Wikipedia

Bosnia și Herțegovina

țară din Europa
Acest articol se referă la Bosnia și Herțegovina, una din țările succesoare ale fostei Iugoslavii. Pentru alte sensuri, vedeți Bosnia (dezambiguizare).

Bosnia și Herțegovina (Bosnia-Herțegovina, cunoscută pe plan local ca: Bosna i Hercegovina/Босна и Херцеговина, , abreviată ca BiH/БиХ) este o țară în Europa de sud-est cu o populație de circa trei milioane de locuitori. Țara este patria a trei etnii constituente: bosniacii, sârbii și croații. Alți locuitori aparținând altor grupuri etnice nu au statutul de „constituenți”. Un cetățean al Bosniei și Herțegovinei, indiferent de etnie, este de obicei numit bosniac.

Bosnia și Herțegovina
Босна и Херцеговина (sârbă)
Bosna i Hercegovina (croată și bosniacă)
Drapelul Bosniei și HerțegovineiStema Bosniei și Herțegovinei[*]​
Drapelul Bosniei și HerțegovineiStema Bosniei și Herțegovinei[*]​
Deviză: The heart shaped land Modificați la Wikidata
Localizarea Bosniei și Herțegovina pe continentul European
Localizarea Bosniei și Herțegovina pe continentul European
Localizarea Bosniei și Herțegovina pe continentul European
Geografie
Suprafață 
 - totală51.129 km² (locul 124)
Apă (%)neglijabil
Cel mai înalt punctMaglić (2.386 m) Modificați la Wikidata
Cel mai jos punctMarea Adriatică (0 m) Modificați la Wikidata
Cel mai mare orașSarajevo
VeciniMuntenegru[4]
Croația
Serbia
Uniunea Europeană Modificați la Wikidata
Fus orarUTC + 1
Populație
Densitate75,1 loc/km²
 - Estimare 20223.816.459
Limbi oficialebosniacă, croată și sârbă
Etnonimbosniac
Guvernare
Sistem politicrepublică federală
Președinți1Željko Komšić
Denis Bećirović
Željka Cvijanović
Prim-ministruBorjana Krišto
LegislativParliamentary Assembly of Bosnia and Herzegovina⁠(d) Modificați la Wikidata
CapitalaSarajevo
Istorie
Independență
Economie
PIB (PPC)2024
 - Total▲ $71.254 miliarde[1] (locul 110)
 - Pe cap de locuitor▲ $20.623[1] (locul 81)
PIB (nominal)2024
 - Total▲ $29.078 miliarde[1] (locul 110)
 - Pe cap de locuitor (locul 86)▲ $8.416[1]
Gini (2015)32.7 (scădere)
IDU (2022)0.779 (scădere) (locul 80)
Monedămarcă convertibilă (Dinar)
Coduri și identificatori
Cod CIOBIH Modificați la Wikidata
Cod mobil218 Modificați la Wikidata
Prefix telefonic387
ISO 3166-2BA Modificați la Wikidata
Domeniu Internet.ba
1Președinție rotativă.
2Clasificare bazată pe estimările din 2007 ale Organizației Națiunilor Unite privind populația de facto.
Prezență online
site web oficial
hasthtag
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Țara se învecinează cu Croația la vest, cu Serbia la est și cu Muntenegru la sud-sud-est. Are ieșire la mare sub forma unei mici fâșii de pământ de circa 20 km la Marea Adriatică, în jurul orașului Neum. Interiorul țării este predominant muntos cu diferite râuri, cele mai multe nenavigabile. Capitala este la Sarajevo, care este de asemenea și cel mai mare oraș.

Bosnia și Herțegovina a fost una din cele 6 republici ale Iugoslaviei. Și-a câștigat independența în cursul războaielor din anii 1990 și, în conformitate cu Acordul Dayton, este administrată de un reprezentant numit de Consiliul de Securitate al ONU. Este descentralizată și împărțită din punct de vedere administrativ în două entități, Federația Bosniei și Herțegovinei și Republika Srpska.

Bosnia este principala regiune geografică a statului modern, și formează coloana sa vertebrală istorică. Herțegovina este cel mai important dintre celelalte teritorii unite politic cu Bosnia, și a fost inclusă în numele oficial al țării începând cu mijlocul secolului al XIX-lea.

Denumirea „Bosnia” vine de la așezarea geografică a regiunii prin care trece râul Bosna. „Herțegovina” a fost în trecut un ducat austriac („Herzog” însemnând „duce” în limba germană). Teritoriile au fost unite administrativ după ce Bosnia a fost ocupată de Imperiul Otoman în 1463, iar Herțegovina 20 de ani mai târziu.[6]

Etimologie

modificare

Prima atestare a numelui de „Bosnia” apare în De Administrando Imperio, un manual geopolitic scris de împăratul bizantin Constantin al VII-lea la jumătatea secolului al X-lea (între anii 948 și 952), în care descria „mica țară” (χωρίον în greacă) „Bosona” (Βοσώνα).[7] Cronica preotului din Duklja din 1172-1196 a arhiepiscopului romano-catolic de Bar, Grgur, amintește și ea Bosnia, și face referire la o sursă anterioară din anul 753 - De Regno Sclavorum („Despre Țara Slavilor”). Numele de „Bosnia” provine probabil de la râul Bosna în jurul căruia se află ea, râu denumit în perioada romană drept Bossina.[8] Rădăcini mai directe ale numelui râului nu sunt cunoscute. Filologul Anton Mayer a propus o legătură cu radicalul indo-european *bos sau *bogh, care înseamnă „apă curgătoare”.[9] Anumite surse romane menționează și ele Bathinus flumen ca nume pentru Bosona iliră, ambele cu același sens, de „apă curgătoare”.[9] Alte teorii implică rarul termen latinesc Bosina, cu sensul de „margine”, și alte origini posibil slave.[9]

Originile termenului de „Herțegovina” se pot identifica cu mai multă precizie. În Evul Mediu Timpuriu, regiunea era cunoscută cu numele de Hum, de la tribul sud-slav Zachlumoi care o locuia. În anii 1440, regiunea era condusă de puternicul nobil Stefan Vukčić Kosača. Într-un document trimis lui Frederic al III-lea la 20 ianuarie 1448, Stefan Vukčić Kosača s-a autodenumit „Herzog al Sfântului Sava, domn al Humului și Primorjei, Mare Duce al Bosniei”. Herzog este termenul german pentru „duce”, și astfel, teritoriul controlat de el a devenit cunoscut sub numele de Herzegovina („Țara Ducelui”, cu sensul de „ducat”, prin adăugarea sufixului slav -ovina, „țara-”).[8] Regiunea a fost administrată de otomani ca sangeacul, și apoi ca pașalâcul, Hersek. Numele de Herțegovina a fost inclus pentru prima oară în numele oficial al provinciei otomane pe la jumătatea secolului al XIX-lea.

La prima proclamare a independenței în 1992, numele oficial al țării a fost Republica Bosniei și Herțegovinei, dar după Acordurile de la Dayton din 1995 și noua constituție care le-a însoțit, numele oficial este Bosnia și Herțegovina.

Istorie

modificare
Articol principal: Istoria Bosniei și Herțegovinei.

Teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina a fost locuit în antichitate de triburi ilire. În perioada Imperiului Roman, procesul de cucerire a acestor teritorii, început în perioada Republicii este finalizat și teritoriul este inclus în provinciile romane Iliricum și Dalmația.

După divizarea Imperiului roman între Est și Vest, linia de demarcație între cele două componente trecea pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina.

Stabilirea slavilor pe teritoriul de azi al Bosniei-Herțegovina are loc în secolele V-VII, iar cu timpul se vor amesteca cu populația autohtonă (iliri, celți, traco-daci, vlahi) și cu coloniștii romani rămași aici. Începând din secolul X pe teritoriul de azi al Bosniei Herțegovina devine obiect de dispută între statele feudale ale sârbilor, croaților și, după 1102 și Regatul Ungariei. Populația locală era în evul mediu majoritar vlahă[10] Vlahii erau organizați în comunități legate de cătunele locuite de aceștia. Karl Kasser a publicat o hartă a familiilor extinse de vlahi din Herțegovina.[11] Prezența vlahilor sârbizați în Bosnia și Herțegovina a fost atestată de John Fine[12], Ilona Czamanska[13], Vuk Karadzic[14]Nenad Moacanin[15] ș.a. Necropolele rămase de la vlahii medievali au fost studiate de Marian Wenzel[16]

Statul feudal bosniac se formează în secolul XII și atinge apogeul în a doua jumătate a secolului XIV, sub regele Tvrtko. După moartea acestuia, în 1391, statul bosniac intră în criză, fiind cucerit în secolul XV de către imperiul otoman. Procesul de cucerire este finalizat în anul 1481.

Stăpânirea otomană a durat până în anul 1878. Semnificativ este faptul că, în această perioadă, mare parte din populația slavă din Bosnia-Herțegovina se convertește la religia islamică. Cu toate acestea pe teritoriul provinciei Bosnia, au rămas populații semnificative creștine, ortodoxe și catolice.

Între 1878-1918, Bosnia-Herțegovina intră în componența Imperiului austro-ungar, ca o provincie administrată împreună de către cele două componente ale Monarhiei.

În anul 1918, Bosnia-Herțegovina intră în componența Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (devenit ulterior Regatul Iugoslaviei). În perioada interbelică Bosnia-Herțegovina este obiect al conflictului dintre sârbi și croați, fiind divizată în anul 1929 între banovina Croației și restul regatului.

În anul 1941 teritoriul Bosniei-Herțegovina este inclus în Statul Independent Croat, creat cu sprijinul Germaniei. Teritoriul Bosniei se transformă într-un spațiu de conflict între forțele germane, croate, monarhiștii sârbi (cetnicii) și partizanii comuniști ai lui Iosip Broz Tito.

La sfârșitul războiului, Bosnia-Herțegovina intră în componența Republicii Populare Federale Iugoslavia (devenită ulterior Republica Socialistă Federală Iugoslavia). Între 1945-1992, Bosnia a cunoscut o perioadă de dezvoltare și de relativă prosperitate.

Destrămarea Iugoslaviei a determinat izbucnirea unui război sângeros în Bosnia-Herțegovina, între 1992 - 1995. Conflictul a fost finalizat în anul 1995, ca urmare a intervenției comunității internaționale prin Acordul de la Dayton. În prezent, Bosnia-Herțegovina a angajat un proces de negocieri cu Uniunea Europeană vizând, pe termen lung integrarea sa în cadrul Uniunii.

Împărțirea administrativă

modificare
Articol principal: împărțirea administrativă a Bosniei și Herțegovinei.
 
Federația Bosnia și Herțegovina (FBiH), Republica Srpska (RS) și districtul Brčko (BD)

În conformitate cu prevederile Acordului de pace de la Dayton, Bosnia și Herțegovina este divizată în două entități teritoriale: Federația Bosnia și Herțegovina reprezentând 51% din teritoriul statului și Republica Srpska, reprezentând 49% din teritoriu.

Federația Bosnia și Herțegovina este la rândul său divizată în zece cantoane. Există de asemenea, orașe cu statut administrativ propriu: Sarajevo, Mostar, Tuzla și Banja Luka.

Districtul federal Brčko a fost creat printr-o decizie arbitrală și reprezintă un teritoriu aflat sub autoritatea guvernului central.

Geografie

modificare
 
Harta fizică a Bosniei și Herțegovinei
 
 
 
Diferite părți din Bosnia și Herțegovina: Coasta Adriaticii la Neum; munții Igman cu pârtia olimpică de schi acoperite de zăpadă; peisaje de lângă muntele Ivan.

Bosnia este situată în Balcanii de Vest, și se învecinează cu Croația (pe 932 km) la nord și sud-vest, cu Serbia (pe 302 km) către est, și cu Muntenegru (pe 225 km) către sud-est. Se încadrează între paralelele de 42° și 46° latitudine nordică, și între meridianele de 15° și 20° longitudine estică.

Numele țării provine de la cele două regiuni istorice, Bosnia și Herțegovina, limita dintre ele de-a lungul timpului fiind foarte vag definită. Bosnia ocupă zonele nordice, circa patru cincimi din suprafața țării, în vreme ce Herțegovina ocupă colțul sudic.

Țara este predominant muntoasă, cuprinzând zona centrală a Alpilor Dinarici. Părțile nord-estice ajung în Câmpia Panonică, în vreme ce la sud are o mică ieșire la Marea Adriatică. Alpii Dinarici sunt dispuși în general pe direcția est-vest, și sunt mai înalți spre sud. Cel mai înalt vârf din țară este Maglić, cu o altitudine de 2.386 m, aflat pe frontiera cu Muntenegru. Printre alte culmi muntoase înalte se numără Kozara, Grmeč, Vlašić, Čvrsnica, Prenj, Romanija, Jahorina, Bjelašnica și Treskavica.

În ansamblu, circa 50% din teritoriul Bosniei și Herțegovinei este împădurit. Majoritatea pădurilor se află în centru, est și vest. Herțegovina are o climă mediteraneană mai uscată, cu un relief predominant carstic. Nordul Bosniei (Posavina) conține terenuri agricole fertile de-a lungul râului Sava, în zonă practicându-se intensiv agricultura. Aceste zone fac parte din Câmpia Parapanoncă ce se întinde în Croația și Serbia vecine. Țara are doar 20 kilometri de ieșire la mare,[17] în jurul orașului Neum din cantonul Herțegovina-Neretva. Deși orașul este înconjurat de peninsule croate, conform legislației internaționale, Bosnia are prin el drept de acces la mare.

Cele mai mare orașe sunt capitala Sarajevo și Banja Luka din regiunea nord-vestică denumită Bosanska Krajina; alte orașe mai sunt și Bijeljina și Tuzla în nord-est, Zenica și Doboj în centrul Bosniei și Mostar, capitala Herțegovinei.

Prin Bosnia și Herțegovina curg șapte râuri principale[18]

  • Sava este cel mai mare curs de apă al țării, formând frontiera naturală nordică cu Croația. Sava drenează 76%[18] din teritoriul țării către Dunăre și Marea Neagră. Bosnia și Herțegovina este, din această cauză, membră a Comisiei Internaționale pentru Protecția Dunării (ICPDR).
  • Una, Sana și Vrbas sunt afluenți pe dreapta ai Savei. Ei se află în regiunea istorică nord-vestică Bosanska Krajina.
  • Bosna, de la care provine numele țării, este cel mai lung râu ce curge în întregime în interiorul țării. El curge prin Bosnia centrală, de la izvoarele sale de lângă Sarajevo către Sava în nord.
  • Drina curge prin estul Bosniei și formează mare parte a frontierei naturale cu Serbia.
  • Neretva este principalul râu al Herțegovinei și singurul care curge spre sud, către Marea Adriatică.

Fitogeografic, Bosnia și Herțegovina aparține regatului Boreal, fiind împărțit între provincia iliră a regiunii circumboreale și provincia adriatică a regiunii Mediteraneene. Conform WWF, teritoriul Bosniei și Herțegovinei poate fi împărțit în trei ecoregiuni: pădurile de amestec panonice, pădurile de amestec din Munții Dinarici și pădurile de foioase ilire.

Demografie

modificare
 
Cele trei popoare constituente ale statului Bosnia și Herțegovina în 2013: în violet Sârbii, în verde Bosniacii, în portocaliu Croații
 
O moschee, o biserică ortodoxă și una romano-catolică în Bosanska Krupa
Religia în Bosnia și Herțegovina
religie procent
Musulmani
 
 45%
Ortodocși sârbi
 
 36%
Catolici
 
 15%
Protestanți
 
 1%
Alții
 
 3%

Bosnia și Herțegovina este locuită de trei popoare constituente: bosniaci, sârbi și croați. Tensiunile dintre aceste popoare rămân ridicate și adesea provoacă controverse politice. În Herțegovina, trăia în Evul mediu o mare comunitate de vlahi care erau descendenții cetățenilor romani din Imperiul Roman. Ei vorbeau o limbă asemănătoare cu limba română dar urmașii lor vorbesc o limbă slavă.[19] După unii autori, majoritatea sârbilor din Republica Srpska din actuala Bosnie sunt de origine vlahă, la fel ca majoritatea populației din Bosnia și Herțegovina (dar care au fost islamizați și slavizați).[20] O parte a vlahilor au trecut la religia bogomilă/patarenă, iar în timpul ocupației otomane au trecut la religia islamică.[21] O altă parte a rămas la religia ortodoxă dar au fost și vlahi trecuți la religia catolică.

Conform recensământului din 1991, Bosnia și Herțegovina aveau o populație de 4.377.000 de locuitori. În timpul războaielor din Iugoslavia din anii 1990, au avut loc în toată țara migrații semnificative. Din 1991 nu s-a efectuat niciun recensământ, iar controversele politice au dus la imposibilitatea organizării unuia. Cu toate acestea, pentru 2012 existau intenții de organizare a unui recensământ.[22] Acesta a fost amânat și în cele din urmă a avut loc în 2013⁠(en)[traduceți], populația totală raportată de acesta fiind de 3.791.622 de locuitori în 1,16 milioane de gospodării; adică cu 585.411 mai puține persoane decât la recensământul din 1991.[23]

Din punct de vedere etnic, conform datelor din 2000 citate de CIA, bosniacii reprezintă 48% din populație, sârbi 37,1%, croații 14,3%, și alte grupuri 0,6%, inclusiv evrei, romi și albanezi.[24] Cele trei limbi oficiale din Bosnia și Herțegovina (bosniaca, croata și sârba) sunt din punct de vedere lingvistic aceiași limbă: graiul Ștokavian (штокавски дијалекат sau štokavsko narječje) al limbii sârbo-croate. Diferențierea între cele trei etnii conlocuitoare din Bosnia și Herțegovina se face pe bază istorică și religioasă, Bosniacii fiind musulmani, Croații catolici (alfabetul lor istoric fiind cel romanic) iar Sârbii ortodocși (alfabetul lor istoric fiind cel chirilic). Conform unor estimări neoficiale ale BHAS citate de Departamentul de Stat al SUA în 2008, 45% din populație se identifică din punct de vedere religios ca musulmani, 36% ca ortodocși sârbi, 15% ca romano-catolici, 1% ca protestanți, și 3% ca aparținând altor culte sau ca atei.[25] Bosniaca, croata și sârba sunt limbi oficiale, dar toate trei sunt standarde reciproc inteligibile ale sârbo-croatei.


Economie

modificare
 
Prezentare grafică a exporturilor Bosniei și Herțegovinei în 28 de categorii.
 
Sarajevska Pivara, fabrică istorică de bere din Sarajevo

Bosnia se confruntă cu o dublă problemă: reconstruirea unei țări devastate de război și introducerea economiei de piață în locul celei centralizate comuniste. Una din grelele moșteniri ale regimului comunist o constituie industria militară în care lucrează un număr de oameni mai mare decât este necesar; în timpul lui Josip Broz Tito, industria militară a fost promovată la nivelul republicii, ceea ce a dus la dezvoltarea aici unei mari părți din industria de apărare a Iugoslaviei, dar cu mult mai puține organizații viabile pe o piață liberă.

Mare parte din istoria Bosniei, agricultura s-a bazat pe ferme private mici și ineficiente; alimentele au fost prin tradiție în principal marfă de import.[26]

Războiul din anii 1990 a produs o schimbare dramatică a economiei bosniace.[27] PIB-ul a scăzut cu 75% decât PIB-ul avut pe timpul Iugoslaviei și distrugerea infrastructurii fizice a dus la devastarea economiei.[28] Deși mare parte din capacitatea de producție a fost recuperată, economia bosniacă se confruntă încă cu dificulăți considerabile. Cifrele arată că PIB și venitul pe cap de locuitor au crescut cu 10% din 2003 în 2004; împreună cu datoria publică în scădere erau la acea vreme semne bune, deși șomajul ridicat și deficitul comercial rămâneau problematice.

Moneda națională este marca convertibilă (konvertibla mark KM), ținuta în curs fix față de euro și controlată de comisia monetară. Inflația anuală era în 2004 cea mai mică în raport cu alte țări din zonă, 1,9% în 2004.[29] Datoria externă era de 3,1 miliarde de dolari (în 2005) – cea mai mică din toate fostele republici iugoslave. PIB-ul real a crescut în 2004 cu 5% conform Băncii Centrale a Bosniei și Herțegovinei și Biroului Statistic.

Bosnia și Herțegovina se clasează pe un loc de frunte la capitolul egalității veniturilor, fiind a opta din 193 de țări în 2006.[30]

Conform datelor Eurostat, PIB-ul în termenii parității puterii de cumărare din Bosnia și Herțegovina se afla la 31% din media UE în 2010.[31]

Comunicații și media

modificare

Piața de telecomunicații din Bosnia a fost complet liberalizată în ianuarie 2006. Există trei furnizori de telefonie fixă. Sunt disponibile și servicii mobile de date, inclusiv EDGE și 3G.[32]

Oslobođenje („Eliberarea”), fondat în 1943, este unul dintre cele mai vechi ziare cu circulație continuă. Există multe publicații naționale, dintre care câteva sunt Dnevni Avaz („Vocea Zilnică”), fondat în 1995, și Jutarnje Novine („Știrile Dimineții”) care circulă la Sarajevo.[33] Alte periodice locale sunt ziarul croat Hrvatska riječ și revista bosniacă Start, și săptămânalele Slobodna Bosna (Bosnia Liberă) și BH Dani (Zilele BH). Postul internațional Al Jazeera întreține un canal de televiziune subsidiar pentru regiunea Balcanilor, Al Jazeera Balkans, cu sediul la Sarajevo.[34]

În termenii libertății presei, țara este cea mai liberă din regiune, clasându-se pe locul 43 în lume la indicele libertății presei, conform organizației Reporteri Fără Frontiere.[35]

Turism

modificare
 
 
 
 
Diverse atracții turistice: Sarajevo, capitala și cel mai mare oraș din Bosnia și Herțegovina; vedere generală a orașului Mostar (cu Stari Most); orașul și râul Trebinje; și Podul Mehmed Paša Sokolović din Višegrad.

Conform unei estimări a Organizației Mondiale a Turismului, Bosnia și Herțegovina vor avea a treia creștere ca mărime a turismului din lume între 1995 și 2020.[36]

Lonely Planet, care a alcătuit clasamentul celor mai bune orașe din lume, a clasat Sarajevo, capitala și gazda Jocurilor Olimpice de Iarnă din 1984, pe locul 43, înaintea Dubrovnikului (locul 59), Ljubljanei (locul 84), Bledului (locul 90), Belgradului (locul 113), și Zagrebului (locul 135).[37] Turismul în Sarajevo se centrează mai ales pe aspecte istorice, religioase și culturale. Bosnia a devenit și o destinație din ce în ce mai populară pentru schi și ecoturism.

Mai recent, Sarajevo a fost nominalizat în 2010 drept unul dintre cele mai bune 10 orașe din lume de vizitat.[38] În martie 2012, Sarajevo a câștigat competiția blogului de călătorii Foxnomad pentru cel mai bun oraș de vizitat, depășind peste o sută de orașe din întreaga lume.[39]

Bosnia și Herțegovina rămâne una dintre ultimele regiuni naturale nedescoperite din Alpii Dinarici, cu zone sălbatice vaste. Se presupune că ultima pădure virgină din Europa se află în Bosnia. Revista National Geographic a denumit Bosnia și Herțegovina „cea mai bună destinație pentru aventuri și mountain biking în 2012”.[40] Alpii Dinarici bosniaci sunt căutați și pentru drumeție și alpinism, având atât climat mediteranean, cât și alpin. Raftingul este un sport foarte popular, fiind practicat pe trei râuri, inclusiv pe cele mai adânci chei din Europa, cheile râului Tara.[36]

Cultura

modificare

Literatura

modificare

Între scriitorii originari din Bosnia și Herțegovina se numără un laureat al Premiului Nobel, Ivo Andrić, precum și poeți ca Antun Branko Šimić, Aleksa Šantić, Jovan Dučić și Mak Dizdar, autori ca Meša Selimović, Semezdin Mehmedinović, Miljenko Jergović, Isak Samokovlija, Safvet beg Bašagić, Abdulah Sidran, Petar Kočić, Aleksandar Hemon și Nedžad Ibrišimović. Teatrul Național a fost înființat în 1919 la Sarajevo și primul său director a fost celebrul dramaturg Branislav Nušić. Reviste cum ar fi Novi Plamen, Most și Sarajevske biljeznice sunt printre cele mai importante publicații ce tratează teme culturale și literare.

Arta

modificare

Arta Bosniei și Herțegovinei a evoluat de la pietrele funerare medievale denumite Stećci la picturile din curtea Kotromanić. Doar odată cu ocupația austro-ungară a înflorit cu adevărat pictura bosniacă. Primii artiști educați în academiile europene de artă au apărut la începutul secolului al XX-lea. Câteva exemple sunt: Gabrijel Jurkić, Petar Tiješić, Karlo Mijić, Špiro Bocarić, Petar Šain, Đoko Mazalić, Roman Petrović și Lazar Drljača. După al Doilea Război Mondial, s-au remarcat artiști ca Virgilije Nevjestić, Bekir Misirlić, Ljubo Lah, Meho Sefić, Franjo Likar, Mersad Berber, Ibrahim Ljubović, Dževad Hozo, Afan Ramić, Safet Zec, Ismar Mujezinović și Mehmed Zaimović. În 2007, s-a inaugurat la Sarajevo Ars Aevi, un muzeu de artă contemporană cu lucrări ale artiștilor renumiți din toată lumea.

Muzica

modificare
 
Vedran Smailović, violoncelist din Sarajevo.

Cântece populare tradiționale din Bosnia și Herțegovina sunt ganga, rera, și muzica tradițională slavă pentru dansurile populare cum ar fi kolo și sevdalinka, datând din epoca otomană. Muzica pop și rock are și ea tradiție aici, cei mai celebri muzicieni provenind de aici fiind Dino Zonić, Goran Bregović, Davorin Popović, Kemal Monteno, Zdravko Čolić, Edo Maajka și Dino Merlin.

Cinematografie

modificare

De pe vremea regatului Iugoslaviei, Bosnia a căpătat o tradiție cinematografică solidă; numeroși cineaști bosniaci au devenit celebri pe plan internațional și au fost laureați ai mai multor distincții, de la Premiul Academiei Americane până la Palme d'Or și Ursul de Aur. Printre regizorii și scenariștii bosniaci se numără Danis Tanović (cunoscut pentru filmul No Man's Land, câștigător al Premiului Academiei Americane și al Ursului de Aur în 2001), Jasmila Žbanić, Hajrudin Krvavac-Šiba, Mirza Idrizović, Aleksandar Jevđević, Ivica Matić, Ademir Kenović, Benjamin Filipović, Jasmin Dizdar, Pjer Žalica, Dino Mustafić, Srđan Vuletić, Aida Begić, printre mulți alții.

Sport

modificare

Bosnia și Herțegovina a dat lumii numeroși sportivi. Mulți dintre ei au devenit cunoscuți înainte de independența țării, reprezentând Iugoslavia.

Cel mai important eveniment sportiv găzduit pe teritoriul actual al țării a fost Olimpiada de Iarnă din 1984, de la Sarajevo, desfășurată între 7 și 19 februarie. Printre sportivii olimpici autohtoni se numără:

Clubul de handbal Borac a câștigat patru titluri naționale în Iugoslavia, precum și Cupa Campionilor Europeni în 1976 și Cupa Federației Internaționale de Handbal în 1991.

Clubul de baschet Bosna din Sarajevo a fost campion european în 1979. Echipa națională de baschet a Iugoslaviei, care a câștigat medalii la toate campionatele mondiale din 1963 până în 1990, a inclus în rândurile sale jucători bosniaci, ca Dražen Dalipagić și Mirza Delibašić. Bosnia și Herțegovina se califică în mod constant la campionatele europene de baschet. Clubul feminin Jedinstvo Aida, din Tuzla, a câștigat Campionatele Europene din 1989 de la Florența.

Clubul de karate Tuzla-Sinalco a câștigat cele mai multe titluri iugoslave, precum și patru campionate europene și unul mondial.

Boxerul de categorie mijlocie Marijan Beneš a câștigat mai multe campionate ale Bosniei și Herțegovinei, campionate iugoslave și Campionatul European.[41] În 1978 a câștigat titlul mondial contra lui Elisha Obed din Bahamas. Un alt boxer de categorie mijlocie, Anton Josipović a câștigat aurul în Los Angeles, 1984. A câștigat și titlul Iugoslaviei în 1982, Campionatul Balcanic în 1983, și Trofeul Belgrad în 1985.

Fotbalul este cel mai popular sport în Bosnia și Herțegovina. El se practică aici din 1903, dar popularitatea sa a crescut semnificativ după Primul Război Mondial. La nivel local, FK Sarajevo (1967 și 1984), Željezničar (1972) au câștigat campionatul iugoslav. În fosta echipă națională a Iugoslaviei au jucat și fotbaliști bosniaci, între care se numără Josip Katalinski, Dušan Bajević, Miroslav Blažević, Ivica Osim, Safet Sušić, Idriz Hošić și Mirsad Fazlagić.

Astăzi naționala Bosniei și Herțegovinei are jucători actuali, ca Edin Džeko, Zvjezdan Misimović, Vedad Ibišević, Emir Spahić, Asmir Begović, Miralem Pjanić, Sejad Salihović și alții. Echipa națională de fotbal a Bosniei și Herțegovinei nu s-a calificat la niciun campionat mondial sau european, dar a jucat de două ori baraj de calificare.

Echipele naționale bosniace la sporturi de echipă au avut mari dificultăți în a selecționa cei mai buni jucători. Deși originari din Bosnia și Herțegovina, mulți sportivi au ales să joace pentru alte țări din cauza identificării etnice sau datorită salariilor mai mari oferite. De exemplu, Mario Stanić și Mile Mitić joacă pentru Croația și respectiv Serbia. Alți jucători celebri din Bosnia și Herțegovina, care au făcut alegeri similare sunt: Darijo Srna, Mladen Petrić, Neven Subotić, Vedran Ćorluka, Marko Marin, Zoran Savić, Vladimir Radmanović, Zlatko Junuzović, Aleksandar Nikolić, Savo Milošević și Zdravko Kuzmanović.

Bosnia și Herțegovina a fost campioană mondială la volei la Jocurile Paralimpice din 2004. Mulți dintre sportivii participanți își pierduseră picioarele în timpul războiului.

Bucătăria

modificare
 
Ćevapčići în somun.

Bucătăria bosniacă utilizează multiple condimente, în cantități moderate. Majoritatea felurilor de mâncare sunt ușoare, gătite în multă apă; sosurile constau în principal din sucurile naturale ale legumelor. Ingredientele tipice sunt tomatele, cartofii, ceapa, usturoiul, ardeii grași, castraveții, morcovii, varza, ciupercile, spanacul, dovleceii, fasolea uscată sau proaspătă, prunele, laptele, ardeiul iute și smântâna. Bucătăria bosniacă este influențată atât de cea occidentală cât și de cea orientală. Ca urmare a dominației turcești de aproape 500 de ani, mâncarea bosniacă este strâns apropiată de cea turcească, grecească și a altor culturi culinare otomane și mediteraneene. Datorită anilor de dominație austriacă, au apărut și câteva influențe central-europene.

Câteva specialități locale sunt ćevapi, burek, dolma, sarmalele, pilaful, gulașul, ajvar și diferite dulciuri orientale. Vinurile locale provin din Herțegovina, unde clima este potrivită viticulturii. Loza herțegovineană (similară cu Grappa din Italia, dar mai puțin dulce) este foarte populară. Rachiul de prune (rakija) sau de mere (jabukovača) se produc în nord. În sud, distileriile produceau mari cantități de coniac și erau furnizori pentru toate fabricile de alcool iugoslave.

Petrecerea timpului liber

modificare

Cafenelele, unde se servește cafea turcească în ibric, cu rahat și cuburi de gheață, sunt numeroase în Sarajevo și în toate orașele din țară. Băutul cafelei este o activitate preferată a bosniacilor și face parte din cultura locală.[42]

Patrimoniu mondial

modificare

Pe lista patrimoniului mondial UNESCO sunt înscrise următoarele obiective din Bosnia și Herțegovina:

Patrimoniul mondial intangibil cuprinde broderiile de Zmijanje.[43]

Note

modificare
  1. ^ a b c d „World Economic Outlook Database, October 2023 Edition. (BA)”. IMF.org. International Monetary Fund. . Accesat în . 
  2. ^ „Distribution of family income – Gini index”. The World Factbook. TWB. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Human Development Report 2023/24” (PDF) (în engleză). United Nations Development Programme. . Accesat în . 
  4. ^ http://bosnianews.blogspot.com/, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://www.cia.gov/the-world-factbook/countries/bosnia-and-herzegovina/summaries  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ The New York Times 2011 Almanac, Ed. John W. Wright, Penguin Reference, 2010, p. 544.
  7. ^ „De administrando imperio”. Thezaurus.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ a b Malcolm, Noel (1994). Bosnia A Short History. New York University Press. ISBN 0-8147-5520-8.
  9. ^ a b c Imamović, Mustafa (1996). Historija Bošnjaka. Sarajevo: BZK Preporod. ISBN 9958-815-00-1
  10. ^ Isidor Ieșan, Secta patarenă în Balcani și în Dacia Traiană. Institutul de arte grafice C. Sfetea, București, 1912.
  11. ^ Karl Kaser, Hirten Kämpfer Stammeshelden. Böhlau Verlag, Wien-Köln-Weimar, 1992, p. 153
  12. ^ John V. A. Fine, The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century, (Michigan: University of Michigan Press, 1994), p.19
  13. ^ Ilona Czamańska, "Vlachs and Slavs in the Middle Ages and Modern Era”, Res Historica, 41, (Lublin, 2016), 19
  14. ^ V. Karadžić, Srpski rječnik, Beč/Viena, 1852, p.68
  15. ^ Almut Bues, Zone Di Frattura in Epoca Moderna: Il Baltico, i Balcani e L'Italia Settentrionale, Otto Harrassowitz Verlag, 2005, p.102
  16. ^ Marian Wenzel, “Bosnian and Herzegovinian Tombstobes-Who Made Them and Why?” Sudost-Forschungen 21 (1962): 102-143
  17. ^ Field Listing – Coastline Arhivat în , la Wayback Machine., The World Factbook, 2006-08-22
  18. ^ a b Izet Čengić, Azra Čabaravdić. „Watershed Management in Mountain Regions in Bosnia and Herzegovina” (PDF). FAO. p. 113. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  19. ^ John V. A. Fine,John Van Antwerp Fine, The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century, University of Michigan Press, 1994 p.19
  20. ^ Ilona Czamańska, Vlachs and Slavs in the Middle Ages and Modern Era, RES HISTORICA 41, 2016, p.19
  21. ^ Isidor Ieșan, Secta patarenă în Balcani și în Dacia Traiană. Institutul de arte grafice C. Sfetea, București, 1912.
  22. ^ Bosnia Edges Closer To Population Census :: Balkan Insight
  23. ^ abc, Census shows dramatic decline in Bosnian population since 1990s
  24. ^ „CIA – The World Factbook – Bosnia and Herzegovina”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „International Religious Freedom Report 2008 – Bosnia and Herzegovina”. 
  26. ^ Aleksandar Ciric (). „A Divided Bosnia” [O Bosnie divizată]. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ Daclon, Corrado Maria (1997). Bosnia. Maggioli. Italia
  28. ^ „Post-conflict Bosnia and Herzegovina – Martha Walsh – Employment Sector”. ILO. Accesat în . 
  29. ^ World Factbook. Central Intelligence Agency. 
  30. ^ „Table 15: Inequality in income or expenditure” (PDF). Human Development Report 2006. UN. . p. 335. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  31. ^ „GDP per capita in PPS” (PDF). Eurostat. Accesat în . 
  32. ^ „Bosnia-Herzegovina – Telecoms Market Overview & Statistics Report Covers the Regulatory Environment, Major Players and Market Developments”. Businesswire.com. . Accesat în . 
  33. ^ Udovicic, Radenko (3 mai 2002). What is Happening with the Oldest Bosnian-Herzegovinian Daily: Oslobođenje to be sold for 4.7 Million Marks Arhivat în , la Wayback Machine. [Ce se întâmplă cu cel mai vechi cotidian bosniac: Oslobođenje va fi vândut pentru 4,7 milioane de mărci] Mediaonline.ba: Southeast European Media Journal.
  34. ^ „Al Jazeera Launches Its Balkans Broadcast Centre” [Al Jazeera își lansează centrul de difuzare din Balcani]. The Guardian. 
  35. ^ „Press Freedom Index”. Reporters Without Borders. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ a b Bosnia's newfound tourism Arhivat în , la Wayback Machine. [Turismul regăsit în Bosnia], Reuters.
  37. ^ „Bosnia Travel”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  38. ^ „Press Centre & Lonely Planet Reveals Its Best Destinations, Journeys & Experiences for 2010”. Lonely Planet. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  39. ^ Anil Polat (). „The Best City To Visit Travel Tournament 2012: Championship”. Foxnomad. Accesat în . 
  40. ^ [1] Arhivat în , la Wayback Machine.,
  41. ^ „Ring zamijenio nalivperom” (în bosniacă/sârbă/croată). Nezavisne novine. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  42. ^ „Bosnian traditional coffee " World of Sevdah”. Worldofsevdah.com. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ „UNESCO Culture Sector - Intangible Heritage - 2003 Convention :”, Unesco.org, accesat în  

Vezi și

modificare
Puteți găsi mai multe informații despre Bosnia and Herzegovina prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
  Definiții și traduceri în Wikționar
  Imagini și media la Commons
  Citate la Wikicitat
  Texte sursă la Wikisursă
  Manuale la Wikimanuale
  Resurse de studiu la Wikiversitate


Adus de la https://ro.wiki.x.io/w/index.php?title=Bosnia_și_Herțegovina&oldid=16482341