Eratosthenes (crater)
Eratosthenes este un crater de impact situat pe fața vizibilă a Lunii. Se situează între Mare Imbrium (Marea Ploilor) și Sinus Aestuum (Golful Torid), și marchează limita occidentală a lanțului Montes Apenninus. Craterul Marco Polo este situat la est, craterul Stadius este la sud-vest, iar craterul Copernicus la vest.
 Vedere a craterelor Eratosthenes și Marco Polo | |
| Coordonate | 14°30′N 11°18′W / 14.5°N 11.3°V |
|---|---|
| Diametru | 58 km |
| Adâncime | 3,430 km |
| Co-longitudine | 12° la răsărit |
| Eponim | Eratostene (c. 276 î.Hr. - 196 î.Hr.) |
Descriere
modificareCraterul are o margine circulară bine definită, un perete interior terasat, vârfuri centrale de munte, o podea neregulată și o extremitate exterioară a ejectei.
Un alt crater, care se află la mai mult de un diametru distanță, la sud-sud-vest, este Stadius.
Eratosthenian este o perioadă a scării timpului „geologic” lunar denumită după acest crater. Se presupune că acest crater s-a format în urmă cu circa 3,2 miliarde de ani, definind începutul acestei perioade.[1]
În 1851, astronomul Henry Blunt a construit un model al suprafeței Lunii în care apare și craterul Eratosthenes. Modelul se baza pe observațiile făcute de Blunt cu un telescop, de la casa sa din Shrewsbury, și a fost prezentat, în același an, la Marea Expoziție din Londra.
În anii 1910-1920, William H. Pickering a remarcat niște pete întunecate în crater care variau regulat în fiecare zi lunară. El a prezentat ideea speculativă că aceste pete păreau să migreze de-a lungul suprafeței, sugerând „turme” de mici forme de viață.[2][3]Ideea a primit o atenție deosebită, în primul rând datorită reputației lui Pickering.
Denumirea craterului
modificareÎn 1935, Uniunea Astronomică Internațională a dat numele astronomului, geografului și matematicianului grec Eratostene din Cirene,[4] acestui crater lunar.
Cratere satelite
modificare
Craterele zise satelite sunt mici cratere situate în proximitatea craterului principal; ele sunt denumite cu același nume, însă însoțit de o literă majusculă complementară (chiar dacă formarea acestor cratere este independentă de formarea craterului principal). Prin convenție, aceste caracteristici sunt indicate pe hărțile lunare așezând litera pe punctul cel mai apropiat de craterul principal.
Lista craterelor satelite ale craterului Eratosthenes :
| Eratosthenes | Latitudine | Longitudine | Diametru |
|---|---|---|---|
| A | 18.4° N | 8.3° W | 6 km |
| B | 18.7° N | 8.7° W | 5 km |
| C | 16.9° N | 12.4° W | 5 km |
| D | 17.5° N | 10.9° W | 4 km |
| E | 18.0° N | 10.9° W | 4 km |
| F | 17.7° N | 9.9° W | 4 km |
| H | 13.3° N | 12.2° W | 3 km |
| K | 12.9° N | 9.2° W | 5 km |
| M | 14.0° N | 13.6° W | 4 km |
| Z | 13.8° N | 14.1° W | 1 km |
Note
modificare- ^ Wilhelms D. (). „Chapter 12. Eratosthenian System” (PDF). Geologic History of the Moon. United States Geological Survey Professional Paper 1348. pp. 249–250. Arhivat din original (PDF) la .
- ^ Pickering, W. H. (). „Eratosthenes I, a study for the amateur”. Popular Astronomy. 27: 579–583. Bibcode:1919PA.....27..579P.
- ^ Pickering, W. H. (). „Eratosthenes”. Popular Astronomy. 32 (6): 392–404. Bibcode:1924PA.....32..393P.
- ^ „Eratosthenes”. usgs.gov. Gazetteer of Planetary Nomenclature. International Astronomical Union. Accesat în .
Lecturi suplimentare
modificare- Andersson, L. E.; Whitaker, E. A. (). NASA Catalogue of Lunar Nomenclature (PDF). NASA RP-1097. Arhivat din original în .
- Blue, Jennifer (). „Gazetteer of Planetary Nomenclature”. USGS. Accesat în .
- Bussey, B.; Spudis, P. (). The Clementine Atlas of the Moon. New York: Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-81528-4.
- Cocks, Elijah E.; Cocks, Josiah C. (). Who's Who on the Moon: A Biographical Dictionary of Lunar Nomenclature. Tudor Publishers. ISBN 978-0-936389-27-1.
- McDowell, Jonathan (). „Lunar Nomenclature”. Jonathan's Space Report. Accesat în .
- Menzel, D. H.; Minnaert, M.; Levin, B.; Dollfus, A.; Bell, B. (). „Report on Lunar Nomenclature by the Working Group of Commission 17 of the IAU”. Space Science Reviews. 12 (2): 136–186. Bibcode:1971SSRv...12..136M. doi:10.1007/BF00171763.
- Moore, Patrick (). On the Moon. Sterling Publishing Co. ISBN 978-0-304-35469-6.
- Price, Fred W. (). The Moon Observer's Handbook. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-33500-3.
- Rükl, Antonín (). Atlas of the Moon. Kalmbach Books. ISBN 978-0-913135-17-4.
- Webb, Rev. T. W. (). Celestial Objects for Common Telescopes (ed. 6th revised). Dover. ISBN 978-0-486-20917-3.
- Whitaker, Ewen A. (). Mapping and Naming the Moon. Cambridge University Press. ISBN 978-0-521-54414-6.
- Wlasuk, Peter T. (). Observing the Moon. Springer Science & Business Media. ISBN 978-1-852-33193-1.
