Antifon
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Acest articol face parte din seria Sfânta Liturghie | |
| Liturghia pregătitoare | |
| Proscomidia Obiecte liturgice Veșminte | |
| Liturghia cuvântului | |
| Ectenia Mare Antifoanele Ieșirea cu Sfânta Evanghelie Troparul sărbătorii Trisaghionul Apostolul Evanghelia Predica Ectenia cererii stăruitoare Ectenia celor chemați | |
| Liturghia euharistică | |
| Heruvicul Ieșirea cu Cinstitele Daruri Ectenia credincioșilor Crezul Anaforaua Epicleza Axionul Rugăciunea „Tatăl nostru” Împărtășirea Încheierea Anafura | |
| Liturghia Darurilor Înainte Sfințite | |
Un antifon este alcătuit dintr-unul sau mai multe versuri / versete din psalmi (sau propoziții din Sfânta Scriptură), care alternează cu versuri ce conțin ideea principală a acelui psalm. Numele provine din practica tradițională a cântărilor interpretate de două coruri care își răspund unul altuia antifonic.
În practica ortodoxă modernă, un cor sau grup de cantori poate cânta singur întreaga secvență, dar acolo unde sunt două coruri sau cantori alternând aceste imnuri, este necesar ca muzica să fie antifonală. Bisericile bizantine folosesc cântarea antifonică mult mai des decât cele slave.
Liturghie
modificarePrimele trei imnuri ale Sfintei Liturghii sunt cunoscute sub numele de antifoane.
După reforma liturgică din 1838, tradiția greacă (cu excepția Sfântului Munte Athos) a înlocuit vechiul obicei de a cânta versuri din Psalmi și Fericiri cu refrene scurte adresate Maicii Domnului și lui Iisus Hristos. Tradiția rusă continuă să urmeze vechile obiceiuri și înlocuiește antifoanle din Psaltire și de Binecuvântare doar la praznicele mari sau la slujba din timpul săptămânii.
Tradiția veche urmată de bisericile slave este cea respectată la slujbele obișnuite de duminică, adică primele două antifoane sunt luate din Psaltire, Psalmii 102/103 (Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul) și Psalmii 145/146 (Laudă, suflete al meu, pe Domnul). În tradiția bizantină, cel de-al treilea antifon constă de obicei din troparul zilei combinat cu versuri din psalmi, în timp ce în tradiția slavă și românească, cel de-al treilea antifon provine din Fericiri.
În continuarea celui de-al doilea antifon, întotdeauna se cântă un imn al Împăratului Iustinian, Fiule, Unule Născut. Este un imn de mărturisire a dumnezeirii lui Hristos și întruparea, crucificarea și învierea ca a unul din Sfânta Treime pentru mântuirea oamenilor.
Articole înrudite
modificareSurse
modificare- Câteva diferențe între cultul divin grec și rus și semnificația lor Basil Krivoshein, Arhiepiscop de Brussels și Belgium
- The Orthodox Faith Arhivat în , la Wayback Machine. Părintele Thomas Hopko, Decan Emerit al Seminarului Sfântul Vladimir, Crestwood, NY.
Legături externe
modificare- Dicționar liturgic - Antifon[nefuncțională], 7 martie 2009, Pr. Asist. Dr. Ioan Valentin Istrati, Ziarul Lumina
