Wikipedia

Cortinarius odorifer

specie de ciupercă

Cortinarius odorifer (Max Britzelmayr, 1885) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o specie destul de frecventă de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește pe sol umed, calcaros sau silicos, în păduri de conifere numai sub arbori maturi, cu predilecție sub molizi, dar și pe lângă brazi argintii sau pini de munte. Apare de la deal la munte, niciodată în câmpie, din (iulie) august până târziu în noiembrie.[3][4]

Cortinarius odorifer
Genul Cortinarius, aici C. odorifer
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Phlegmacium
Specie: C. odorifer
Nume binomial
Cortinarius odorifer
Britzelm. (1885)
Sinonime
  • Gomphos odorifer (Britzelm.) O.Kuntze (1891)
  • Cortinarius odorifer var. luteolus M.M.Moser (1952)
  • Phlegmacium odorifer (Britzelm.) M.M.Moser (1960)
  • Cortinarius odorifer var. suborichalceus Rob.Henry (1986)
  • Cortinarius odorifer var. immarginatocoloratus Rob.Henry (1989)
  • Cortinarius odorifer var. lutescens Rob.Henry (1989)
  • Calonarius odorifer (Britzelm.) Niskanen & Liimat. (2022)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Britzelmayr

Numele binomial Cortinarius splendens a fost determinat de micologul bavarez (Max Britzelmayr în volumul 28 al jurnalului științific Berichte des Naturhistorischen Vereins Augsburg din 1885,[5] fiind, de asemenea, numele curent valabil (2021).

Taxon obligatoriu este Phlegmacium odorifer, creat de micologul austriac Meinhard Michael Moser în 1960,[6] bazând pe descrierea lui Britzelmayr.

Trebuie menționat că, în 2022, micologii finlandezi Tuula Niskanen și Kare Liimatainen au propagat mutarea speciei la genul Calonarius, creat de ei, sub termenul Calonarius splendens.[7] De asemenea, toți ceilalți taxoni sunt acceptați.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină odorifer=a mirosi frumos),[8] datorită mirosului intens de anason[ al ciupercii.

Descriere

modificare
 
Britzelm.: Cortinarius odorifer
  • Pălăria: cărnoasă, fermă și nehigrofană cu un diametru de 4-9 (12) cm este la început emisferică cu marginea nestriată, răsucită spre interior, apoi convexă, în sfârșit neregulat aplatizată și ondulată cu marginea nu rar răsucită în sus, fără cocoașă. Cuticula golașă care poate fi decojită este la ariditate uscată și lucioasă, dar devine la umezeală cleioasă, învelită de un mucilagiu gros și transparent. Coloritul variabil poate fi gri-verzui, arămiu, brun-roșiatic adesea cu nuanțe de roz sau violaceu și spre margine mai deschis, gălbui.
  • Lamelele: sunt subțiri și aglomerate, intercalate cu o mulțime de lameluțe de lungime diferită, fiind atașate bombat la picior. Coloritul inițial galben până galben-verzui aproape strălucitor se decolorează cu maturizarea sporilor în ruginiu până brun-măsliniu. În tinerețe sunt acoperite de o cortină trecătoare deasă, deschis alb-gălbuie, formată din fibre foarte fine ca de păienjeniș, rest al vălului parțial. Muchiile, în tinerețe fierăstruite fin, devin mai târziu crestate grosolan.
  • Piciorul: cărnos, robust și plin pe dinăuntru cu o lungime de 5-8 (10) cm și o grosime de 1-2 cm (spre bază până la 3,5 cm) este în mare parte cilindric, prezentând însă la bază un bulb bordurat arămiu, clar ieșit în afară și uneori destul de tăios cu un diametrul sus numit, suprafața fiind mai mult sau mai puțin uscată. Coloritul pe fundal palid gălbui până galben-verzui este tapițat cu fibre brune, longitudinale. Nu poartă un inel.
  • Carnea: cărnoasă și fermă, de culoare gălbuie până palid galben-verzuie, în pălărie ceva mai deschisă, în bulb clar galbenă, nu se decolorează după tăiere. Mirosul este pronunțat, asemănător cu uleiul de anason, gustul fiind blând.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori galben-maronii, în formă de migdale până la cea de lămâie, pe exterior cu veruci mari și distribuiți regulat, măsurând (8) 9,4-10,8 (11,9) x (5) 5,8-6,9 (9,8) microni. Pulberea lor este brun-ruginie până brun-măslinie. Basidiile sunt clavate cu 4 sterigme fiecare, având o dimensiune de 24-35 x 6-11 microni. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) prezintă celule clavate sau filiforme de 13-24 x 2-4,5 microni mărime. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) gelificate sunt formate din hife filamentoase, groase de 2-5 µm, fiind amestecate cu hifele vălului care sunt puternic încrustate cu o placă gălbuie, având o grosime de 1-5 µm. Prezintă cleme.[9]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează cu o soluție de baze (hidroxid de potasiu, Hidroxid de sodiu sau azot) viu roșu închis până la arămiu închis și cuticula negricios-purpuriu.[10]
  •  
    C. odorifer, aspect lateral cu bulb
  •  
    C. odorifer mai tânăr și mai bătrân

Confuzii

modificare

Dacă nu se dă seama de mirosul tipic, Cortinarius odorifer poate fi confundat de exemplu cu Cortinarius allutus (comestibil),[11] Cortinarius callochrous (necomestibil),[12] Cortinarius claricolor (comestibil),[13] Cortinarius elegantior (comestibil, carne slab gălbuie, în centrul piciorului ușor roșiatică, miros imperceptibil, gust blând),[14] Cortinarius elegantissimus (otrăvitor),[15] Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus (letal),[16] Cortinarius multiformis (comestibil),[17] Cortinarius mussivus sin. Cortinarius russeoides (necomestibil),[18] Cortinarius olidus (necomestibil),[19] Cortinarius percomis (comestibil),[20] Cortinarius saginus sin. Cortinarius subvalidus (comestibil),[21] Cortinarius saporatus (necomestibil, gust dulcișor de prăjitură)[22] + imagini, Cortinarius scaurus (necomestibil)[23] Cortinarius splendens (posibil letal, carne galbenă)[24] Cortinarius talus (comestibil),[25] Cortinarius triumphans sin. Cortinarius crocolitus (comestibil)[26] sau Cortinarius turmalis (comestibil, miros ceva fistichiu ca de drojdie sau de lapte acru, gust blând).[27]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Cortinarius allutus
  •  
    !Cortinarius calochrous!
  •  
    Cortinarius claricolor
  •  
    Cortinarius elegantior
  •  
    !!Cortinarius elegantissimus!!
  •  
    !!!Cortinarius meinhardii!!!
  •  
    Cortinarius multiformis
  •  
    !Cortinarius mussivus!
  •  
    !Cortinarius olidus!
  •  
    Cortinarius percomis
  •  
    Cortinarius saginus
  •  
    !Cortinarius scaurus!
  •  
    !!!Cortinarius splendens!!!
  •  
    Cortinarius talus
  •  
    Cortinarius triumphans
  •  
    Cortinarius.turmalis

Valorificare

modificare

Cortinarius odorifer este comestibil, având în un miros intens de anason. De aceea, specia este pentru unii de calitate mai scăzută, pentru alții una delicioasă.

Dar dați atenție! Dacă nu se dă seama de mirosul tipic de anason, specia poate fi confundată foarte ușor între altele cu Cortinarius splendens, o ciupercă posibil letală.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 214-215, ISBN 3-405-11774-7
  4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 378-379 - 1, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Max Britzelmayr: „Cortinarius odorifer”, în: „Berichte des Naturhistorischen Vereins in Augsburg”, vol. 28, 1885, p. 123
  6. ^ Meinhard Michael Moser: „Die Pilze Mitteleuropas - Die Gattung Phlegmacium (Schleimköpfe)”, vol. 4, Editura Julius Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1960, p. 287
  7. ^ Niskanen & Liimat.: „Calonarius elegantior”, în: „Fungal Diversity”, vol. 112, 2022, p. 134
  8. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 822
  9. ^ Apasseggione el Bosco
  10. ^ Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 439, ISBN 3-85502-0450
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0
  12. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 152-153, ISBN 88-85013-37-6
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 224-225, ISBN 3-405-12116-7
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 222-223, ISBN 88-85013-46-5
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12124-8
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 220-221, ISBN 88-85013-46-5
  19. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 370-371, ISBN 978-3-440-14530-2
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12124-8
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 144-145, ISBN 88-85013-25-2
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 214-217, ISBN 88-85013-46-5
  24. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  27. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Óscar García Cardo, José María García Cardo: „Guía de setas de la provincia de Cuenca”, Editura Ediciones de la Universidad de Castilla-La Mancha, Cuenca 2019, ISBN: 978-84-9044-345-3
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Markus Flück: „Welcher Pilz ist das? Extra, Pilze und ihre Baumpartner”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2020, ISBN: 978-3-440-16782-3
  • Edmund Gardweidner: „Gros plan sur les champignons”, Editura Nathan, Paris 2017, ISBN: 978-20927-8876-9
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder, Tanja Böhning: „Welcher Pilz ist das?“, Editura Kosmos Naturführer, Halberstadt 2020, ISBN 3-4401-6452-7
  • Paul Konrad, André Maublanc: „Icones selectae fungorum”, Editura Paul Lechevalier, Paris 1937
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Hans E. Laux: „Essbare Pilze und ihre giftigen Doppelgänger - Pilze sammeln – aber richtig”, Editura Kosmos Verlag, Stuttgart 2005, ISBN 3-440-10240-8
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Giuseppe Pace: „Mushrooms of the World”, Editura Firefly Books Ltd., Richmond Hill, Ontario 1998, ISBN: 978-15520-9212-5

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wiki.x.io/w/index.php?title=Cortinarius_odorifer&oldid=16380436