Fiabilitatea securității informatice
| Acest articol nu a fost verificat de alți editori. Sunteți invitat să participați la corecturi sau să faceți propuneri pentru reorganizarea paginii și îmbunătățirea conținutului în conformitate cu politica oficială și îndrumările proiectului Wikipedia. |
| Acest articol nu are introducere cu explicația scurtă a subiectului sau introducerea existentă este prea scurtă. Puteți să o adăugați sau să o extindeți. |
| Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție. |
Fiabilitatea securitatii informatice
modificareÎn general se spune că, dacă un lucru merge bine, atunci nu trebuie schimbat. Aplicațiie software vor avea întotdeauna o fiabilitate crescătoare (o rată a erorilor descrescătoare). Acest lucru se datorează descoperirii și corectării erorilor software apărute pe durata exploatării.
Nu același lucru se poate spune despre componentele hardware, a căror fiabilitate urmează binecunoscuta „curbă a căzii de baie”.[1]
Datorită legăturii strânse dintre securitatea informatică și software-ul instalat pe un sistem informatic, fiabilitatea securității informatice o urmează pe cea a software-ului folosit. Acest lucru înseamnă că fiabilitatea securității informatice crește (scad incidentele informatice) o dată cu trecerea timpului.[2]
Considerente economice și de securitate legate de schimbarea sistemului de operare
modificareÎn primii ani de la apariția Windows XP (2001), Microsoft a lansat foarte multe patch-uri de securitate destinate corectării erorilor descoperite pe parcursul exploatării. Numărul patch-urilor de securitate s-a redus odată cu trecerea timpului, datorită eliminării treptate a erorilor software.
Apariția pe piață a Windows 2008 Server și a Windows 7 nu a convins prea multe companii să schimbe sistemele de operare datorită considerentelor economice și de securitate pe care acest lucru le implică. Motivația economică a acestui aspect este clară : costuri foarte mari legate de schimbarea arhitecturii hardware și software în comparație cu beneficiile rezultate. Din punct de vedere al securității software lucrurile se complică. Dacă pentru o rețea informatică bazată pe Windows 2003 Server și Windows Xp, se cunosc bine punctele slabe și configurările ce trebuiesc făcute, despre o arhitectură bazată pe Windows 2008 Server și Windows 7 nu se poate spune același lucru.
Să ne imaginăm ce riscuri implică schimbarea platformei software a unui sistem informatic bancar de plăți online. O eroare software (de exemplu buffer overflow) nedetectată la testele de securitate efectuate înainte de intrarea în explotare, poate duce la golirea conturilor a mii de utilizatori.
Datorită acestor aspecte, marile companii evită să facă schimbări software și hardware în platformele informatice pe care le dețin. Deciziile de schimbare a sistemelor de operare și implicit a platformelor hardware, se iau atunci când cele aflate în exploatare nu mai îndeplinesc cerințele operaționale. În companiile mari aceste decizii se iau de obicei la 3 – 4 ani de la apariția unui nou sistem de operare. Nu trebuie să vă mire faptul că, în lume la momentul actual sunt rețele informatice ce controlează procese importante (distribuție energie electrică, etc.) bazate pe platforme Windows NT sau Windows 2000.
În concluzie, dacă pentru uz domestic este posibilă schimbarea sistemului de operare la apariția unuia nou, în cadrul marilor companii aceste decizii sunt foarte dificil de luat. Dacă decizia de schimbare duce la indisponibilitatea sistemului informatic datorită unor erori de configurare sau erori software ascunse, atunci cel care a propus și implementat schimbarea își va pierde cu siguranță locul de muncă.
