Anii 1950
	1950 1951 1952 1953 1954; 1955 1956 1957 1958 1959
Anii 1960
	1960 1961 1962 1963 1964; 1965 1966 1967 1968 1969
Anii 1970
	1970 1971 1972 1973 1974; 1975 1976 1977 1978 1979
Anii 1980
	1980 1981 1982 1983 1984; 1985 1986 1987 1988 1989
Anii 1990
	1990 1991 1992 1993 1994; 1995 1996 1997 1998 1999
Anii 2000
	2000 2001 2002 2003 2004; 2005 2006 2007 2008 2009
Anii 2010
	2010 2011 2012 2013 2014; 2015 2016 2017 2018 2019

Cinematografia italiană cuprinde filmele realizate în Italia sau de regizori italieni. De la dezvoltarea industriei cinematografice italiene la începutul anilor 1900, producătorii de film și artiștii italieni au avut uneori succese interne și internaționale și au influențat cinematografia din întreaga lume. Până în 2014, filmele italiene au câștigat 14 premii Oscar pentru cel mai bun film străin, clasându-se pe locul 1 la acest capitol, precum și 12 Palme d'Or, clasându-se pe locul 2 în lume.

Primele filme italiene au fost, de obicei, adaptări ale unor cărți sau piese de teatru. Prin anii 1910, cineaștii italieni foloseau decoruri complexe, costume generoase și bugete mari pentru a produce filme de pionierat, cum ar fi Quo Vadis (1913) regizat de Enrico Guazzoni sau Cabiria (1914) regizat de Giovanni Pastrone. Una dintre primele mișcări cinematografice de avangardă, futurismul italian, a avut loc în Italia la sfârșitul anilor 1910. După o perioadă de declin în anii 1920, industria cinematografică italiană a fost revitalizată în anii 1930, odată cu apariția filmului sonor. Un gen popular italian în această perioadă, Telefoni Bianchi, era format din comedii pline de farmec.^[1]

În timp ce guvernul fascist al Italiei a oferit sprijin financiar pentru industria cinematografică a națiunii, în special pentru construcția studiourilor Cinecittà, acesta a fost implicat și în cenzură, și astfel multe filme italiene produse la sfârșitul anilor 1930 erau filme de propagandă. După al doilea război mondial în Italia a apărut o creștere a mișcării neo-realiste italiene, care a lansat cariere ale unor regizori ca Luchino Visconti, Roberto Rossellini sau Vittorio De Sica. Neorealismul a scăzut la sfârșitul anilor 1950 în favoarea unor filme mai ușoare, cum ar fi genul Commedia all'italiana și au apărut regizori importanți precum Federico Fellini și Michelangelo Antonioni. Actrițe precum Sophia Loren, Giulietta Masina și Gina Lollobrigida au căpătat o reputație internațională în această perioadă.^[1]

În perioada 1958 - 1965 filmele peplum (istorice sau epice biblice) au dominat cinematografia italiană cu personaje ca Maciste sau Hercule.^[2]^[3] Regizorul italian Vittorio Cottafavi a denumit acest gen de filme ca "Neo-Mitologie".^[4]

Genul Spaghetti Western a atins maximul de popularitate la mijlocul anilor 1960 cu Trilogia Dolarilor creată de Sergio Leone care a beneficiat de muzica enigmatică a compozitorului Ennio Morricone. Filmele thriller erotice italiene, sau giallos, produse de regizori precum Mario Bava și Dario Argento în anii 1970, au influențat genul filmelor de groază la nivel mondial. În anii 1980 și 1990, regizori, cum ar fi Ermanno Olmi, Bernardo Bertolucci, Giuseppe Tornatore, Gabriele Salvatores și Roberto Benigni au atras noi aprecieri internaționale asupra cinematografiei italiene.^[1]

Istorie

Istoria cinematografiei italiene a început la câteva luni după ce frații Lumière începuseră proiecțiile de filme. Primul film italian avea câteva secunde și îl arăta pe Papa Leon al XIII-lea dând o binecuvântare către cameră. Industria italiană de film s-a născut între 1903 și 1908 cu trei companii: Società Italiana Cines, Ambrosio Film și Itala Film. Au urmat și alte companii în Milano și Napoli. În scurt timp, aceste prime companii au ajuns la o calitate rezonabilă a producțiilor, care au început să se vândă și în afara Italiei. Cinematografia a fost utilizată apoi de Benito Mussolini, care a înființat celebrul studio Cinecittà din Roma pentru producția de propagandă fascistă în preludiul celui de al Doilea Război Mondial.^[5]

Între 6 și 21 august 1932 este organizată prima ediție a Expoziției Internaționale de Artă Cinematografică de la Veneția (Festivalul de Film de la Veneția, italiană: Biennale di Venezia).

Referințe și note

^ ^a ^b ^c Katz, Ephraim, "Italy," The Film Encyclopedia (New York: HarperResource, 2001), pp. 682-685.
^ Stephen Flacassier: "Muscles, Myths and Movies": Rabbit's Garage: 1994 : ISBN 0-9641643-0-2
^ Florent Fourcart, Le Péplum italien (1946–1966) : Grandeur et décadence d'une antiquité populaire (2012, CinExploitation; ISBN 2-915517-86-X)
^ p.14 M. Winkler, Martin Troy: from Homer's Iliad to Hollywood Epic Wiley-Blackwell, 2007
^ „The Cinema Under Mussolini”. Ccat.sas.upenn.edu. Accesat în 30 octombrie 2010.

Bibliografie

Bacon, Henry. 1998. Visconti: Explorations of Beauty and Decay. Cambridge: Cambridge University Press
Ben-Ghiat, Ruth. 'The Fascist War Trilogy'. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
Bernardi, Sandro. 2000. 'Rosselini's Landscapes: Nature, Myth, History'. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
Bondanella, Peter. 2002. The Films of Federico Fellini. Cambridge: Cambridge University Press. ISBN: 0-521-57573-7
Bondanella, Peter. 3rd edition. 2002. Italian Cinema: From Neorealism to the Present. New York and London: Continuum
Celli, Carlo, Cottino-Jones, Marga. 2007. "A New Guide to Italian Cinema". New York: Palgrave MacMillan
Cherchi Usai, Paolo. 1997. ' Italy: Spectacle and Melodrama'. Nowell-Smith Geoffrey Ed : Oxford History of World Cinema. Oxford : Oxford University Press.
Clark, Martin. 1984. Modern Italy 1871-1982. London: Longman
Forgacs, David. 2000. 'Introduction: Rossellini and the Critics'. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. 2000. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
Gesù Sebastiano e Laura Maccarrone (a cura di), Ercole Patti. Un letterato al cinema, Giuseppe Maimone Editore, Catania 2004
Gesù Sebastiano L'Etna nel cinema. Un vulcano di celluloide, Giuseppe Maimone Editore, Catania, 2005
Verga e il cinema. Con una sceneggiatura verghiana inedita di Cavalleria rusticana, testo di Gesualdo Bufalino a cura di Nino Genovese e Sebastiano Gesù, Giuseppe Maimone Editore, Catania, 1996
Gesù Sebastiano (a cura di), Francesco Rosi, Giuseppe Maimone Editore, Catania 1993
Gesù Sebastiano, Elena Russo, Le Madonie, cinema ad alte quote, Giuseppe Maimone Editore, Catania 1995 (Nuovo Cinema Paradiso e L'Uomo delle Stelle)
Indiana, Gary. 2000. Salo or The 120 Days of Sodom. London, BFI
Kemp, Philip. 2002. 'The Son's Room'. Sight and Sound. Vol 12 No 3 March p. 56
Kezich Tullio e Sebastiano Gesù (a cura di), Salvatore Giuliano, Giuseppe Maimone Editore, Catania 1993
Landy, Marcia. 2000. Italian Film. Cambridge: Cambridge University Press
Mancini, Elaine. 1985 Struggles of the Italian Film Industry during Fascism 1930-1935 Ann Arbor: UMI Press
Marcus, Millicent. 1993. Filmmaking by the Book. Baltimore: Johns Hopkins University Press
Marcus, Millicent. 1986. Italian Film in the Light of Neorealism. Princeton: Princeton University Press
Morandini, Morando. 1997. ' Vittorio de Sica' . Nowell-Smith Geoffrey Ed : Oxford History of World Cinema. Oxford : Oxford University Press.
Morandini, Morando. 1997. 'Italy from Fascism to Neo-Realism'. Nowell-Smith Geoffrey Ed : Oxford History of World Cinema. Oxford : Oxford University Press.
Nowell-Smith, Geoffrey. 2003 3rd edition. Luchino Visconti. London: British Film Institute
Nowell-Smith, Geoffrey. 2000. 'North and South, East and West': Rossellini and Politics. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
Reichardt, Dagmar and Alberto Bianchi (Ed.), Letteratura e cinema, edited and with a preface by Dagmar Reichardt and Alberto Bianchi, Firenze: Franco Cesati Editore, (Civiltà italiana. Terza serie, no. 5), 2014. ISBN: 978-88-7667-501-0
Rohdie, Sam. 2002. Fellini Lexicon. London: BFI
Rohdie, Sam. 2000. 'India' Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
Rohdie, Sam. Rocco and his Brothers. London: BFI
Sitney, P. Adams. 1995. Vital Crises in Italian Cinema. Austin: University of Texas Press. ISBN: 0-292-77688-8
Sorlin, Pierre. 1996. Italian National Cinema. London: Routledge
Wagstaff, Christopher. 2000. 'Rossellini and Neo-Realism'. Forgacs, David, Lutton, Sarah and Nowell-Smith Geoffrey. Eds. Roberto Rossellini: Magician of the Real. London: BFI
Wood, Mary. 2002. 'Bernado Bertolucci in context': Tasker Yvonne: Fifty Contemporary Filmmakers. London: Routledge
Wood, Michael. 2003. 'Death becomes Visconti'. Sight and Sound, May 2003 Volume 13 Issue 5, pp 24–27

Legături externe

Italica - Moments of Italian Cinema
Italian Cinema Special, May 2010 issue of Sight & Sound magazine
Italian Production Agency Arhivat în 22 august 2010, la Wayback Machine.
Italian Movie Database

Vezi și

[katz-1] Katz, Ephraim, "Italy," The Film Encyclopedia (New York: HarperResource, 2001), pp. 682-685.

[2] Stephen Flacassier: "Muscles, Myths and Movies": Rabbit's Garage: 1994 : ISBN 0-9641643-0-2

[3] Florent Fourcart, Le Péplum italien (1946–1966) : Grandeur et décadence d'une antiquité populaire (2012, CinExploitation; ISBN 2-915517-86-X)

[4] .14 M. Winkler, Martin Troy: from Homer's Iliad to Hollywood Epic Wiley-Blackwell, 2007

[5] „The Cinema Under Mussolini”. Ccat.sas.upenn.edu. Accesat în 30 octombrie 2010.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]