Dinastia Heracliană

Dinastia Heracliană (după numele lui Heraclius) a fost o dinastie ce a domnit în Imperiul Bizantin între 610 și 695 și din nou din 705 în 711. În timpul acestei dinastii s-a terminat procesul de elenizare al imperiului și au fost pierdute Levantul, Egiptul și provincile din Africa. Familia a ajuns la putere după ce Heraclius, fiul exarhului Africii (Heraclius cel Bătrân), l-a dat jos pe uzurpatorul Focas.

Imperiul Roman de Rasarit dupa moartea lui Heraclius I.

Împărații acestei dinastii au fost:

• Heraclius I ; 610 - 641
• Constantin III ; 641 ; fiul lui Heraclius
• Heraklonas ; 641 ; fiul lui Heraclius
• Constans II ; 641 - 688 ; fiul lui Constantin III
• Grigore ; 646 - 647 ; fiul vărului lui Heraclius, uzurpator
• Heraclius ; 659 - 681 ; fiul lui Constans II
• Tiberius ; 659 - 681 ; fiul lui Constans II
• Constantin IV ; 668 - 685 ; fiul lui Constans II
• Iustinian II Nas-Spintecat ; 685 - 695, 705 - 711 ; fiul lui Constantin IV
• Tiberiu ; 706 - 711 ; fiul lui Iustinian II