Discuție:Comuna Lapoș, Prahova

	Articolul Comuna Lapoș, Prahova este un subiect de care se ocupă Proiectul Localitățile din România, un spațiu de organizare pentru dezvoltarea articolelor despre localitățile din România Dacă doriți să participați la acest proiect, vă rugăm să vă înscrieți aici.
C	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa C pe scala de calitate.
Mare	Acest articol a fost evaluat ca făcând parte din grupa mare pe scala de importanță.

Istoric

Așa cum se poate constata aici [1] utilizatorul Mihai Andrei a venit în 2006 cu ipoteza că regiunea cuprinsă dintre localitățile Bucov și Chiojdeanca era cunoscută odinioară sub denumirea de Săcuieni, fiind locuită de secui. Lăsând la o parte imprecizia spațiului, în 5 ani de la această afirmație, utilizatorul în cauză nu a prezentat nicio sursă în sprijinul acestei afirmații. Motiv pentru care pe 28 iulie 2011 am șters această afirmație. Cu aceeași ocazie am șters și o altă afirmație care era, de asemenea, nesusținută de vreo sursă și care era în contradicție cu realitatea din teren (Astfel denumirea de "Lapoș" ar putea proveni de la numele de Lápos, care în maghiară înseamnă "mlaștină, noroi". Aceasta ar coincide cu faptul că unul din satele componente ale comunei se numește Glod.). Acesta a revenit imediat la varianta anterioară fără a aduce nicio sursă în sprijinul afirmației făcute, ignorând principiul verificabilității. Astăzi am șters afirmațiile neverificabile ale acestuia, dar a revenit la aceeași variantă nesusținută de surse. Ce trebuie făcut pentru ca acest utilizator (ba mai mult, chiar administrator) să păstreze neutralitaea necesară și să respecte principiile Wikipedia?--Senator (discuție) 8 august 2011 11:45 (EEST)

Nu este adevărat. În 2006 nu am făcut nimic altceva decât să aduc informația de la pagina Lapos, pagină creată de alți utilizatori (Afil etc.). Faptul poate fi verificat de administratori la versiunile șterse ale paginii Lapos. --Mihai Andrei (discuție) 8 august 2011 12:19 (EEST)

Mă iertați că intervin, fără să fiu un specialist în lingvistică sau etimologia toponimiilor. Formele „Lapoș”, „Lapuș”, „Lăpuș”, „Lăpușel” și formele derivate din acestea, cel mai plauzibil provin din ungurescul „lápos”, derivat prin aglutinare de la substantivul „láp” care înseamnă „loc noroios”, „teren plat infiltrat cu apă”, „regiune adiacentă unui curs de râu sau lac, nămolos, noroios”; este sinonim și cu termenul „mlaștină” („mocsár”). Sutele de toponimii din Ungaria, România, Slovacia, Croația, care au în componența lor forma lap,-os,-us,-os-i, fac extrem de plauzibilă proveniența din radicalul „láp”, mai ales că toate sufixele prin care se formează sunt ungurești.--Zsolt (discuție) 8 august 2011 12:47 (EEST)

Ce nu este adevărat? Nu este adevărat că nici pe 28 iulie, nici în prezent nu a fost, respectiv nu este nicio sursă care să confirme cele două ipoteze în discuție? Ce ați făcut dvs? Ați revenit la variantele care încalcă principiul verificabilității. Și nu o dată, ci de două ori. Deci, dacă în primul caz ați putea avea o oarecare scuză, a doua oară nu mai aveți absolut nicio scuză, cu atât mai mult cu cât v-am atras atenția că afirmația nu are acoperire în surse. Iar dvs ați ignorat acest aspect. Cum vreți să vă cred că aveți intenții bune? Faptele dvs vorbesc de la sine. Mai sunteți și administrator...

(Pentru Zsolt) Nici eu nu sunt specialist în lingvistică, dar pe Wikipedia nu se iau în calcul părerile unuia sau altuia, ci informații din surse credibile și verificabile. Cred că v-a scăpat acest aspect.--Senator (discuție) 8 august 2011 13:43 (EEST)

Prezumția de bună credință: cei care au scris, redactat, verificat articolul în cauză, probabil știau mai mult decât cunosc eu sau dumneavoastră sau Mihai Andrei. Noi, adică toți cei care venim după „cei bătrâni”, trebuie să pornim de la premiza bunei credințe a „înaintașilor noștrii”. Eu nu mă pronunț categoric, după cum trebuia să observați, în favoarea uneia sau alteia dintre opțiuni. Cred, că adevărul nu se măsoară din perspectiva bipolarității alba-neagra, cred că adevărul este ceva mai mult gri decât o categorie absolută, precum „albul” sau „negrul”. Da, este supărătoare această limitare a dreptului nostru la „acțiune directă” . Dar, din punct de vedere al principiilor ce guvernează wikipedia, este bine să ținem seama de ea. Din punct de vedere lucrativ: nu punem la îndoială buna-credință a acelora care au scris ceva, cel mult ne exprimăm nedumerirea prin anumite etichete, și mai ales, nu „intrăm cu bocancii” în munca altora. Și, mai ales, avem răbdare, foarte multă răbdare...--Zsolt (discuție) 8 august 2011 14:15 (EEST)

Și uite așa ajungem la esența acestei probleme. Că nu doar în cazul lui Mihai Andrei, ci și al dvs neutralitatea pe Wikipedia este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Într-un loc îmi cereați să aduc în sprijinul afirmațiilor mele documente academice, iar aici eu trebuie să accept prezumția de bună credință. Ce glumeț mai sunteți... Și, până la urmă, principiile Wikipedia despre care tot vorbesc aici și pe care văd că le ocoliți pentru cine sunt?

Chiar nu aveți nicio jenă (ca să nu mai zic altceva) atunci când faceți astfel de afirmații?--Senator (discuție) 8 august 2011 16:34 (EEST)

Nu este adevărat că textul ar fi fost creat de mine. Cât privește verificabilitatea, oricine se poate convinge că în maghiară lapos (citește "lapoș") înseamnă mlăștinos și că o parte a așezării se numește într-adevăr Glod. Coroborat cu apartenența la județul Săcuieni, poate fiecare să-și formeze singur propria părere. Or dumneavoastră, prin tăinuirea faptelor, nu lăsați cititorului șansa de a se informa. De aceea ați încercat ștergerea memoriei Săcuienilor, de aceea ați șters informația că în maghiară lapoș înseamnă loc mlăștinos etc. Și toate aceastea cu impresia că ați aduce un serviciu culturii române! Undeva ați scris că ce ar zice "locuitorii din Urlați" (de parcă ar fi toți o apă și un pământ) dacă li s-ar explica etimologia ungurească "var-alat" (ca și Orlat). Sincer, cred că ar înțelege. Prin 2005, la începutul acestui proiect, a existat un utilizator care atrăsese atenția asupra faptului că Vălenii de Munte (pe linia etimologiei populare vale > văleni, o imposibilitate logică) se referă la vălani, vechiul cuvânt românesc pentru valoni (ca și frânc, vechiul cuvânt românesc pentru franci). Până în ziua de astăzi la articolul despre Vălenii de Munte nu scrie nimic detaliat despre legătura dintre coloniștii de peste Carpați și numele așezării. Doar la etimologia numelor județelor este reliefată legătura dintre Vrancea și frânci. Cum vedeți, istoria colonizărilor de sași și unguri în afara arcului carpatic în evul mediu este un subiect prea puțin aprofundat. Academicianul Gheorghe Brătianu a făcut un prim pas în 1945 prin publicarea lucrării Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești, însă a fost arestat patru ani mai târziu de comuniști și a murit în 1953 în închisoarea de la Sighet. Aceasta este partea dramatică și chiar tragică a istoriografiei românești, nu faptul că Lapoșul din Prahova are o etimologie ungurească și că Vălenii de Munte nu au nimic de-a face cu valea, ci cu valonii. --Mihai Andrei (discuție) 8 august 2011 14:21 (EEST)

Parcă vorbesc la pereți. Dvs văd că mă acuzați pe mine de tăinuirea faptelor ocolind referirea la surse. Vă spune ceva acest lucru?

Pe de altă parte, între cele două ipoteze etimologice (c-ar proveni de la mlăștinos, respectiv de la cuvântul latin “Lapis” care înseamnă ”piatră, stâncă”) am toate motivele să cred c-ar veni de la ultima pentru că: 1. Acea zonă colinară nu a fost și nu este mocirloasă; 2. În acea zonă au existat cariere de piatră. Acum înțelegeți cum stă treaba cu verificabilitatea? Ia uitați-vă de curiozitate și la localitatea din Bacău cam la ce altitudine este și vedeți dacă se poate face o corelație cu mlaștină...--Senator (discuție) 8 august 2011 16:34 (EEST)

Mă gândesc ce mare noroc pe capul românilor c-au apărut ungurii pe hartă ca să dea denumiri localităților românești. Fără ei românii ar fi vorbit prin semne.

Pentru Zsolt și pentru Mihai Andrei. Dacă misiunea remunerată sau doar dictată de conștiință a domniilor lor este să dovedească cum că tot ce suflă-n România își are obârșia în Ungaria sunt de admirat pentru tenacitate. Nu mă mir pentru că un coleg de-al dvs din Finlanda a afirmat într-o lucrare destinată naivilor cum că Ungaria s-a întins, cândva, până la Marea Neagră! S-a umplut de bani. Ce-ar trebui să afle domniile voastre ar fi că etimologiști unguri cinstiți afirmă tot mai des în publicațiile din ultimele decenii că multe cuvinte ungurești au fost preluate de la români și nu invers! Chiar așa, orbu' de la toți și de la orbu' nimeni?

„Un alt indiciu ar fi cuvintele românesti creștine (și nu numai) din vocabularul ungar. Aceste împrumuturi sunt menționate de către Benko Joszef, Gáldi László, Beldi Geza, Marton Gyula, Szabo Attila, Binder Pal si Bakos Ferenc, ultimul având o ampla sinteză în cartea sa "Elemente lexicale române în vocabularul limbii maghiare" (publicată în 1982 în memoria iluștrilor lingviști Gáldi László și Petrovici Emil). De la acești lingviști se poate conclude o asimetrie: românismele intrate în vocabularul limbii ungare sunt mai "vechi" decât ungurismele intrate în limba română.” Autorul oferă un scurt istoric al cercetării în domeniul care datează de acum 200 de ani de când s-a început înregistrarea elementelor de origine română în vocabularul limbii ungare. Primele încercări timide s-au limitat doar la o analiză comparativă a cuvintelor corespondente și se datorează lui Benkő József – 1873.

Un capitol aparte se referă la productivitatea elementelor de origine română. Autorul, consultând surse în mod subiectiv și aleatoriu, fără a pretinde epuizarea domeniului, inventariază lexemele de origine română sub raport morfologic în următoarea formulă: din 2256 de cuvinte de origine română 1687 sunt substantive, 235 adjective, 290 verbe, 27 interjecții, 14 adverbe și 3 prepoziții. http://www.bibliotecamm.ro/?f=24&s=20

Despre controversatul „oraș” aflăm că vine, de fapt, din sumeriană.

oraș – oficial: din ungară “város“. (Nostim este că în ungara actuală “órás” înseamnă ceasornicar iar în finlandeză „oras” înseamnă planta verde de grâu abia încolțit, asta ca să confirme rudenia lor lingvistică). vár = fort, fortress, stronghold (Magyar - According to MÉK, of Iranian origin), la origine “uru” din sumeriană colectat de unguri în marșul lor către Europa. Așa cum avem în comun cu iranieini cuvinte ca apă (aab), ciomag și cioban de ce n-am avea direct de la ei și “uru”, “uras” sau “oras”? Și accentul s-ar potrivi, la unguri accentul este pe prima silabă iar oráș îl are pe ultima (din două!) ca în “urás”. Persoane mai autorizate decât mine sunt de părere că terminația -ros (-roș / -raș) nu poate fi decât un fals cognat pentru că, corect preluat de la ei ar fi fost váraș, așa cum și sârbii l-au luat ca „варош” care înseamnă „mic orășel”.

LĂPÚȘ s. v. cinsteț.

lăpúș (lăpúși), s. m. – Brusture (Telekia speciosa). – Mr. lîpuș, megl. lăpu(ș). Sl., cf. bg. lopuš, rus. lepucha (DAR), alb. ljapuš, mag. lapu, de unde dubletul lapuc, s. m. (brusture). După P. Papahagi, Analele Acad. Rom., XXIX, 128 și REW 4903, din lat. lappa, cf. împotrivă Graur, BL, V, 103. – Der. lăpușnic, s. m. (plantă nedeterminată); lăptuc, s. m. (brusture), prin încrucișare cu lăptucă. Sursa: DER

Pagina de etimologie http://member.melbpc.org.au/~tmajlath/magyar21.html zice:

lap surface; sheet; flat surface; lap-os flat; plain /Hungarian dar Hungarian lapát "shovel" is officially thought to derive from Slavic. [Chong] de unde și lopata noastră. Așa că nu tot ce e lap- este unguresc. --84.250.128.4 (discuție) 8 august 2011 19:45 (EEST)

Domnule, nu știu’cum să vă zic, perorația dumitale care începe cu „...Dacă misiunea remunerată sau doar dictată de conștiință a domniilor lor este să dovedească cum că tot ce suflă-n România...”, este un atac „ad hominem” în toată splendoarea ei! În rest, despre confuzia „platului”, „pânzei”, „platformei”, etc. cu „mocirlă”, „loc umed”, și alte fabulații de-ale domniei voastre, dați-mi voie să râd, în hohote! Așa au făcut și experții în lingvistică, atunci când le-am prezentat munchausen-ismele dumitale! Puțină seriozitate, vă rog....--Zsolt (discuție) 9 august 2011 14:37 (EEST)

Problemă clarificată

Având în vedere argumentele și contraargumentele prezentate până acum, cel puțin asupra unui aspect lucrurile sunt destul de clare. Nu are cum să aibe înțelesul de mlaștină, noroi având în vedere poziționarea acestei localități, cât și a celei din Bacău (colinară-munte) cu aceeași denumire. C.Giurescu (Istoria Românilor, vol. II partea I, pag. 412) dă următoarea explicație posibilă pentru un cuvânt înrudit, Lăpușna: În limba bulgară, ''lopuš'', înseamnă ''scaiu, scaete, brustur''; Lopușna - și observăm că în documentele sec. XV această formă alternează cu Lăpușna - e deci ținut cu brusturi, cu scaieți... Deci, explicația utilizatorului de mai sus poate fi plauzibilă. Munchausienii de serviciu pot lua, deci, o pauză pentru un ceai de tei ca să se mai calmeze.--Senator (discuție) 9 august 2011 18:30 (EEST)

Aceasta și altele nu sunt clare, din cauza lipsei (probabil pentru totdeauna) a datelor suplimentare (atestări ca lumea). Afirmațiile relative la originea maghiară (fie cu sensul de teren mlăștinos, fie cu sensul teren plat, neted) ori privind originea slavă a cuvântului sunt în egală măsură supoziții. În cazul supozițiilor ungurești, ele sunt făcute în zone care realmente au avut în evul mediu afluență de populație de limba maghiară, ba au fost chiar avanposturi administrativ-teritoriale ungurești ale regilor Ungariei. În fond, entitățile care aveau să se numească Ungrovlahia și Moldavskoi zemlea, adică Țara Românească și Moldova au fost în sec. 13/14 în anumite nuclee un fel de mărci de graniță ale regilor unguri, iar liderii formațiunilor respective, de ex. Litovoi, Ioan, Fărcaș (în maghiară "Lupu"; de la care probabil Vâlcea < Vlk/Vuk "lup" în limbile slave), Seneslav și stirpea lui Dragoș, Balc, Sas în Moldova, apoi Bogdan care se răzvrătește (aidoma lui Nicolae Bassaraba fiul lui Tihomir) terminând cu obediența față de overlord-ul rege ungur. Domnul Senator și alți domni sunt îngroziți la gândul că impactul unguresc în istoria românilor a existat și în teritorii locuite de români în afara arcului Carpaților. Aceasta deoarece f. probabil că acești domni nu au avut de a face și cu alte materiale decât superficialitățile manualelor școlare și articolele culturnicilor lui Ceaușescu și textele puternic autocenzurate ale Giureștilor. Totuși, istoriografia romanească serioasă nu a ascuns niciodată nimic din aceste elemente; numai partea popularizatoare, de "digest", pt. publicul larg a făcut "prescurtări" (iar acestea mereu plătesc tribut agendei politice a zilei). Și ar fi timpul ca orice român pasionat de istorie să învețe niște lucruri în plus. Între care și faptul că românimea olteană, munteană, moldoveană au asimilat și elemente maghiare imigrate și că acestea nu se limitează la grupul de ceangăi (care la rândul său nu e clar în ce măsură e maghiar autentic și în ce măsură român semimaghiarizat). De pildă portarul Sucevei Șendrea, al lui Ștefan cel Mare, e imposibil să fi avut ca nume asemenea variantă a numelui grec Alexandros fără a fi fost trecut prin "filtrul" limbii maghiare: Alexandros > Șandor > Șendrea. Degeaba strofocarea și pe seama județului Săcuieni: chiar dacă denumirea veche, niciodată populară, Saac, o fi avut altă origine (iată că referințele căutate cu înfrigurare de domnul Senator nu sunt în stare să ne comunice de un' se trage Saac și ce va să zică el), poporul (și nu autorii de la Wikipedia) a făcut adaptarea timp de multe sute de ani nu fără motiv: se vede din toponimia regiunii că sunt multe de origine maghiară, respectiv care semnalează o prezență maghiară/secuiască odinioară. Și nici nu e de mirare: această zonă subcarpatică, la fel ca altele, se învecinează cu zone având populațiile respective relevante. Chiojdul se cheamă așa nu de florile mărului, tot așa ca mai la nord Ceahlăul și Hășmașul, precum și Sascutul și Adjudul nu-s decelabile independent de limba maghiară. Numai cine e îndoctrinat și cine are ungrofobie și cine are lacune în chestiunile de bază ale istoriei românilor și se ia după bazaconiile protocroniste se poate speria sau oripila sau revolta. Valabil la fel de partea cealaltă a baricadei, unde-s mulți cei cu același tip de gândire. Totuși, cei care adaugă la wikipedia cutare și cutare amănunte nu sunt "baroni Münchhausen", ci sunt păpușile manipulate de autorii neamurilor lor: supozițiile despre cutare etimologie sau certitudinile bazate pe documente serioase sunt făcute de istoricii neamurilor lor, ele nu sunt speculații ad-hoc ale autorilor de la wikipedia (care de obicei nu au bagaj atât de mare de cunoștințe de istorie și lingvistică încât să adauge brașoave de la sine). Oamenii doar redau ceea ce colportează alții. Așa că mai reduceți din energia polemică.

Într-adevăr, în câteva limbi slave, lopuș sau lopuh înseamnă "brusture" (Lappa sau Arctium lappa) și "scai(ete)": în rusă lopuh (bolșoi) Лопух большой, în poloneză Łopian większy (citește [uopian wienkșî]), zis popular și łopuch (citește [uopuh]), în cehă lopuch větší.

Iar în Bulgaria există un oblast care are practic același nume ca regiunea Lăpușna din Basarabia: Lopușna, Лопушна.

Însă oricine o rupe nițel pe ungurește, când vede grafia Lapoș, Prahova (atenție: nu e nici Lăpuș, ca în Ardealul de Nord, nu e nici Lopuș ca în unele ținuturi de limbi slave: prima vocală e în această variantă românească de toponim -a-), se poate gândi instantaneu la "plat, neted". (NB: lap pe ungurește înseamnă "foaie; placă". Lap și lapoș or fi ele însele împrumuturi lexicale slave în maghiară; cert e însă că termenii au la bază ideea de "plat", tot așa ca slavismele lopuș, lopuh și lopat- (de ex. în cehă, rusă, bulgară, ucraineană lopata), de unde și termenii maghiar lapát și român lopată. Vezi și cuv. maghiar lapocka [lOpoțkO] și cel bulgar+ceh+rusesc lopatka și cel sârb lopatița pentru "omoplat" (deci slavii și ungurii îi zic "lopățică".)

Autorii unguri care se referă la "teren mlăștinos" au avut în vedere însă alt cuvânt, la care diferă doar calitatea primei vocale: un a deschis și lung (spre deosebire de vocala cuvântului care înseamnă "plat, neted": un semi-a/semi-o): grafiat lápos ['laa-poș]. IMHO, acesta pare mai puțin frecvent în toponimia maghiară decât cvasisinonimul său mocsár ['mo-ceaar], dar e numai IMHO.

My 2c. - 95.91.000.000 2001-08-10 0910 UTC

Bravooooooooo! Felicitări pentru pledoarie. Asta mi-aduce aminte de un avocat cu o retorică extraordinară, dar care era expert în pierdut procesele.

Pentru necunoscători, ceea ce spuneți pare frumos, sublim, dar ceilalți pot observa ușor un lucru; îi lipsește o chestie banală: logica. Pentru că, așa cum am spus și mai înainte, o astfel de explicație ar putea fi credibilă, într-o zonă de șes unde este o probabilitate foarte mare să se găsească o mlaștină și, implicit glod/noroi. Într-o zonă colinară (cum e cazul aici și mai ales în Bacău), probabilitatea de a se forma o mlaștină e atât de mică încât nu s-ar forma nici dacă ar fi poposit aici toată armata lui Attila după un periplu prin bostănăriile din Dăbuleni.

Eu nu am pretentia că variantele rămase sunt 100% sigure, dar probabilitatea este mult mai mare de a fi valabile. Hai, asta cu brusturele poate fi și la munte și la șes, dar explicația c-ar proveni de la piatră e mult mai plauzibilă ținând cont de realitatea din teren. În zonă sunt: Muntele Fântâna Hoților, Muntele Stâna Bătrână și Muntele Vârful Glodului. Vedeți că în aceeași comună mai este și un sat Pietricica unde (dacă nu mă înșel) este o carieră mică de piatră (pentru obținerea varului). Deci chestia cu mlaștina e trasă de păr rău de tot.

Văd că și dvs aveți aceeași boală de a considera maghiarii un fel de buricul pământului fără de care proștii ăștia de români nu erau în stare să-și denumească locurile și, în lipsă de preocupare, să le ceară lor părerea. Stimabile, mă faci să râd.

Explicația aia penibilă cu portarul Sucevei este un model de gândire îngustă cu atât mai mult cu cât nu v-ați lăsat măcar rezerva de probabilitate ca să mai aveți o oarecare scuză. Cazul Fărcaș=Lupu este în aceeași linie uitând sau încercând prin explicația asta să ne faceți pe noi să uităm cum au determinat maghiarii pe mulți români să-și schimbe numele.

Legat de Saac nu am avut pretenția că am găsit etimologia, dar ăsta nu este un argument că denumirea nu a existat. Eu pot să fac (pentru mine) ceva analogii între această denumire și altele (din zona apropiată), dar pe Wikipedia n-am dreptul să fac asta așa cum face un utilizator pe-aici care-și dă cu părerea legat de proveniența denumirii orașului Văleni. Asta este cercetare originală și n-are ce căuta pe-aici.

Sunt multe bazaconii exprimate în această intervenție. Dar nu mă miră. Deja m-am obișnuit cu ele și cu manifestările astea de a ne cere nouă să nu credem niciun istoric român și să credem numai ce se primește de la centrala, pardon Academia din Budapesta. Partea bună este că în România sunt destui unguri cu scaun la cap care-și dau cu părerea numai și dacă știu despre ce este vorba. Dar, ca peste tot, sunt și excepții. Partea rea este că cei din urmă se fac vizibili.--Senator (discuție) 11 august 2011 02:21 (EEST)

1. Bazaconii sunt cele exprimate de mata (nu toate, dar cele mai multe). Strunește-ți limbajul!
2. Ai fi putut să-mi scrii "sărut mâna" pentru că ți-am dat apă la moara supoziției cu lopușul-brusture. Și bagă de seamă în cugetările matale: în toponimia română, termenul românesc pentru plantă are frecvență mare, în variantele Brusturi și Brusturoasa. Ceea ce înseamnă că neamul românesc n-a avut neapărat nevoie să recurgă la echivalentul lopuș, adaptat lăpuș (dar nu laaapoș), nici la sufixarea -oș, -uș.
3. Mihai Andrei are dreptate: intervențiile corective și chiar blocajul sunt necesare în cazul matale, până te vei adapta, deoarece ștergi informații necesare care nu-ți convin. Jim Wales a făcut wikipedia asta să fie în așa fel, încât ocultarea unor fațete de adevăr și chiar a unor ficțiuni să se întâmple cât mai rar (desigur, e greu de înțeles pentru cineva crescut în Europa de est). Dacă invoci nemenționarea referințelor, mai bine lipește "eticheta" cu abrevierea NC, dar nu șterge ca vandalii. Totodată aplică același principiu în intervențiile matale. Bine ai făcut că ai adus referințe privind numele Saac al județului Săcuieni; patria îți va fi recunoscătoare și pe al matale mormânt presăra-va "ale laurilor foi". Tot așa ar fi recomandabil (și onest) să faci și în susținerea ipotezei că Lapoș, Prahova, își are numele de la lapis ori de la lopuș. (Am dubii că vei izbuti să afli referințe bune, dar nu se știe niciodată.)
4. N-am niciun fel de origine maghiară și/sau secuiască. Și chiar de-aș avea, n-aș urmări să-"ți" iau Váralat, Lápos și Valonii de Munte ca să măresc cu ele numărul localităților din Covasna și Harghita.
5. Lapoș, Prahova, se cheamă, după cum constat, Lapoș, Prahova, și nu Lăpuș, Prahova, nici Lopuș, Prahova. Contactează un institut de lingvistică din București și întreabă-i pe specialiști (dar pe specialiști să-i întrebi, nu pe culturnici) dacă e posibilă adaptarea lui lăpuș și a slavului lopuș ("brusture") încât să iasă... lapoș. Repet: fii atent, nu e Lăpuș, ci Lapoș. Derivarea lapoș din lapis e și mai puțin plauzibilă; dar încearcă-ți norocul, întreabă lingviștii neamului. Întreabă-i cu o cale care e astăzi "scorul" în "meciul" dintre tabăra care e pentru derivarea lappa, -ae > lăpuș și tabăra care e împotrivă (și care susține varianta slavă).
6. Nu te repezi ca musca în lapte: cercetarea originală o faci exclusiv mata și celălalt, care veni cu explicația sumeriană (ur), neștiind de baza protoindoeuropeană *uer, *uar (sau după alt sistem de transcriere, *wer, *war), nici de partea indoeuropeană a vocabularului maghiar vechi (pe filiere iraniană și slavă). Supozițiile sau certitudinile privind etimologiile nu sunt scorneli ale contribuitorilor maghiari sau filomaghiari de la ro.wiki.x.io, ci provin de la cercetători - și nu numai unguri, ci și români. În domeniul ăsta nu există "ungurii = buricul pământului", nici filomaghiarism, ci există niște date istorice generale și un volum de cercetare la nivel profesionist, academic, pe fundalul cărora apar niște amănunte - care șochează numai pe neștiutori. De ce respectivii wikipediști n-au dat sursele resp. referințele? Nu știu; pot doar bănui că inițiatorii articolelor au preluat de undeva, unde nu erau specificați autorii și lucrările lor, dar că n-au avut posibilitatea să găsească referințele propriu-zise (sau nici nu s-au gândit să le caute).
7. În schimb, dacă mata și celălalt nu știți nimic despre impactul regatului Ungaria și despre nu numai influența, ci și stăpânirea exercitată asupra teritoriilor românești extracarpatice, până ce voievozii români s-au emancipat treptat (Basarabii și Mușatinii), informați-vă (vă vor fi de folos inclusiv Giureștii, în textele mai detaliate și mai puțin cenzurate).
8. Mai dați o raită și pe la... ro.wiki.x.io. Ia vedeți de pildă ce scrie la Chilia: cetatea de acolo era păzită de o garnizoană militară ungurească; Ștefan cel Mare n-a reușit să o cucerească în 1462; atunci, în timpul asediului cetății, a primit celebra rană de la picior. Deci garnizoană ungurească hăt departe de țara ei. Ia mai informați-vă: în ce împrejurare, de când, până când, de ce, cum a ajuns regatul Ungaria să aibă prezență militară în asemenea regiuni? Veți afla scripte destule despre toate acestea, publicate atât înainte de regimul Dej, cât și în timpul regimului Dej, cât și în timpul regimului Ceaușescu și, presupun, publicate și republicate și în epoca "tranziției". Astfel, veți mai afla câte ceva în plus despre ceea ce în clipa de față înțeleg că vă șochează (v. mai sus Șendrea, Fărcaș și altele; despre Fărcaș n-am susținut că era ungur; l-am pomenit numai ca să vezi și pe calea asta impactul "etajului" feudal reprezentat de regalitatea ungurească; și bagă de seamă: prigonirea românilor din Ardeal s-a intensificat sub regnul celor doi frați întru gintă latină: Carol Rober și mai ales Ludovic d'Anjou; sub regii arpadieni, românii aveau până în 1290 reprezentare în dietă; ulterior a crescut exodul, ajuns la paroxism către mijlocul sec. 14, când și sfidările basarabă și mușatină au ajuns la apogeu.). De vină nu sunteți dv., în fond, ci modul deficitar de informare a publicului larg (aspectul acesta este în egală măsură în spațiul lingvistic și cultural unguresc: tot așa, publicului larg îi sunt ocultate în literatura de popularizare diverse amănunte despre impactul românesc, încât ungurii de rând au impresia că românimea ar fi ajuns printre ei... subit, prin sec. 18). Însă de vină sunteți atât dv., cât și ungurii echivalenți de îndată ce deveniți zeloși și fanatici în activitatea de ocultare a prezenței etniei celeilalte. Asta se cheamă șovinism și xenofobie.
9. În fine, ceva despre ciocnirea dintre aspectul de diacronie cu cel de sincronie: e mai ridicol decât în cazul conului Leonida față cu reacțiunea când cineva se teme că își pierde patria sau niște provincii din ea dacă la Wikipedia sau în alte colțuri de Internet sunt susținute niște supoziții etimologice și de istorie (fie că sunt verosimile, fie că sunt bazaconii). - "95" 13 august 2011 07:22 (EEST)