Constantin Cantacuzino-Pașcanu
| Constantin Cantacuzino-Pașcanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1856  |
| Decedat | (71 de ani) Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Principatele Unite Regatul României |
| Ocupație | politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Deputat al României | |
| Partid politic | Partidul Conservator |
| Alma mater | Universitatea din Paris |
Modifică date / text  | |
Constantin Cantacuzino-Pașcanu (n. 1856 – d. , Neuilly-sur-Seine, Seine, Franța) a fost un om politic român.
Biografie
modificareS-a născut în ramura moldovenească a familiei boierești Cantacuzino, iar tatăl lui, Lascarache, a fost vornic. După finalizarea studiilor juridice la Universitatea din Paris, Cantacuzino s-a întors acasă și s-a alăturat Partidului Conservator. El a fost ales pentru prima dată deputat în 1891 și senator în 1903. Începând de la fondarea Partidului Conservator-Democrat, în 1908, el a fost un membru proeminent al acestei formațiuni politice.[1]
Cantacuzino a îndeplinit funcția de președinte al Adunării Deputaților de două ori: în februarie - aprilie 1907 și în decembrie 1912 - ianuarie 1914. În perioada în care a deținut această funcție au fost adoptate o serie de legi, inclusiv una pentru organizarea Armatei Române și o alta pentru ratificarea Tratatului de la București. În vara anului 1914, a luat parte la ședințele Consiliului de Coroană de la Sinaia, argumentând pentru neutralitatea României în Primul Război Mondial. Doi ani mai târziu, el a luat parte la ședința Consiliului de Coroană de la Palatul Cotroceni, votând pentru intrarea României în război de partea Aliaților.[1] El a devenit senator de drept în 1926[2] și a murit în anul următor, la Neuilly-sur-Seine.[1]
Note
modificare- ^ a b c Dinu C. Giurescu, Dicționar biografic de istorie a României, p. 111. București: Editura Meronia, 2008. ISBN: 978-973-7839-39-8
- ^ Ion Mamina, Monarhia constituțională în România, p. 384. București: Editura Enciclopedică, 2000. ISBN: 973-450-315-4