Eugeniu Stătescu

Date personale
Eugeniu Stătescu
Eugeniu Stătescu
Născut	25 decembrie 1836 București
Decedat	30 decembrie 1905 (69 de ani) București, România
Cetățenie	România
Religie	Ortodox
Ocupație	politician diplomat jurnalist avocat
Limbi vorbite	limba română
Ministrul justiției
În funcție 24 iulie 1876 – 27 ianuarie 1877
Locțiitor	1868 - 1905
Precedat de	Mihail Pherekyde
Succedat de	Ion Câmpineanu
Circumscripția	deputat de București, Argeș
În funcție 23 septembrie 1877 – 5 iulie 1879
Precedat de	Ion Câmpineanu
Succedat de	Anastase Stolojan
În funcție 10 aprilie 1881 – 8 iunie 1881
Precedat de	Dimitrie Gianni
Succedat de	Mihail Pherekyde
Ministrul afacerilor străine
În funcție 9 iunie 1881 – 1 august 1882
Precedat de	Dimitrie Brătianu
Succedat de	Dimitrie A. Sturdza
Ministrul justiției
În funcție 4 octombrie 1895 – 19 noiembrie 1896
Precedat de	Alexandru Marghiloman
Succedat de	Ștefan Șendrea

Partid politic	Partidul Național Liberal
Alma mater	Universitatea din Paris
Profesie	Avocat
Semnătură

Modifică date / text

Eugeniu Stătescu (n. 25 decembrie 1836, București – d. 30 decembrie 1905, București) a fost un avocat și om politic român din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, care a ocupat diverse portofolii ministeriale din diverse guverne.

Biografie

Studii

A urmat studii de drept în țară și le-a finalizat la Paris, cu diploma de doctor in drept. După revenirea în țară, pe lângă practicarea avocaturii, a colaborat ca jurnalist la Românul și alte publicații liberale. În 1868 își începe cariera politică, înscriindu-se în Partidul Național Liberal.^[1]^{:p. 173}

Funcții politice și administrative

Eugeniu Stătescu a fost unul din membrii marcanți ai Partidului Național Liberal din a doua jumătate a secolului XIX, fiind membru fondator al partidului în 1875 și prieten și colaborator apropiat al lui Ion C. Brătianu. În perioada 1876-1903, Stătescu a fost de mai multe ori deputat, senator și ministru.^[2]

A ocupat pentru prima dată o funcție ministerială în guvernul condus de Ion C. Brătianu, în care a ocupat portofoliul de la Ministerul Justiției, în două perioade: 24 iulie 1876-27 ianuarie 1877 și 23 septembrie 1877-5 iulie 1879.^[3]^{:p. 125} A revenit într-o funcție executivă în guvernul condus de Dimitrie Brătianu ca ministrul justiției între 10 aprilie 1881 și 8 iunie 1881. După revenirea la conducerea guvernului a lui Ion C. Brătianu a ocupat funcția de ministrul afacerilor străine, între 9 iunie 1881 și 1 august 1882 de unde a trecut din nou la Ministerul Justiției, între 1 august 1882 și 1 octombrie 1883.^[3]^{:p. 126}.

Între 4 octombrie 1895 și 19 noiembrie 1896 ocupă portofoliul de ministrul justiției în guvernul condus de Dimitrie A. Sturdza.^[3]^{:p. 127}.

La sfârșitul sesiunii parlamentare din primăvara lui 1897 a fost ales președinte al Senatului funcție în care a rămas până la 18 noiembrie 1897.^[1]^{:p. 173}^[4]^{:p. 554}. A mai îndeplinit această funcție între 24 martie 1901 și 26 februarie 1902.^[4]^{:p. 599}

Vila Stătescu

Carte poştală din 1911 reprezentând Vila Stătescu

Vila lui Eugen Stătescu din orașul Câmpulung este primul imobil cunoscut a fi fost proiectat de arhitectul Cristofi Cerchez. Imobilul, situat în partea de nord-vest a orașului, pe strada Lascăr Catargiu nr. 38/43, a fost construit în perioada 1898-1900, suferind ulterior o serie de modificări și reparații. Casa a rămas în posesia urmașilor lui Eugeniu Stătescu până în anul 1918 când a fost donată Cecilia Petrescu Stătescu Eforiei Spitalelor Civile pentru nou înființatul „Azilul Stătescu-Petrescu”. În prezent clădirea adăpostește secția de pneumologie a Spitalului T.B.C. din localitate.^[2]

Vila Stătescu a fost declarată monument istoric, fiind inclusă pe Lista monumentelor istorice din anii 2004 și 2010, ca monument arhitectonic de importanță locală, având codul de clasificare AG-II-m-B-13521.^[5]

Vezi și

Partidul Național Liberal

Note

^ ^a ^b Dimitrie R. Rosetti, Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897
^ ^a ^b Vila Eugeniu Stătescu, Câmpulung Muscel, accesat pe 18 mai 2014
^ ^a ^b ^c Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001
^ ^a ^b George D. Nicolescu, Parlamentul Romîn, 1866-1901, I.V. Socecu, București, 1903
^ Ministerul Culturii, Lista monumentelor istorice (2010) accesat pe 18 mai 2014

Bibliografie

Gane, Constantin, P. P. Carp și locul său în istoria politică a țării, vol. I-II, Editura ziarului „Universul”, București, 1936
Maiorescu, Titu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I. Volumul 4: 1888-1895, Editura Librăriei Socec & Comp, București, 1904
Maiorescu, Titu, Discursuri parlamentare cu priviri asupra desvoltării politice a României sub domnia lui Carol I, Volumul 5: 1895-1899, Editura „Minerva” București, 1915
Nicolescu, George D. Parlamentul Romîn, 1866-1901, I.V. Socecu, București, 1903
Rosetti, Dimitrie R., Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897
Scurtu Ioan, Alexandrescu Ion, Bulei Ion, Mamina Ion, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001

[Rosetti-1] Dimitrie R. Rosetti, Dicționarul contimporanilor, Editura Lito-Tipografiei „Populara”, București, 1897

[Vila-2] Vila Eugeniu Stătescu, Câmpulung Muscel, accesat pe 18 mai 2014

[Enciclopedia-3] Ioan Scurtu, Ion Alexandrescu, Ion Bulei, Ion Mamina, Enciclopedia de istorie a României, Editura Meronia, București, 2001

[Nicolescu-4] George D. Nicolescu, Parlamentul Romîn, 1866-1901, I.V. Socecu, București, 1903

[lmi-5] Ministerul Culturii, Lista monumentelor istorice (2010) accesat pe 18 mai 2014

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]