Elemente problematice ale limbii române

Acest articol tratează cîteva din cele mai frecvente greșeli de exprimare în limba română. Corectitudinea sau incorectitudinea exprimărilor este considerată aici din punctul de vedere al lucrărilor românești de specialitate, care reflectă în general modul de exprimare îngrijit al oamenilor culți. Aceasta este o perspectivă bazată pe lingvistica normativă sau prescriptivă.

Cuvinte și expresii scrise sau pronunțate greșit

Tabelul de mai jos cuprinde cîteva dintre greșelile cele mai frecvente de scriere sau pronunțare a unor cuvinte. Formele greșite sînt marcate cu asterisc.


Greșit	Corect	Observații
*președenție	președinție	Probabil o influență de la prezidențial.
*fregvent	frecvent	Sub influența consoanei sonore v se modifică, greșit, și consoana surdă k.
*secment	segment	Nu derivă din verbul a secționa.
*cunoștiință	cunoștință
*ștință	știință
două ridichii* culoarea ridichiei*	două ridichi culoarea ridichii	Conform Dicționarului ortografic al limbii române din 2002 (și altor lucrări) pluralul nearticulat al substantivului ridiche este ridichi, iar forma articulată de genitiv-dativ este ridichii.
noștrii voștrii	noștri voștri	Grupul de consoane str din nostru face ca în forma de plural i-ul final să fie o vocală propriu-zisă, nu doar o palatalizare nesilabică a consoanei anterioare, așa cum se întîmplă cel mai frecvent (de exemplu ban - bani, alb - albi). Acest fenomen este interpretat greșit de unii vorbitori ca o necesitate de a scrie cuvîntul noștri cu doi i la urmă.
membrii metrii	membri metri	Un fenomen similar se întîmplă în cazul substantivului membru (printre altele), care are la plural forma nearticulată membri și forma cu articol hotărît membrii; aceste forme sînt adesea confundate în scris.
mi-ar place*	mi-ar plăcea	Tranziție considerată greșită a verbului a plăcea de la conjugarea a II-a la a III-a în forma *a place și flexionarea lui după modelul verbelor a face, a duce. În aceeași categorie intră și verbe precum a tăcea, a părea etc. În caz de dubiu, pentru a determina conjugarea corectă există metoda de a construi infinitivul lung și de a observa poziția accentului, pe terminație (conjugarea a II-a: plăcere, tăcere, părere) sau pe rădăcină (conjugarea a III-a: facere, ducere); infinitivul scurt are accentul pe aceeași poziție (a plăcea, a tăcea, a părea, dar a face, a duce).
*genuchi	genunchi
*delicvent	delincvent	Forma delicvent figurează totuși în cîteva dicționare ca variantă a lui delincvent.
*oprobiu	oprobriu
*frustare	frustrare
*intinerar	itinerar
*repercursiune	repercusiune	Probabil o influență de la cuvinte precum incursiune, recursiune, excursiune, toate derivate de la curs, în latină currere (a curge, a alerga), cu forma de participiu trecut cursum. Cuvintele percusiune și repercusiune derivă însă de la latinescul percutere (a lovi, a înfige).
creem crează	creăm creează	Verbul a crea se conjugă exact la fel ca a lucra, cu terminațiile adăugate la rădăcina cre- în loc de lucr-. Faptul că rădăcina se termină într-o vocală produce succesiuni de sunete relativ rare (de exemplu hiatul e-ă în creăm) și induce în eroare mulți vorbitori.
mingie mingii	minge mingi	Forma corectă a substantivului este minge. Forma mingie nu există în limba română, iar mingii nu este forma de plural, ci forma de dativ-genitiv a substantivului.
ca și*	ca („în calitate de”)	Cînd ca este folosit în comparații cu sensul „la fel cu”, înlocuirea lui cu ca și este permisă (ca și mine, ca și cum). Sensul „în calitate de” nu permite o asemenea înlocuire, deși mulți vorbitori procedează astfel, uneori pentru a evita cacofonii: *A fost ales ca și conducător, *numirea lui ca și ministru.^[1]^[2]
vroiam vroiai *vroia etc.	voiam voiai voia etc.	Formele vroiam etc. sînt foarte frecvente în uz, dar nu sînt acceptate de norma actuală. Ele sînt un hibrid între formele a două verbe diferite, sinonime: a voi* și a vrea. La indicativ imperfect se preferă de obicei a voi, dar se pot folosi și formele lui a vrea: eu vream, tu vreai, el vrea, pronunțate cu diftongul ea; se observă că la persoana a III-a singular apare o coincidență supărătoare între imperfect și prezent.^[3]^[4]
*genoflexiune	genuflexiune
*indentitate	identitate	Greșeală indusă, probabil, de cuvintele formate cu prefixul in-.
*transversa	traversa	Vorbitorii sînt induși în eroare de cuvintele formate cu prefixul trans-, prefix care are într-adevăr sensul de dincolo, peste, de cealaltă parte. A traversa provine însă din franțuzescul traverser.
*complect	complet	Unii vorbitori sînt influențați de adjectivele terminate în -ect (direct, perfect).
*celălant	celălalt
*albitru	arbitru
*hambal	handbal
nu fii nu zi *nu fă	nu fi nu zice nu face	Forma de la imperativul negativ este identică cu forma de la infinitiv.
agreem agrează	agreăm agreează	Verbul a agrea se conjugă exact la fel ca și a crea sau a lucra.
*ucrainian	ucrainean
*prizoner	prizonier
*infirmierie	infirmerie

Acordul gramatical

Chiar și la vorbitorii nativi de limba română, cu precădere la cei din mediile sociale defavorizate sau la vorbitorii anumitor graiuri, se întîlnesc cîteva greșeli frecvente în acordul gramatical:

Dezacordul în număr la persoana a III-a dintre subiectul și predicatul unei propoziții: ce vrea ei?, ce-s cu aceste cărți?. Trebuie totuși observat că în graiul muntean este generalizată omonimia dintre forma de singular și cea de plural ale persoanei a III-a a verbelor la indicativ prezent — el merge, ei merge — și că astfel în cadrul acestui grai nu avem de a face cu un dezacord, ci cu un regionalism morfologic.^[5]
Dezacordul în gen și număr dintre articolul posesiv (al, a, ai, ale) și substantivul sau pronumele determinat: un batic a mamei, cei doi frați a prietenei mele.
Dezacordul în gen și număr în construcțiile de tipul [...] al cărui [...], unde acordul se face în cruce. Exemple de greșeli: vecinii a căror fete, țara a cărui popor.
Dezacordul dintre numeralul compus cu valoare adjectivală și substantivul determinat: doisprezece mii de euro în loc de douăsprezece mii de euro sau treizeci și unu de prefecturi în loc de treizeci și una de prefecturi.
Dezacordul în caz dintre substantiv și adjectiv, în particular cînd substantivul de genul feminin singular este în cazul genitiv. Exemplu de greșeală: titlul unei lucrări scrisă recent (corect este titlul unei lucrări scrise recent).

Calitatea limbii române folosite în audiovizual

Periodic, începînd cu octombrie 2007, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti” al Academiei Române și Consiliul Național al Audiovizualului desfășoară acțiuni de monitorizare a calității limbii române folosite de posturile de radio și televiziune din România. Sînt selectate acele posturi care, prin larga audiență, acoperirea teritoriului țării și ponderea semnificativă de emisiuni informative și de dezbatere, au un important rol educativ și cultural. Rezultatele monitorizării sînt publicate sub forma unor liste de greșeli și recomandări. Lista include, pentru posturile de televiziune, și greșeli ortografice și de punctuație apărute în textele afișate pe ecran.

Ortografie

Cele mai grave greșeli de ortografie la posturile de televiziune constau în lipsa cratimei sau utilizarea ei acolo unde nu e necesară, de exemplu întro zi sau da-ți două-trei rînduri. Foarte frecvente sînt cazurile în care cratima lipsește din cuvintele compuse (sud coreean, prim ministru, Cluj Napoca etc.) sau este intercalată între prefix și cuvîntul de care se atașează acesta (anti-românesc, vice-președinte etc.). Sînt semnalate de asemenea neglijența în redactarea textelor defilante și a subtitrărilor, precum și situațiile în care textul este scris ocazional sau chiar sistematic fără diacritice, dovadă a dezinteresului și a comodității redactorilor.

Punctuație

Cele mai multe greșeli de punctuație privesc folosirea virgulei. Frecvent cuvintele de adresare în cazul vocativ și apozițiile nu sînt încadrate de virgulele necesare (Trei Doamne și toți trei!; A fost ucisă Cristina de soțul ei Alexandru?), iar în enunțurile în care pentru concizie este omis verbul, lipsa acestuia nu este marcată cu o virgulă, așa cum ar trebui (România în finala Eurovision). O altă greșeală este atunci cînd virgula lipsește înaintea conjuncțiilor adversative dar, iar, ci. În schimb se întîmplă ca virgula să fie folosită acolo unde nu trebuie, de exemplu între subiect și predicat (Jucătorii de la Rapid, vor și ei salarii mai mari?), între verb și complementul său prepozițional (Au participat, la instalarea primului episcop) sau înainte de și copulativ (1200 de euro ca să stăm aici, și încă 500 de euro...).

Ortoepie

Greșeli de pronunție apar foarte frecvent la numeralele șaptesprezece, optsprezece, douăzecilea (rostite șaptisprezece, optîsprezece, douăzecelea). Adesea accentul cuvintelor este pus în alte poziții decît trebuie (prevederi, alibi, companii private). Cuvinte ca exact, executa, examina, în care în mod corect x se pronunță [gz], sînt uneori rostite cu [ks].

Ca o formă de hipercorectitudine, formele verbului a fi și pronumele personale care încep cu litera e sînt adesea pronunțate fără preiotare (fără un i semivocalic anterior): [eu], [este], [era].

Morfologie

O greșeală morfologică frecventă este forma hibridă de imperfect a verbelor a vrea și a voi: vroiam, vroia etc. De asemenea conjunctivul verbului a avea devine la unii vorbitori să aibe în loc de să aibă. Verbul a trebui este uneori conjugat la persoana a III-a plural a indicativului prezent în forma trebuiesc în loc de trebuie. Numeroase greșeli constau în trecerea unor verbe de la conjugarea a II-a la conjugarea a III-a (vor apare, ne complacem, v-ar displace), dar și invers (remarcată în pronunții de genul spuneți-mi, ziceți-ne). Și alte verbe capătă uneori forme incorecte: să perturbeze, să manifeste, încetinează.

În cazul substantivelor greșelile cele mai frecvente privesc formele de plural și cele de genitiv-dativ: victimile, produsuri, respectiv domeniul medicinii, regele zgurei, din cauza cenușii, familia sorei, orele amiezei. Dintre adjective cel mai adesea este declinat greșit ultim: ultimile sondaje, ultimile meciuri. Se face foarte des confuzie între adjectivele minim, maxim și adverbele sau substantivele corespunzătoare minimum, maximum, de exemplu maxim 140 în loc de maximum 140 sau adrenalina e la maxim în loc de adrenalina e la maximum.

Sintaxă

Una dintre erorile de sintaxă cele mai frecvente este omiterea prepoziției pe din fața pronumelui relativ care cu funcție de complement direct, de exemplu cu textele care le aveți în loc de cu textele pe care le aveți.

Cealaltă mare grupă de greșeli sintactice constă în dezacorduri de diverse tipuri: între subiect și predicat, între adjectivele numerale și substantivele determinate, dezacordul în caz al adjectivul feminin singular pus în forma de nominativ în loc de genitiv, dezacordul pronumelor al, care și dublării clitice etc. Uneori dublarea clitică lipsește cu desăvîrșire: ei avertizează pe turiști să nu se aventureze în loc de ei îi avertizează pe turiști să nu se aventureze.

Se mai întîlnește, în special la vorbitorii din Muntenia, folosirea adverbului decît în construcții afirmative, în locul adverbului numai.

În construcțiile cu numerale este frecventă omiterea prepoziției de la numere începînd cu 20, în special în scris: 122 dolari pe baril în loc de 122 de dolari pe baril.

În numeroase cazuri în loc de ca, folosit cu sensul de în calitate de, apare în mod greșit ca și: Ce ai întreba-o tu ca și reporter.

Greșeala cea mai frecventă de topică privește adverbul mai, care în mod normal trebuie să stea între pronumele personal și verb, dar care la unii vorbitori este antepus pronumelui: Poate mai ne vedem în loc de Poate ne mai vedem.

Se remarcă răspîndirea unui stil telegrafic, în care raporturile sintactice dintre componentele unui grup nominal nu mai sînt marcate prin desinențele, prepozițiile sau articolele necesare: reprezentant casă pariuri în loc de reprezentantul casei de pariuri.

Conjuncția să este uneori înlocuită greșit cu ca să: dacă vreți ca să vă înscrieți.

Deși adverbul și forma sa superlativă nu se acordă, se întîlnesc foarte frecvent forme acordate precum formația cea mai bine clasată din România în loc de formația cel mai bine clasată din România.

Uneori apar fraze fără predicat, care sînt adesea părți ale frazei anterioare, care nu ar trebui să fie introduse de un punct, ci de o virgulă, sau de punct și virgulă. Exemplu: Mihai Eminescu a fost un poet strălucit. Un geniu.

Lexic și semantică

O greșeală de semantică foarte adesea întîlnită este pleonasmul: un procent de 5 la sută, mai poate fi posibilă, pe tema subiectului nostru de astăzi, vreo aproximativ etc.

Ia amploare fenomenul de utilizare a unor cuvinte englezești chiar și în situațiile în care există un echivalent în limba română: job, shopping, updatat etc. Sînt foarte prezente și împrumuturile masive din limbi străine, în special din engleză în domeniile tehnice în care nu există cuvinte echivalente românești.

Note

^ „George Pruteanu: „Cacofonicul «ca și»", emisiune din ciclul Doar o vorbă SĂȚ-I mai spun”. Arhivat din original la 28 decembrie 2007. Accesat în 22 decembrie 2006.
^ Alex. Leo Șerban, „Ca și”, Dilema veche, ianuarie 2004, articol accesibil online în arhivă^{[nefuncțională]}
^ Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic, 2005. Dicționarul nu mai include verbul a vroi, iar la p. XCVIII spune explicit: „Sunt considerate la fel de corecte formele verbelor a voi și a vrea, nu însă și cele rezultate prin contaminarea lor (imperfect vroiam etc.)”
^ Rodica Zafiu, „Vroiam...”, România literară, nr. 43, 2006
^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, București, 2005, vol. II, p. 353

Vezi și

Legături externe

DEX online, colecție de dicționare ale limbii române
Narcisa Forăscu, Dificultăți gramaticale ale limbii române
Ghid de exprimare corectă, dexonline.ro
Forme greșite ale cuvintelor, dexonline.ro
Articole lingvistice, dexonline.ro
Chestiuni de morfologie și de sintaxă, publications.europa.eu
Ghid de stil și exprimare corectă, 3 noiembrie 2012, scientia.ro
Rezultatele monitorizării privind calitatea limbii române la posturile de radio și de televiziune, Consiliul Național al Audiovizualului:

[1] „George Pruteanu: „Cacofonicul «ca și»", emisiune din ciclul Doar o vorbă SĂȚ-I mai spun”. Arhivat din original la 28 decembrie 2007. Accesat în 22 decembrie 2006.

[2] Alex. Leo Șerban, „Ca și”, Dilema veche, ianuarie 2004, articol accesibil online în arhivă^{[nefuncțională]}

[3] Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic, 2005. Dicționarul nu mai include verbul a vroi, iar la p. XCVIII spune explicit: „Sunt considerate la fel de corecte formele verbelor a voi și a vrea, nu însă și cele rezultate prin contaminarea lor (imperfect vroiam etc.)”

[4] Rodica Zafiu, „Vroiam...”, România literară, nr. 43, 2006

[5] Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al. Rosetti”, Gramatica limbii române, Editura Academiei Române, București, 2005, vol. II, p. 353

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]