Aurel Cosma
| Aurel Cosma | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 26 septembrie 1867[3] Beregsău Mare[3]  Austro-Ungaria, (astăzi România) |
| Decedat | (63 de ani)
[3] Timișoara[3] |
| Părinți | Damaschin și Maria (n. Panaiot) |
| Căsătorit cu | Lucia (n. Cosma)[3] |
| Cetățenie | Austro-Ungaria, România |
| Etnie | română |
| Religie | ortodoxă[3] |
| Ocupație | avocat politician  |
| Limbi vorbite | limba română |
| Prefect al județului Timiș-Torontal | |
| În funcție 27 iulie 1919[1][2] – 4 aprilie 1920[1][2] | |
| Ministru al Lucrărilor Publice | |
| În funcție 24 ianuarie 1922 – 30 octombrie 1923 | |
| Premii |  Ordinul Național Steaua României[3][4] Ordinul „Coroana României”[3][4] Ordinul „Ferdinand I”[3][4] Meritul comercial și industrial[3][4] Ordinul Sfântul Sava[3][4] Ordinul Polonia Restituta[3][4] Ordinul Phoenix (Grecia)[3][4] Ordinul Sfântului Mormânt[3][4] |
| Partid politic | PNR, PNL |
| Rezidență | Timișoara |
| Alma mater | Universitatea „Eötvös Loránd” din Budapesta |
| Cunoscut pentru | artizan al unirii Banatului cu România |
| Profesie | avocat[3] |
Modifică date / text  | |
Aurel Cosma (n. 26 septembrie S.V. 13 septembrie 1867, Beregsău Mare – d. 31 iulie 1931, Timișoara) a fost un deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
Date biografice
modificareA fost un avocat și om politic, președinte al Partidului Național Român și al Consiliului Național Român din Timișoara, membru al Marelui Sfat Național Român, primul prefect al județului Timiș-Torontal după alipirea Banatului la România, deputat, senator și ministru al Lucrărilor Publice.
Studii
modificareAurel Cosma s-a născut ca fiu al învățătorului Damaschin (1844–1915) și al Mariei Panaiot. A urmat școala primară la Topolovățu Mare, unde tatăl său fusese mutat și — deoarece, pentru a putea urma liceul trebuia să termine școala generală la o școală de stat — la Școala Maghiară din Fabric. Gimnaziul și liceul l-a făcut la Liceul Piarist din Timișoara, luându-și bacalaureatul în 1888. În continuare, beneficiind de o semibursă (150 florini) „Emanuil Gojdu”, a urmat dreptul, inițial la Debrețin, apoi la Universitatea din Budapesta, unde la 28 aprilie 1894 a obținut titlul de doctor în științe juridice și în științe de stat cu teza Pedeapsa cu moartea. Timp de un an, între 1890–1891 și-a făcut stagiul militar la Școala de Artilerie de la Sibiu.[3][5] În timpul studiilor a avut un rol important în distribuirea documentului Cestiunea română din Transilvania și Ungaria, interzis de autorități.[6]
La 23 septembrie 1894 s-a căsătorit cu Lucia, una din fiicele lui Partenie Cosma.[3]
Activitate profesională
modificareStagiatura și-o face în birourile de avocatură ale lui Pavel Rotariu și Emanuil Ungurianu. Examenul de avocat („cenzura”) îl trece la 16 aprilie 1896, iar din 7 mai face parte din Camerei Avocaților Timișoara.[3][5] La 7 februarie 1921 adunarea generală a membrilor a hotărât transformarea Camerei Avocaților în barou. Cu acea ocazie a fost ales primul decan al baroului în persoana avocatului Aurel Cosma.[7] A profesat avocatura până la moarte.[3]
Activitate politică
modificareCa avocat, a scris în gazetele vremii numeroase articole politice[3] și a colaborat la partea de jurisprudență din Enciclopedia Română.[3][8][9] A fost membru fondator al Școalei Politehnice și a propus înființarea în Timișoara a unei Academii Comerciale. De asemenea, a sprijinit Biserica, fiind mereu deputat sinodal al diecezei Aradului.[3]
Din 1902 a fost președintele Partidului Național Român din Timișoara, însă nu și deputat în Dieta Ungariei, înainte de 1904 respectând doctrina de pasivitate a partidului.[3]
În timpul Primului Război Mondial a fost căpitan în armata austro-ungară, iar la sfârșitul războiului era comandantul lagărului de prizonieri din Timișoara. La 31 octombrie 1918, odată cu proclamarea Republicii Bănățene, în calitate de comandant a organizat Consiliul Militar Român din Timișoara și Garda Națională Românească. Tot atunci a organizat Consiliului Național Român din Timișoara, el fiind ales președinte. În calitate de conducător de facto al Banatului este ales în Marele Sfat Național Român.[3]
La 17 noiembrie 1918 armata sârbă a ocupat Timișoara — revendicând întreg Banatul — și desființând organizațiile românești. Deși ocupanții au încercat să împiedice delegații din Banat să participe la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, totuși, delegația, al cărei șef era Aurel Cosma, s-a dus și a cerut unirea Banatului cu România.[3][5]
La 27 iulie 1919 ultimele unități ale armatei sârbe s-au retras, iar comandantul trupelor franceze care preluaseră Banatul, generalul Charles de Tournadre l-a numit prefect pe Aurel Cosma.[1][2][10][11] Deși guvernul Averescu după venirea la putere în 13 martie 1920 l-a confirmat în mod excepțional ca prefect al județului (guvernul înlăturase toți ceilalți funcționari membri ai PNR), la 4 aprilie Aurel Cosma și-a dat demisia și a organizat filiala din Banat a Partidului Național Liberal, fiind președintele ei. În perioada 24 ianuarie 1922 – 30 octombrie 1923 a fost ministru al Lucrărilor Publice în guvernul Brătianu.[3][5] În 1927 este ales deputat din partea județului Timiș-Torontal, iar în primăvara anului 1931 senator.[3]
Decorații și onoruri
modificare- Ordinul Național Steaua României, Comandor;[3][4]
- Ordinul „Coroana României”, Mare Cruce;[3][4]
- Ordinul „Ferdinand I”, Comandor;[3][4]
- Ordinul Sfântul Sava (en), Mare Cruce;[3][4]
- Ordinul Polonia Restituta, Mare Cruce;[3][4]
- Ordinul Phoenix (en), Mare Cruce;[3][4]
- Ordinul Sfântului Mormânt, Mare Ofițer;[3][4]
- Medalia „Meritul comercial și industrial”, clasa I;[3][4]
- Cetățean de onoare al orașului Timișoara;[3][4][5]
- Bust pe Aleea Personalităților, inaugurat la 3 august 2009;[12][13]
- O stradă din Timișoara îi poartă numele.[14]
Note
modificare- ^ a b c Prefecții de-a lungul timpului, prefecturatimis.ro, accesat 2016-07-30
- ^ a b c Vali Corduneanu, Vasile Dudaș, Prefecții județului Timiș Torontal (1919-1949), Timișoara: Ed. Marineasa, 2009
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al Aurel Cosma jr., Bănățeni de altă dată, vol. 1, Timișoara: 1933, pp. 101–105
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Timișoara, Cimitirul din Calea Buziașului - Mormântul lui Aurel Cosma Arhivat în , la Wayback Machine., banaterra.eu, 10 octombrie 2009, accesat 2016-07-29
- ^ a b c d e Arhivele Naționale ale României, Fond familial Aurel Cosma 1884–1980, arhivelenationale.ro, accesat 2016-07-30
- ^ Liana Păun, Timișoara uitată: Aurel Cosma, primul prefect român și unul dintre cei mai fervenți apărători ai mișcării naționale. Vezi cum era împărțit Banatul la începutul anilor 1900, 20 decembrie 2015, accesat 2016-07-30
- ^ Uniunea Națională a Barourilor din România - Baroul Timiș, extras din Lazăr Gruneanțu, Istoria Baroului Timiș, Timișoara: Ed. Mirton, 2010
- ^ Corneliu Diaconovich, Autorii „Enciclopediei Române” (tom. I) Arhivat în , la Wayback Machine., digital-library.ulbsibiu.ro, accesat 2016-07-30
- ^ Corneliu Diaconovich, Autorii tom. II ai „Enciclopediei Române” Arhivat în , la Wayback Machine., digital-library.ulbsibiu.ro, accesat 2016-07-30
- ^ Stefan Both, „Războiul Rece“ dintre România și Serbia, pentru Banat. Evacuarea armatei sârbe și instaurarea primei administrații românești, în anul 1919, adevarul.ro, 2 august 2014, accesat 2016-07-30, citând lucrarea: Vasile Dudaș, Banatul în anii primei mari conflagrații mondiale, Timișoara: Ed. David Press Print, 2014
- ^ Ionela Moscovici, Misiunea franceză de interpunere în Banat: martie-mai 1919, banatica.ro, accesat 2016-07-30
- ^ Primăria Timișoara, Lista pentru Aleea Personalităților Timișene Arhivat în , la Wayback Machine., HCL 132/24.03.2009, Anexa 1
- ^ Delia Grigore, S-a inaugurat Aleea personalităților, vestul.ro, 3 august 2009, accesat 2016-07-26
- ^ Cod poștal Strada Cosma Aurel, doctor, Timișoara, Timiș, coduripostale.com.ro, accesat 2016-07-30
Lectură suplimentară
modificare- Vasile Dudaș, Aurel Cosma (1867–1931), Timișoara, Ed. Mirton, 1998, ISBN 973-578-591-9
- Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
- Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005
- Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
- Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015
Legături externe
modificare- dspace.bcucluj.ro: BCUCLUJ_FP_280244_1935_001_009.pdf, în Luceafărul 1 septembrie 1935, pag. 390 - 397, accesat 27 noiembrie 2020:
- Amintiri despre Dr. Aurel Cosma - de Dr. Vasile Lăzărescu, Episcop al Caransebeșului
- Prinos memoriei lui Dr. Aurel Cosma - de Cornel Cornean
- Un îndrumător al Românilor Bănățeni: dr. Aurel Cosma - de St. Vlădescu
- Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918
- 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații