Entalpie de dizolvare
Entalpia de dizolvare este schimbarea de entalpie la dizolvarea unui compus chimic intr-un solvent, de obicei apa. Se exprimă intensiv prin raportare la cantitatea de substanță dizolvată.
Formarea unei soluții diluate ideale prin dizolvare are o entalpie de dizolvare egală entalpiei (căldurii latente) de topire [1].
Variantele de exprimare pentru entalpia de dizolvare sunt date de raportul cantităților (numere de moli) solut-solvent și anume forma diferențială și cea integrală.
Exprimare sub formă diferențială și integrală
modificareForma diferențială e:
unde ni e cantitatea de solut dizolvat, exprimată prin unitatea (k)mol.
Entalpia integrală de dizolvare este asociată obținerii unei soluții de o anumită concentrație finală. Modificarea entalpiei în cursul acestui process e raportată la numărul de moli de solut:
Între căldurile integrale de dizolvare la două concentrații diferite diferența e căldura intermediară de diluare raportată la un mol de solut. Diluarea unei soluții de la o anumită concentrație la o soluție în care cantitatea de solut tinde la zero (așa-numita diluție infinită) este asociată cu căldura integrală de diluare[2].
Dizolvarea electroliților
modificarePentru dizolvarea electroliților entalpia de dizolvare include derivata cu temperatura a mărimii permitivitate relativă și coeficient de activitate termodinamică:
Note
modificareBibliografie
modificare- Gavril Niac, Valerian Voiculescu, Ioan Bâldea, Mircea Preda, Formule, tabele, probleme de chimie fizică, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1984,
- Linus Pauling, Chimie generală, Editura Științifică, București, 1972 (traducere din limba engleză)