Criza Nulificării

În istoria Statelor Unite, Criza Nulificării a avut loc în timpul președinției lui Andrew Jackson și a fost declanșată de Ordonanța de Anulare, o tentativă a statului Carolina de Sud de a nulifica (a face inoperabilă pe teritoriul său) o lege federală adoptată de Congresul Statelor Unite. Taxele vamale din 1828, un sistem deosebit de protecționist a devenit lege în timpul președinției lui John Quincy Adams. Aceasta a întâmpinat opoziție în Sud și în unele părți din New England, adversarii acesteia așteptând ca odată cu alegerea lui Jackson, taxele să fie reduse semnificativ.^[1]

Țara suferise o scădere economică în anii 1820, iar Carolina de Sud fusese puternic afectată. Mulți politicieni din Carolina de Sud au acuzat pentru aceasta politica de taxe vamale la nivel național dezvoltată după Războiul din 1812 cu scopul de a promova producția americană în defavoarea concurenței britanice.^[2] Până în 1828 dezbaterile politice din Carolina de Sud s-au orientat spre problema taxelor. Când administrația Jackson nu a acționat pentru a trata problemele acestea, cea mai radicală facțiune din stat a început să ceară declararea taxelor nule și neavenite pe teritoriul statului Carolina de Sud. La Washington, a apărut un dezacord în această problemă între Jackson și vicepreședintele său John C. Calhoun, cel mai eficient susținător al teoriei constituționale a dreptului statelor de a nulifica legi federale.^[3]

La 14 iulie 1832, după ce Calhoun a demisionat pentru a candida pentru Senat unde își putea apăra mai eficient punctul de vedere^[4], Jackson a promulgat legea taxelor vamale din 1832. Această lege de compromis a primit susținerea majorității celor din nord și a unei jumătăți din sudiștii din Congres.^[5] Reducerile erau prea mici pentru Carolina de Sud, și în noiembrie 1832, o convenție a statului a declarat că atât legea din 1828 cât și cea din 1832 erau neconstituționale și nu se puteau aplica în Carolina de Sud după data de 1 februarie 1833. Statul a demarat pregătiri militare pentru a rezista unei eventuale intervenții militare federale.^[6] Spre sfârșitul lui februarie, Congresul a adoptat atât o lege care autoriza președintele să folosească forța armată împotriva Carolinei de Sud, cât și o nouă lege a taxelor vamale, negociată pentru a satisface Carolina de Sud. Convenția din Carolina de Sud s-a reîntrunit și a abrogat ordonanța de nulificare la 11 martie 1833.

Criza a luat astfel sfârșit, și ambele părți aveau motive de satisfacție. Taxele vamale s-au redus, dar doctrina drepturilor statelor de a nulifica legi federale fusese respinsă. Deși politica fiscală a continuat să fie o problemă politică la nivel național între democrați și nou apărutul partid Whig, până în anii 1850 problema sclaviei îmbinată cu cea a expansiunii teritoriale au devenit problemele cele mai semnificative și mai mari cauzatoare de conflicte.^[7]

Note

^ Remini, Andrew Jackson, v2 pp. 136-137. Niven pg. 135-137. Freehling, Prelude to Civil War pg 143
^ Freehling, The Road to Disunion, pg. 255. Craven pg. 60. Ellis pg. 7
^ Craven pg.65. Niven pg. 135-137. Freehling, Prelude to Civil War pg 143
^ Niven p. 192. Calhoun l-a înlocuit Robert Y. Hayne în Senat, pentru ca Hayne să-i urmeze lui James Hamilton în postul de governator. Niven scrie: „Nu e nicio îndoială că aceste mișcări făceau parte dintr-un plan bine pus la punct prin care Hayne avea să țină în frâu capetele fierbinți din legislativul statal și Calhoun avea să își apere ideea sa, nulificarea, la Washington împotriva magnaților din administrație și a celor ca Daniel Webster, noul apostol al naționalismului nordic.”
^ Howe p. 410. În Senat doar Virginia și Carolina de Sud au votat împotriva legii din 1832. Howe scrie că: „Majoritatea sudiștilor considerau măsura o ameliorare semnificativă a situației lor și se mulțumeau să-l susțină pe Jackson pentru realegere, în loc să urmeze remedii mai drastice cum ar fi cea pentru care căuta Carolina de Sud voturi.”
^ Freehling, Prelude to Civil War pg. 1-3. Freehling scrie: „În Charleston, guvernatorul Robert Y. Hayne ... a încercat să formeze o armată care putea spera să facă față forțelor lui «Old Hickory»”. Hayne a recrutat o brigadă de călăreți, în număr de 2000, care ar fi putut ocupa Charlestonul imediat după o eventuală izbucnire a conflictului armat, și o armată de 25.000 de voluntari care ar fi putut veni apoi ca întăriri. În nord, agenții guvernatorului Hayne au cumpărat arme în valoare de peste 100.000 de dolari; în Charleston, Hamilton și-a pregătit voluntarii pentru un asalt al forturilor federale.”
^ Wilentz pg. 388

Bibliografie

Brant, Irving: The Fourth President: A Life of James Madison Bobbs Merrill, 1970.
Buel, Richard Jr. America on the Brink: How the Political Struggle Over the War of 1812 Almost Destroyed the Young Republic. (2005) ISBN 1-4039-6238-3
Cauthen, Charles Edward. South Carolina Goes to War. (1950) ISBN 1-57003-560-1
Cooper, William J. Jr. The South and the Politics of Slavery 1828-1856 (1978) ISBN 0-8071-0385-3
Craven, Avery. The Coming of the Civil War (1942) ISBN 0-226-11894-0
Ellis, Richard E. The Union at Risk: Jacksonian Democracy, States' Rights, and the Nullification Crisis (1987)
Freehling, William W. The Road to Disunion: Secessionists at Bay, 1776-1854 (1991), Vol. 1
Freehling, William W. Prelude to Civil War: The Nullification Crisis in South Carolina 1816-1836. (1965) ISBN 0-19-507681-8
Howe, Daniel Walker. What Hath God Wrought: The Transformation of America, 1815-1848. (2007) ISBN 978-0-19-507894-7
McDonald, Forrest. States’ Rights and the Union: Imperium in Imperio 1776-1876 (2000) ISBN 0-7006-1040-5
Niven, John. John C. Calhoun and the Price of Union (1988) ISBN 0-8071-1451-0
Peterson, Merrill D. The Great Triumvirate: Webster, Clay, and Calhoun. (1987) ISBN 0-19-503877-0
Remini, Robert V. Andrew Jackson and the Course of American Freedom, 1822-1832,v2 (1981) ISBN 0-06-014844-6
Remini, Robert V. Andrew Jackson and the Course of American Democracy, 1833-1845, v3 (1984) ISBN 0-06-015279-6
Remini, Robert V. Henry Clay: Statesman for the Union (1991) ISBN 0-393-310884
Walther, Eric C. The Fire-Eaters (1992) ISBN 0-8071-1731-5
Wilentz, Sean. The Rise of American Democracy: Jefferson to Lincoln. (2005) ISBN 0-393-05820-4

[1] Remini, Andrew Jackson, v2 pp. 136-137. Niven pg. 135-137. Freehling, Prelude to Civil War pg 143

[2] Freehling, The Road to Disunion, pg. 255. Craven pg. 60. Ellis pg. 7

[3] Craven pg.65. Niven pg. 135-137. Freehling, Prelude to Civil War pg 143

[4] Niven p. 192. Calhoun l-a înlocuit Robert Y. Hayne în Senat, pentru ca Hayne să-i urmeze lui James Hamilton în postul de governator. Niven scrie: „Nu e nicio îndoială că aceste mișcări făceau parte dintr-un plan bine pus la punct prin care Hayne avea să țină în frâu capetele fierbinți din legislativul statal și Calhoun avea să își apere ideea sa, nulificarea, la Washington împotriva magnaților din administrație și a celor ca Daniel Webster, noul apostol al naționalismului nordic.”

[5] Howe p. 410. În Senat doar Virginia și Carolina de Sud au votat împotriva legii din 1832. Howe scrie că: „Majoritatea sudiștilor considerau măsura o ameliorare semnificativă a situației lor și se mulțumeau să-l susțină pe Jackson pentru realegere, în loc să urmeze remedii mai drastice cum ar fi cea pentru care căuta Carolina de Sud voturi.”

[6] Freehling, Prelude to Civil War pg. 1-3. Freehling scrie: „În Charleston, guvernatorul Robert Y. Hayne ... a încercat să formeze o armată care putea spera să facă față forțelor lui «Old Hickory»”. Hayne a recrutat o brigadă de călăreți, în număr de 2000, care ar fi putut ocupa Charlestonul imediat după o eventuală izbucnire a conflictului armat, și o armată de 25.000 de voluntari care ar fi putut veni apoi ca întăriri. În nord, agenții guvernatorului Hayne au cumpărat arme în valoare de peste 100.000 de dolari; în Charleston, Hamilton și-a pregătit voluntarii pentru un asalt al forturilor federale.”

[Wilentz_pg._388-7] Wilentz pg. 388

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]