Ferdinand Schörner

Date personale
Ferdinand Schörner

Născut	12 iunie 1892^[1]^[2] München, Regatul Bavariei, Imperiul German^[3]
Decedat	2 iulie 1973 (81 de ani)^[4]^[1]^[2] München, RFG^[5]
Înmormântat	Bavaria
Cetățenie	Germania
Ocupație	militar
Limbi vorbite	limba germană
Activitate
Ramura	infanterie
Gradul	Feldmareșal (din 5 aprilie 1945) Generaloberst[] (1 martie 1944–5 aprilie 1945) General der Gebirgstruppe[] (1 iunie 1942–1 martie 1944) general-locotenent (15 ianuarie 1942–1 iunie 1942) general-maior (1 august 1940–15 ianuarie 1942) colonel (1 februarie 1940–1 august 1940)
Bătălii / Războaie	Primul Război Mondial Al Doilea Război Mondial
Decorații și distincții
Decorații	Pour le Mérite Crucea Meritul Militar, clasa a III-a[] Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes mit Eichenlaub, Schwertern und Brillanten[] (1 ianuarie 1945) Insigna de aur a Partidului Nazist[] Crucea de Fier cl. a II-a[] (22 decembrie 1914) Crucea de Fier cl. I[] (27 ianuarie 1917) Crucea de Cavaler al Crucii de Fier (20 aprilie 1941) Crucea de Fier cu Frunze de Stejar în grad de cruce[] (17 februarie 1944) Knight's Cross of the Iron Cross with Oak Leaves and Swords[] (28 august 1944) Bayerischer Militärverdienstorden[] Clasp to the Iron Cross[] Deutsches Kreuz[] Honour Cross of the World War 1914/1918[] Dienstauszeichnung[] Medaille zur Erinnerung an den 13. März 1938[] (1938) Medaille zur Erinnerung an den 1. Oktober 1938[] Medaille Winterschlacht im Osten 1941/42[] Crucea de Merit Militar Ordinul Sfântului Alexandru[]
Semnătură

Modifică date / text

Ferdinand Schörner (n. 12 iunie 1892, München, Regatul Bavariei, Imperiul German – d. 2 iulie 1973, München, RFG) a fost un comandant militar german care deținea rangul de Generalfeldmarschall în cadrul Wehrmacht-ului Germaniei naziste în timpul celui de-al doilea război mondial. A comandat mai multe grupuri de armate și a fost ultimul comandant al Wehrmacht-ului german.

Schörner era în mod obișnuit reprezentat în literatura istorică ca un simplu adept al disciplinei și servil ordinelor defensive ale lui Adolf Hitler, după ce Germania a pierdut inițiativa în a doua jumătate a celui de-al Doilea Război Mondial în 1942/43.^[6] Însă cercetări mai recente ale istoricului american Howard Davis Grier și ale istoricului german Karl-Heinz Frieser îl descriu pe Schörner ca pe un comandant talentat, cu abilități organizaționale „uimitoare” în conducerea unui grup de armată de 500.000 de oameni în timpul luptei de la sfârșitul anului 1944 de pe Frontul de Est.^[6] A fost dur atât cu superiorii, cât și cu subordonații și a efectuat operațiuni din inițiativă proprie împotriva ordinelor lui Hitler atunci când a considerat necesar, cum ar fi evacuarea Peninsulei Sõrve.^[6]

Schörner a fost un nazist dedicat și a devenit bine cunoscut pentru ferocitatea sa. Până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, el era comandantul favorit al lui Hitler. După război, a fost condamnat pentru crime de război de către instanțele din Uniunea Sovietică și din Germania de Vest și a fost închis în Uniunea Sovietică, Germania de Est și Germania de Vest. La moartea sa, în 1973, a fost ultimul mareșal german în viață.